UPDATE MUZICAL - Angels (Black Symphony) - Within Temptation…
Vă propun azi SUPRAVIEŢUITORUL, un film în regia lui Sergiu Nicolaescu. Filmul a apărut în 2008, în aprilie, şi a primit Premiul Publicului pentru cele mai multe bilete vândute în anul respectiv. Este continuată - cu mai mult sau mai puţin succes? - povestea celebrului comisar Moldovan.
UPDATE MUZICAL - 18.16 - “Mother Earth (Black Symphony)” - Within Temptation. Vizionare plăcută, audiţie plăcută şi seară plină de iubire!!!
APE TULBURI - GEAMANTANUL CU BANI (1)
Creedence Clearwater - Long As I Can See The Rain
Ploua. Mocăneşte. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îţi lasă mintea murată şi induce frisoane. Nici nu mai ştia de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo redundant şi se mulţumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Îşi imagina că iese pe verandă, strângând din dinţi şi coborând cele patru trepte – una dintre ele scârţâia îngrozitor, a bătrâneţe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca şi cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minţii cum era înşfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi… Curios lucru, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simţea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoşat. O să devin rădăcină, îşi spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină… de om. S-a mai pomenit aşa ceva? Tot el îşi dădea răspunsul. Nu, nu s-a mai pomenit, dar de ce trebuie să fie totul normal când anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de a dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc şi acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se aşeza la birou, în faţa laptopului, şi lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea – aşa cum fac scriitorii rataţi – romanul vieţii mele… Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani şi sfârşea prin a se sinucide fiindcă nu reuşea să învingă MAREA DILEMĂ – să declare banii la poliţie sau să-i folosească? Cam asta era ideea viitorului roman din care nu scrisese însă decât primele şase capitole, fără a fi pe deplin mulţumit de ele… Creionase şi portretele superficiale ale altor personaje -un poliţist corupt, o amantă (inevitabila amantă senzuală şi pretenţioasă), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion şi obişnuia să-şi elimine adversarii prin mărunţirea lor deplină într-un tocător de mare capacitate, plus nişte vecini extrem de curioşi care urmăreau desfăşurarea evenimentelor din spatele perdelelor întredeschise… Lucia – blondă, bine proporţionată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo şase luni – declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri şi citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze şi discuţii pe marginea acţiunii – în sinea ei le considera constructive – dar n-o lua niciodată în seamă fiindcă nu-i rezervase totuşi, decât statutul de parteneră în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, îşi făcea treaba cu pasiune constantă şi energie inepuizabilă… Merse la frigiderul a cărui uşă era plină de bileţele cu mesaje lăsate de Lucia – nu le citea niciodată, iar ea părea că nu bagă de seamă indiferenţa lui – şi scoase o bere la cutie. Prima dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când îşi turna şi două-trei pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă – tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce îşi vopsea unghiile de la picioare cu un roşu strident… Pe unul dintre bileţele, îi căzuse sub ochi când deschisese uşa frigiderului, scria „Dacă ieşi, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul – „Ştiu că nu vei ieşi, aşa că voi cumpăra eu”. Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza în amănunt fiecare cuvinţel saturat de semnificaţii ascunse…He, he! Se îndreptă din nou către fereastră şi trase draperia. Ploua în neştire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsuceşte nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva guri din cutie şi lovi cu degetul arătător în geam. Alo, mulţumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă, e de ajuns… Ceva vreme bună nu există pe stoc? Privirea îndreptată către cerul plumburiu lăsa să se înţeleagă că fusese vorba despre un mesaj destinat Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulţumirile sale au ajuns la destinaţie. Da, lipsa de comunicare o să ne omoare, la un moment dat, asta este situaţia, iar dacă doreşti să depui o reclamaţie nu găseşti nici un ghişeu, nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest… Râse în barbă. Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îţi umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi să te tâmpeşti. Ca ăla din roman, care se uită la grămada foşnitoare cu priviri pofticioase şi nu are curaj să se atingă de bani pentru a-şi îndeplini toate dorinţele perverse. Aşa îşi propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorinţe perverse, pe cale de a se îndeplini, datorită geamantanului cu bani găsit absolut întâmplător, însă neîndeplinite din motive de sinucidere… Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-şi pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză – îl fac dependent de vreun drog, trebuie să mă documentezneapărat – sau, de ce nu?, nişte vene tăiate cu un cuţit bine ascuţit… Din acelea de la teleshopping, cumperi setul la preţ redus şi mai primeşti şi o foarfecă sau un briceag care ştie să prepare şi cafea… Se aşeză din nou în faţa laptopului şi şterse ultimul paragraf. Era prost. Gândit prost, scris prost. Apoi auzi soneria de la intrare. Pe vremea asta numai un nebun umblă din uşă în uşă, îşi spuse, dă buzna peste tine, îţi invadează intimitatea şi te scoate din procesul de creaţie pentru a-ţi băga pe gât miraculoasele şampoane împotrivamătreţii de care oricum nu scapi niciodată… Ţârâitul devenea supărător. Vin acum, strigă enervat, nu-mi înfige butonul ăla în perete! Nu te doare degetul???
