UPDATE MUZICAL - 14.20 - O altă melodie a olandezilor de la DELAIN - “Frozen”… O după-amiază cât mai plăcută tuturor!
FERICIREA COTIDIANĂ A OMULUI DE LUT
Atinge-mi dorinţa de dragoste
Cu degete lungi şi catifelate, Abandonează-te Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Şi gustă împlinirea secundelor de graţie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descătuşări
A două trupuri
Înlănţuite de metamorfoza simţurilor…
Îţi picură ploaie de stele pe fruntea umedă
Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…
Mi-e dor de trupul tău când eşti departe,
Dar trăiesc paradoxala apropiere dureroasă
Prin furnicături dulci
Şi mă las pradă şuvoiului de patimă
Ce curge printre noi
Răcorindu-ne fierbinte…
Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe…
SURSA FOTO - lenikaedesigns.bounce…
LOVE…ROMANTIC NIGHT…
AM PRIMIT UN PREMIU DE LA LECSYA - MULŢUMESC FOARTE, FOARTE MULT. PREMIUL MERGE MAI DEPARTE LA TOT BLOGROLLUL…
UPDATE MUZICAL - 18.05 - Ideea lui Simion Cristian este foarte bună… Să propunem o altă melodie, “Cântec pentru mama lor”, în interpretarea lui Victor Socaciu…
Cenaclul Flacara (Nicu Alifantis) - Trăiască România
UPDATE - 12.23 - O poezie pe care am scris-o mai demult, dar pe care am dorit să o repun pe blog, chiar în această zi. “Noi suntem ţara lui Dorel”…
Ţara lui Dorel
Noi suntem ţara lui… Dorel
Dorelul din reclamă,
Râdem de noi, râdem de el
Şi facem panaramă.
Noi suntem ţara lui Dorel,
E Bulă perimat,
Ne facem din beţivi model
Şi ne-mbătăm treptat.
În ţara noastră este haz,
Noi suntem clovnii noştri,
Extragem râsul din necaz
Şi ne hlizim ca proştii. Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
Cu ochelari de cal,
Reduşi la propriul cartier,
La circul conjugal,
La nebunia de a fi
Dezamăgiţi frecvent,
La toată drama de a-ţi şti
Eşecul permanent.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Ne place şmecheria,
Când n-avem bani în portofel
Plecăm din România.
Ne-am divizat, ne divizăm
În tabere opuse
În cimitire promovăm
Morminte suprapuse
Suntem mai separaţi ca ieri,
Mai vinovaţi ca mâine,
Ni se oferă-n dar poveri
Şi mari scumpiri la pâine.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Aşa ne este firea,
Ce trist e când prezintă el
Reclama la… „Unirea”!
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
PĂDUREA DIN TRUP
Phoenix - Fata verde (1992)
Păşesc pe potecă de cuget,
Atent să nu împăienjenesc liniştea prăfuită
A unor amintiri ce-şi dorm iepureşte
Neîmplinirile…
Sunt trecător printr-o pădure în care copacii
Nu reprezintă altceva decât punctele de reper
Ale existenţei mele…
Calc iarba viselor dragi,
Făcute cu ochii deschişi,
Mă agăţ cu disperare de liane
Ce-mi poartă durerile de la un copac la altul,
De la un an la altul, de la nu minut la altul
Şi tai cu o macetă virtuală
Hăţişul contemporan
Care-mi ridică în cale baricade…
E multă nemişcare în pădurea trăită de mine,
Iar întinderea ei este direct proporţională
Cu suprafaţa temporală cuprinsă între
Momentul când am devenit cel care sunt
Şi secunda în care mă voi aşeza în veşnicie…
Nu ştiu unde mă poartă această potecă
Desenată de paşii mei adeseori grăbiţi.