UPDATE MUZICAL - 18.10 - The Truth Beneath The Rose (Black Symphony) - Within Temptation. O seară cât mai plăcută tuturor!
APE TULBURI - O FANTOMĂ ÎN PIJAMALE
Iron maiden - Ghost of the navigator
Nu credea în fantome. Punct. Când auzea că în nu-ştiu-care-castel-din-Scoţia apăruse o fantomiţă care scutura lanţurile ruginite pe la miezul nopţii, înspăimântând musafirii, râdea cu gura până la urechi. Uite-aşa scot unii bani şi din piatră seacă. Şmecheri scoţienii, nu numai beţivi de primă mână. Vine turistul credul cu aparatul de fotografiat spânzurat de gât şi nici nu-şi mai iubeşte nevasta pe cearceafurile patului cu baldachin pentru că stă la pândă. Vine fantoma? Sau nu vine? Şi, dacă vine, merge bliţul la momentul potrivit? Fraieri… I se păru că aude cum trozneşte şifonierul. Normal, de ce nu ar veni fantome absurde şi într-un cartier oarecare din Bucureşti? Ha, ha, Fantoma familiei Canterville, varianta Pantelimon… Îşi puse mâinile sub ceafă şi privi ceasul de pe noptieră. 00.05. Ia uite, asta-i tare, e chiar ora nimerită, poate beau un coniac cu fantoma. I-o fi sete, o avea chef de o beţie, poate e prohibiţie pe lumea cealaltă. Că de fantome bete nu am auzit… Nu ştie cu cine se pune, însă, o introduc sub masă rapid şi mâine o însoţesc la dezalcoolizare… Să vezi titluri pe manşeta ziarelor de scandal. Litere mari, sângerii, ca să ia ochii… Zgomotul ciudat se repetă, apoi văzu cum uşa şifonierului se deschide încetişor. Nu lipsea nici scârţâitul aferent. Păcat că nu este şi Linda, îşi spuse, acum s-a găsit să plece în delegaţie, tocmai când vine fantoma în vizită… Bine aţi venit, dragă fantomă, bucuroşi de oaspeţi! Regretă că nu aprinsese lumânarea parfumată, prezentată drept afrodisiac într-o reclamă. Pentru atmosferă, măcar, că alte rezultate nu a dat până acum. Îşi reaminti privirea sugestivă a Lindei, după ultima partidă de amor şi trase o înjurătură… Aburul alb care se insinuă în încăpere, din interiorul şofonierului, îl determină să mărească ochii. Domnule, este exclus să fi ascuns vreo ţigară aprinsă prin buzunare. Trebuie găsită o explicaţie ştiinţifică. Dacă asta este fantomă, eu sunt Bill Gates şi inventez pentru a doua oară Windows-ul…
Fantoma avea o faţă prelungă, era îmbrăcată într-un anteriu alb – ca toate fantomele, nu? – şi târa după ea un lanţ gros. Bilă de metal nu avea la capătul său, ceea ce îl făcu să murmure că n-or mai fi avut pe stoc. Sunetul metalic le-ar fi provocat altora frisoane, dar lui i se păru chiar amuzant. O văzu cum se aşează în fotoliu – ăla este fotoliul meu, acolo stau eu la meci, stimată fantomă!, gândi -, apoi îi auzi glasul. Cavernos. Logic, îşi spuse, doar nu putea să aibă vocea vreunei dive la modă… O fantomă cu vocea lui Pink, spre exemplu, ar face furori…
Am aflat cu oarecare surprindere că trataţi superficial subiectul fantome. Arătarea îl privea direct în ochi. Reţineţi că am venit de departe tocmai pentru a vă convinge că existăm. Mai mult, sunt abilitată de către forurile superioare să vă ofer posibilitatea de a deveni fantomă pentru o perioadă nedeterminată de timp. Un astfel de experiment vă va convinge, în cele din urmă. Ce părere aveţi? Îşi aşeză perna sub cap, înăbuşindu-şi râsul. Forurile superioare? Există, probabil, o fantomă cu birou mare, secretară şi maşină de serviciu. Hilar… Bazaconiile astea mă lasă rece, sincer să fiu… Pun pariu că Linda mi-a plasat în şifonier vreo drăcovenie băgată în priză, îi place să facă glume proaste. Motiv pentru care o să-i spun la revedere într-o bună zi… O fi simpatică, dar nopţile mele sunt, totuşi, aşa mele… Iluzii optice, chestii moderne, figuri… Înţeleg că randamentul meu sexual lasă de dorit în ultima vreme, dar nu asta este soluţia… Fantoma îşi puse un picior peste celălalt, ceea ce oferea o imagine absolut surprinzătoare. Sceptic, sceptic. Cu astfel de personaje avem de luptat din greu. Trăim între două lumi, aşa că ar trebui să fiţi un pic mai ponderat, nu este deloc o plăcere. Credeţi că este aşa uşoară pendularea între lumea de aici şi lumea de acolo? Nu, domnule, este o adevărată dramă. În timp ce o privea, întinse mâna după pachetul de ţigări, extrase una şi o aprinse calm. Pufăi. Privi din nou ceasul şi observă că ora era, paradoxal, aceeaşi. 00.05. Minunat, stă timpul în loc ca să discut eu cu fantoma înlănţuită… Stinse ţigara în scrumieră şi îşi trase pătura peste cap. Somn uşor, deşi s-ar putea să dorm deja şi să visez aiureli. Nu trebuia să privesc emisiunea aia cu paranormali… Nu simţi când fantoma se aplecă peste el şi lăsă să-i iasă din gură un şuvoi de abur cald…
Linda reveni din delegaţie după două zile. Patul rămăsese nefăcut, în scrumieră era un chiştoc stins în grabă, uşa de la şifonier, întredeschisă, se legăna într-o parte şi în alta cu toate că geamurile erau închise. Coborî la parter, dar portarul îi spuse că domnul nu ieşise din ziua în care plecase ea. Reveni în cameră, trânti uşa şifonierului bombănind şi se apucă de curăţenie. Deschise şi geamurile, fiindcă plutea în aer un miros greu, inexplicabil… Peste câteva zile ajunse la concluzia – nu foarte supărătoare - că domnul o părăsise subit şi îşi găsise altă gazdă sentimentală. Nici nu trebuia să-l primesc la mine-n casă, tot timpul am avut senzaţia că este un escroc sentimental. Îşi turnă un pahar cu vin roşu, apoi o sună pe cea mai bună prietenă, pentru a-i anunţa ştirea. Nu privi televizorul deschis. Un flash informativ anunţa că mii de turişti au luat cu asalt un castel din Scoţia pentru a încerca să surprindă o fantomă echipată în pijamale care apare pe coridoare la 00.05, bate cu pumnii în uşi şi strigă într-o limbă est-europeană – română, conform unor surse credibile - că orice farsă trebuie să se termine la un moment dat… La acea oră, proprietarii castelului îşi numărau deja milioanele ajunse în conturi…
UPDATE - 18.00 - Vă dorim tuturor o seară cât mai liniştită şi vă dedicăm o melodie delicată a celor de la Within Temptation… “The swan song”…
UPDATE - 14.24 - Vă invit să vizitaţi blogul Simte-te ca o lebădă, blogul frumoasei Ana Maria, fiica Geaninei! Bun venit în blogosferă, Ana Maria, la cât mai multe postări şi la cât mai mulţi vizitatori!