Capătul ei se pierde în povestea pădurii
Din trupurile noastre,
Iar liziera nu este altceva decât
Vamă obligatorie
Prin care vom trece
Spre a descoperi
Că lumea nu se termină cu noi…
Leagă-mă cu fire invizibile
În strânsoare permanentă,
Fă un nod strâns iubirii noastre
Şi adu-mi sufocarea dulce…
Înfăşoară gânduri bune Peste trupul predispus la o paradoxală
Mumificare sentimentală,
Fiindcă iubesc fâşiile de iubire gândită
Trăind frenezia căldurii
Din coconul-etuvă…
Mi-am sterilizat amintirile şi trecutul,
Am curăţat retina de impurităţile
Unor imagini
Văduvite de simţire
Şi percep purificarea cotidiană
Indusă de zâmbetul tău
Care cauterizează
Rănile adânci…
Îmi place atingerea ţesăturii fine
Pe care o aşterni peste mine
De fiecare dată
Când mă priveşti în ochi,
Percep atingerea balsamului hrănitor
Din apa limpede a buzelor fierbinţi
Ce picură dragoste
Şi-mi ofer plăcerea negândită
A contactului senzual
Cu o altfel de picătură chinezească…
UPDATE MUZICAL - 14.00 - Vă mai aduceţi aminte de Falco? O piesă excepţională - “Jeanny” (1985)…
GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE…
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
UPDATE - 11.48 - PIESA ZILEI - Vă propun o altă super-piesă a celor de la Within Temptation şi sper să vă placă. Vocea solistei Sharon den Adel (mezzo-soprană lirică) este extraordinară, ca de fiecare dată… “The Howling” (”Black Symphony”). Aceşti profesionişti ai rockului scriu istoria metalului simfonic sub ochii noştri…
DE VORBĂ CU PLOAIA, CU GÂNDUL LA TINE…
RICHARD CLAYDERMAN-Strangers In The Night
Mă caută nişte ploi reci, îmi tot bat în ferestre şi vor să poarte dialoguri la ore mari. Ies pe balcon, deschid geamul şi aprind o ţigară. M-aş lăsa de fumat, dar nu-mi vine să pun punctul final fiindcă trăiesc de fiecare dată încântarea nedisimulată a punctelor de suspensie. Pun şi-un vin roşu, colorează decorul, îmi place cum gâlgâie atunci când curge în pahar dar şi mai mult mă încântă alunecarea pe gât. Nu ştiu de ce, însă mi se face o sete mare atunci când plouă cu toamnă. Nici nu îmi pun prea multe întrebări în legătură cu acest subiect, deloc senzaţional, poate pentru că setea trebuie stinsă, nu vorbită… Oraşul văzut de sus, în nopţile ploioase. Murat. Înfrigurat. Nu spun bacovian, a devenit deja o banalitate raportarea permanentă la Bacovia. Taxiurile galbene par o blasfemie a culorii în negura nocturnă, iar câte unul trece în viteză şi doar culoarea roşie a semafoarelor îl determină să oprească, să deschidă geamul şi să lanseze dedicaţii muzicale către insomniaci. Manele. Nu poţi să faci nimic în gustul omului, mai ales că picăturile spală repede orice mizerie… Când mă găseşte în balcon, ploaia de toamnă mă ia prieteneşte pe după umeri şi îmi spune poveşti. O ascult, iar din când în când mă întorc către tine şi îţi mângâi somnul cu privirea… Îmi sunt dragi momentele acestea în care ştiu că voi închide geamul şi voi evada din Turnul Babel pentru a redescoperi căldura trupului tău gol. Cei câţiva metri care ne despart temporar mi se par întotdeauna prea lungi, iar ploaia rece îmi trimite bezele din spatele storurilor şi fredonează melodii de neuitat atunci când te lipeşti de mine şi murmuri că mă iubeşti…
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
Hai să ne iubim absurd,
Predispuşi la tot şi toate,
Să fii surdă, să fiu surd
Şi să ne târâm pe coate
Spre iubire permanentă,
Spre love-story stors cu dor,
Să devină evidentă
Pofta noastră de amor…
Hai să ne-ameţim cu gânduri
În beţie senzuală
Să tăiem din viaţă scânduri
Pentru-o casă ideală,
Vreau descătuşare cruntă
Şi deschidere deplină,
Am să te valsez la nuntă
Sub un cer cu lună plină
Şi-am să-ţi dau din trup, frenetic,
Un tribut de sentimente,
Pălmuindu-mă bezmetic
Printre îndoieli latente.
Mi se pare lumea rece
Când mă-mbrăţişezi fierbinte,
Şi dorinţa nu mai trece
Şi nu pot să fiu cuminte,
Te privesc cu bucuria
Trubadurului ce-şi pune
Viaţa şi melancolia
Pe aceleaşi simple strune…
Hai să ne iubim cu ploaie,
Cu ninsoare şi cu vânt
Încuiaţi într-o odaie,
Ultima de pe pământ,
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
UPDATE LITERAR - Dixitac ne anunţă că s-a sfârşit petrecerea şi începe… penitenţa. Aşa crede el, ha, ha… Iarăşi suntem personajele sale, ceea ce nu poate decât să ne bucure!MULŢUMIM, coane!
STING… every breath U take
Nopţile noastre
Sunt cele mai lungi nopţi,
Delimitate la un capăt
De patima crescândă a preludiului
Trăit la puterea a doua,
Iar la celălalt de prăbuşirea comună
În prăpastia adâncă a simţurilor
Care savurează oboseala iubirii
Şi îşi trag sufletul Spre a erupe năvalnic încă o dată…
Atunci când sunt cu tine
Regret absenţa nopţilor polare Şi îmi imaginez cum aş depune ţurţure de gheaţă
Pe trupul tău,
Oferindu-l pradă topirii instantanee…
Nopţile noastre nu au nume.