UPDATE - 08.30 - Revista online “Tânărul Scriitor( (Revista tinerilor scriitori români de pretutindeni) a publicat textul meu “Două minute” - din seria “Ape tulburi”. Cei care nu au timp să-l mai caute pe blog îl pot citi/reciti aici… Mulţumesc.
UPDATE - 07.10 - MELODIA ZILEI - NIGHTWISH - “Sleeping sun” (voce - Tarja Turunen, soprană lirică)… NOTĂ - Nightwish este o formaţie finlandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 în oraşul Kitee. Nightwish a contribuit semnificativ, spre sfârşitul anilor 1990, la creşterea popularităţii genului de muzică heavy metal cu elemente simfonice. Din punctul meu de vedere, plecarea Tarjei Turunen a fost o pierdere ireparabilă, pentru că noua solistă - tot respectul pentru Anette Olzon, dar trebuie să o spunem - este pur şi simplu… din alt film. Mai multe informaţii aici…
DECLAR PE PROPRIA RĂSPUNDERE
Elvis Presley - I Want You, I Need You, I Love You
Eu nu te urmăresc cu ochi de vultur
Din înalturi
Şi nici nu te ţin ferecată,
Ascunsă permanent privirilor indiscrete…
Nu am provocat pe nimeni la duel,
Iar excesele verbale survenite pe fondul
Orgoliului masculin
Picură stropii amari ai dezamăgirii
Indusă de propriile temeri…
Nu am pornit în călătorie lungă,
Spre a sustrage luna înfiptă în cerul tomnatec
Şi nici nu mi-am ascuţit spada
Atunci când tu răsuceşti fuior de vise
În miez de noapte…
Pur şi simplu te iubesc absolut normal.
Există o normalitate a iubirii?
Bineînţeles…
Este acea stare sentimentală de bine
În care promisiunile nu-şi mai au locul,
Iar partenerii se privesc în ochi
Şi conştientizează instantaneu
Reciprocitatea iubirii…
Totuşi,
Chiar dacă nu voi provoca pe nimeni la duel
Şi nici nu-mi voi ascuţi spada virtuală,
Îţi voi cânta pe strune de suflet
O baladă,
Apoi voi declara închise
Turnirurile prezente sau viitoare…
Neluat de nimeni în seamă,
Mă voi declara nebun de tine,
Transformându-te pentru totdeauna
În cămaşa mea de forţă…
UPDATE - 11.48 - PIESA ZILEI - Vă propun o altă super-piesă a celor de la Within Temptation şi sper să vă placă. Vocea solistei Sharon den Adel (mezzo-soprană lirică) este extraordinară, ca de fiecare dată… “The Howling” (”Black Symphony”). Aceşti profesionişti ai rockului scriu istoria metalului simfonic sub ochii noştri…
DE VORBĂ CU PLOAIA, CU GÂNDUL LA TINE…
RICHARD CLAYDERMAN-Strangers In The Night
Mă caută nişte ploi reci, îmi tot bat în ferestre şi vor să poarte dialoguri la ore mari. Ies pe balcon, deschid geamul şi aprind o ţigară. M-aş lăsa de fumat, dar nu-mi vine să pun punctul final fiindcă trăiesc de fiecare dată încântarea nedisimulată a punctelor de suspensie. Pun şi-un vin roşu, colorează decorul, îmi place cum gâlgâie atunci când curge în pahar dar şi mai mult mă încântă alunecarea pe gât. Nu ştiu de ce, însă mi se face o sete mare atunci când plouă cu toamnă. Nici nu îmi pun prea multe întrebări în legătură cu acest subiect, deloc senzaţional, poate pentru că setea trebuie stinsă, nu vorbită… Oraşul văzut de sus, în nopţile ploioase. Murat. Înfrigurat. Nu spun bacovian, a devenit deja o banalitate raportarea permanentă la Bacovia. Taxiurile galbene par o blasfemie a culorii în negura nocturnă, iar câte unul trece în viteză şi doar culoarea roşie a semafoarelor îl determină să oprească, să deschidă geamul şi să lanseze dedicaţii muzicale către insomniaci. Manele. Nu poţi să faci nimic în gustul omului, mai ales că picăturile spală repede orice mizerie… Când mă găseşte în balcon, ploaia de toamnă mă ia prieteneşte pe după umeri şi îmi spune poveşti. O ascult, iar din când în când mă întorc către tine şi îţi mângâi somnul cu privirea… Îmi sunt dragi momentele acestea în care ştiu că voi închide geamul şi voi evada din Turnul Babel pentru a redescoperi căldura trupului tău gol. Cei câţiva metri care ne despart temporar mi se par întotdeauna prea lungi, iar ploaia rece îmi trimite bezele din spatele storurilor şi fredonează melodii de neuitat atunci când te lipeşti de mine şi murmuri că mă iubeşti…
UPDATE - 17.00 - Şi o melodie excepţională a celor de la Within Temptation, pentru o după amiază de excepţie… (NOTĂ - Within Temptation este o formaţie olandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 de către cântăreaţa Sharon den Adel şi chitaristul Robert Westerholt. Genul muzical al formaţiei este descris deseori în presă ca fiind metal simfonic, dar şi metal gothic. Solista, Sharon den Adel, a declarat în cadrul unui interviu că muzica lor se încadrează în sfera rock-ului simfonic). Numai bine tuturor!
Megadeth - Trust
De foarte multe ori avem încredere în oameni care ne înşeală aşteptările… Ne regăsim în postura ingrată de a accepta greşeala pe care am făcut-o şi trăim un întristător sentiment de insatisfacţie. Dar acordăm circumstanţe atenuante în continuare şi apreciem că toţi oamenii sunt buni, că nu au nimic de ascuns şi că îşi deschid sufletul aşa cum facem şi noi. Am trecut prin destule momente în care ne-am spus data viitoare voi fi mult mai zgârcit cu propriile destăinuiri şi am să-mi aleg cu atenţie prietenii…Cu toate acestea, lăsăm deschisă uşa către noi înşine, oferind încredere pe tavă. Cu zâmbetul pe buze… Rezultanta unui astfel de comportament este, adesea, dezamăgirea…Încrederea şi dezamăgirea merg, astfel, braţ la braţ, se simt bine împreună, formează ceea ce am putea numi un cuplu redutabil. Personal, dăruiesc încredere tuturor oamenilor cu care mă întâlnesc într-o zi sau alta, plecând, invariabil, şi de la premisa că o dezamăgire în plus nu este un capăt de cer. Încerc, tot în fiecare zi, să mă dovedesc vrednic de încrederea pe care mi-o acordă alte persoane. Trăim într-o lume în care oamenii se urmăresc sceptici, relaţiile sociale plătind tribut masiv… neîncrederii. Nu ne mai împărtăşim secrete, le păstrăm închise în interiorul nostru, preferăm discuţiile banale care evită subiecte considerate delicate… Informaţiile despre viaţa noastră sunt secretizate permanent, depuse în arhivă de suflet şi încuiate cu un număr nedeterminat de lacăte, iar încrederea devine o redută aproape imposibil de cucerit. În ultimă instanţă, cel mai trist este că apar din ce în ce mai des cazuri în care oamenii îşi pierd până şi încrederea în ei înşişi… Şi atunci intervine replica: „Eu n-am încredere nici în mine şi tu vrei să am în tine?!”Incertitudinea şi lipsa de încredere ne marchează constant drumul către propriile ţinte…