Ele sunt decupate din caruselul vremurilor
Pe care le trăim
Şi devin tablouri valoroase
Ascunse pentru totdeauna altor priviri…
Noi suntem colecţionari de noapte, iubito,
Dar nu vom scoate niciodată la licitaţie
Operele de artă
Extrase cu mâini furibunde
Din propriile trupuri.
Le păstrăm încuiate în gânduri
Şi le privim încântaţi
Atunci când lăsăm picăturile de dragoste
Să răcorească nopţile fierbinţi…
Marah Carey - Touch my body
Îţi voi mângâia sânii cu teama celui
Care nu doreşte să tulbure
Liniştea unei lumi abia descoperită…
Am să rămân pierdut
Într-o pădure de atingeri,
Fără să cerşesc busolă sau hartă,
Învăţând să fiu un supravieţuitor
Hrănit de şoaptele tale
Ce cad pârguite de pe ramuri
Unde iubirea reinventează
Anotimpuri fertile… Mâinile mele vor atinge nerăbdătoare
Tărâmuri misterioase,
Dornice de a fi descoperite, explorate,
Cartografiate sentimental
Şi gustate cu pofta
Tuturor însetaţilor de iubire
Care şi-au căutat de-a lungul vremii
Izvoarele…
Voi mângâia sânii tăi
Cu răbdarea celui care a înţeles, în sfârşit,
Că lumea de trup şi suflet
Nu poate fi cunoscută
Decât dacă te târăşti pe coate şi genunchi
Pentru a surprinde retina
Cu fiecare milimetru al ei…
Călătoria permanentă
De-a lungul şi de-a latul lumii numită “TU”
Este experienţa decisivă
A vieţii mele…
UPDATE - ORA 22.19 - Brânduşele primite de la Zamfir Turdeanu’ merg mai departe la Geanina, Vania şi Ioan Bistriţeanul… Este vorba despre un cadou pe care dânsul îl face prin intermediul meu. Şi bineînţeles că nu mă deranjează, cum să mă deranjeze?
UPDATE - Revista “Ecoul” (Revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală) a publicat textul meu “Un om pe o şosea”, text pe care l-aţi putut citi pe blog, la rubrica “Ape Tulburi”… Totodată, pe site-ul “TÂNĂRUL SCRIITOR” (Revista tinerilor scriitori de pretutindeni) a fost publicată o altă povestire din seria “Ape Tulburi” - “Umbrele plutitoare”… De asemenea, texte şi poezii care au apărut deja pe acest blog literar au mai fost publicate în revista “Noul Orfeu” (Antologie de poezie română de azi), “Tânărul Scriitor” (Poeme) şi “Tânărul Scriitor” (Proză foarte scurtă).
EROTIC SONG…
Minute dulci de aşteptare,
Atunci când stau întins cu mâinile sub ceafă
Şi aud cum curge şuvoi de apă fierbinte
Peste trupul tău…
Nerăbdarea îmi înfige gheare ascuţite în creier,
Însă las imaginaţia să sară obstacole Precum un armăsar pur-sânge, Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte… Niciodată nu încerc să te grăbesc, Să te scot mai repede de sub şuvoiul de apă
Sau să te iubesc acolo,
Picătură cu picătură, În rostogolire nesfârşită de pasiune acvatică..
Aştept.
Apoi,
Ca şi cum mâini de ursitoare bună
Te-ar împinge degrabă către mine,
Simt cum vii înfăşurată în alb
Şi trăiesc tremurând
Roşul buzelor tale cărnoase
Din care s-ar înfrupta o lume întreagă…
Trup lângă trup, gând lângă gând,
Dorinţă lângă dorinţă…
Toate devin una
Atunci când tu închizi ochii
Şi spargi tăcerea în bucăţi
Prin geamăt
De iubire…
DOMNUL ZAMFIR POP (blogul ZAMFIR TURDEANU’) mi-a făcut onoarea de a prelua premiul pe care i l-am oferit şi - pentru a-mi face o surpriză extrem de plăcută - mi-a oferit aceste fotografii… Le public cu mare plăcere mai jos. Umbra dintr-o anumită fotografie este chiar a dânsului…
Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
Peste trupul predispus la o paradoxală
Spre a erupe năvalnic încă o dată…
Mâinile mele vor atinge nerăbdătoare
Iar dorinţa aprinde sub mine
Entries (RSS)