POEZIE - PROZĂ - MUZICHIE - VERTIJ DE GÂNDURI - Contact: lisandru.cristian@gmail.com; lisandru.cristian@yahoo.com ATENŢIE!!! - NOUL BLOG ESTE LA ADRESA http://lisandrulisandru.wordpress.com/
UPDATE - Mă uit într-o doară pe arhiva blogului şi observ că am împlinit un an de bloggerit (pe 07.11 a fost ziua specială)… Cum trece timpul… Bine zicea Eliade: “Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr”. Mi-a plăcut, îmi place şi-mi va plăcea! Frumoasă lumea asta a blogosferei, una pe care unii o mai iau peste picior din când în când, din păcate… La bună recitire tuturor!
Ce mergi, domnule, cu mâinile în buzunare prin viaţă? Aşa m-a întrebat cineva, convins fiind deplasarea cotidiană prin ceea ce numim – conform DEX - sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele trebuie efectuată în smoking… Eu umblam în blugi rupţi la genunchi şi aruncasem pe umeri un tricou negru lălâu de pe pieptul căruia trimitea bezele Yngwie Malmsteen… M-am oprit câteva minute, am aprins o ţigară – mă văd nevoit să mărturisesc să a avut un gust extraordinar - şi i-am spus că viaţa nu devine irascibilă din cauza unor astfel de amănunte lipsite de consistenţă. E chiar fericită atunci când o străbaţi cu sufletul curat, indiferent de ţinută. Aha, îi dai cu Pronto, zice tot el… Am râs. Şi mi-am imaginat cât de bine ar fi dacă şi-ar putea spăla unii conştiinţele cu vreun detergent minune… Din nefericire pentru ei, petele de pe suflet nu ies niciodată la curăţat, în pofida evoluţiei constante a tehnicii aferente achiziţionată pe bani grei de curăţătoriile care apar precum ciupercile după ploaie…
UPDATE MUZICAL - 18.10 - The Truth Beneath The Rose (Black Symphony) - Within Temptation. O seară cât mai plăcută tuturor!
APE TULBURI - O FANTOMĂ ÎN PIJAMALE
Iron maiden - Ghost of the navigator
Nu credea în fantome. Punct. Când auzea că în nu-ştiu-care-castel-din-Scoţia apăruse o fantomiţă care scutura lanţurile ruginite pe la miezul nopţii, înspăimântând musafirii, râdea cu gura până la urechi. Uite-aşa scot unii bani şi din piatră seacă. Şmecheri scoţienii, nu numai beţivi de primă mână. Vine turistul credul cu aparatul de fotografiat spânzurat de gât şi nici nu-şi mai iubeşte nevasta pe cearceafurile patului cu baldachin pentru că stă la pândă. Vine fantoma? Sau nu vine? Şi, dacă vine, merge bliţul la momentul potrivit? Fraieri… I se păru că aude cum trozneşte şifonierul. Normal, de ce nu ar veni fantome absurde şi într-un cartier oarecare din Bucureşti? Ha, ha, Fantoma familiei Canterville, varianta Pantelimon… Îşi puse mâinile sub ceafă şi privi ceasul de pe noptieră. 00.05. Ia uite, asta-i tare, e chiar ora nimerită, poate beau un coniac cu fantoma. I-o fi sete, o avea chef de o beţie, poate e prohibiţie pe lumea cealaltă. Că de fantome bete nu am auzit… Nu ştie cu cine se pune, însă, o introduc sub masă rapid şi mâine o însoţesc la dezalcoolizare… Să vezi titluri pe manşeta ziarelor de scandal. Litere mari, sângerii, ca să ia ochii… Zgomotul ciudat se repetă, apoi văzu cum uşa şifonierului se deschide încetişor. Nu lipsea nici scârţâitul aferent. Păcat că nu este şi Linda, îşi spuse, acum s-a găsit să plece în delegaţie, tocmai când vine fantoma în vizită… Bine aţi venit, dragă fantomă, bucuroşi de oaspeţi! Regretă că nu aprinsese lumânarea parfumată, prezentată drept afrodisiac într-o reclamă. Pentru atmosferă, măcar, că alte rezultate nu a dat până acum. Îşi reaminti privirea sugestivă a Lindei, după ultima partidă de amor şi trase o înjurătură… Aburul alb care se insinuă în încăpere, din interiorul şofonierului, îl determină să mărească ochii. Domnule, este exclus să fi ascuns vreo ţigară aprinsă prin buzunare. Trebuie găsită o explicaţie ştiinţifică. Dacă asta este fantomă, eu sunt Bill Gates şi inventez pentru a doua oară Windows-ul…
Fantoma avea o faţă prelungă, era îmbrăcată într-un anteriu alb – ca toate fantomele, nu? – şi târa după ea un lanţ gros. Bilă de metal nu avea la capătul său, ceea ce îl făcu să murmure că n-or mai fi avut pe stoc. Sunetul metalic le-ar fi provocat altora frisoane, dar lui i se păru chiar amuzant. O văzu cum se aşează în fotoliu – ăla este fotoliul meu, acolo stau eu la meci, stimată fantomă!, gândi -, apoi îi auzi glasul. Cavernos. Logic, îşi spuse, doar nu putea să aibă vocea vreunei dive la modă… O fantomă cu vocea lui Pink, spre exemplu, ar face furori…
Am aflat cu oarecare surprindere că trataţi superficial subiectul fantome. Arătarea îl privea direct în ochi. Reţineţi că am venit de departe tocmai pentru a vă convinge că existăm. Mai mult, sunt abilitată de către forurile superioare să vă ofer posibilitatea de a deveni fantomă pentru o perioadă nedeterminată de timp. Un astfel de experiment vă va convinge, în cele din urmă. Ce părere aveţi? Îşi aşeză perna sub cap, înăbuşindu-şi râsul. Forurile superioare? Există, probabil, o fantomă cu birou mare, secretară şi maşină de serviciu. Hilar… Bazaconiile astea mă lasă rece, sincer să fiu… Pun pariu că Linda mi-a plasat în şifonier vreo drăcovenie băgată în priză, îi place să facă glume proaste. Motiv pentru care o să-i spun la revedere într-o bună zi… O fi simpatică, dar nopţile mele sunt, totuşi, aşa mele… Iluzii optice, chestii moderne, figuri… Înţeleg că randamentul meu sexual lasă de dorit în ultima vreme, dar nu asta este soluţia… Fantoma îşi puse un picior peste celălalt, ceea ce oferea o imagine absolut surprinzătoare. Sceptic, sceptic. Cu astfel de personaje avem de luptat din greu. Trăim între două lumi, aşa că ar trebui să fiţi un pic mai ponderat, nu este deloc o plăcere. Credeţi că este aşa uşoară pendularea între lumea de aici şi lumea de acolo? Nu, domnule, este o adevărată dramă. În timp ce o privea, întinse mâna după pachetul de ţigări, extrase una şi o aprinse calm. Pufăi. Privi din nou ceasul şi observă că ora era, paradoxal, aceeaşi. 00.05. Minunat, stă timpul în loc ca să discut eu cu fantoma înlănţuită… Stinse ţigara în scrumieră şi îşi trase pătura peste cap. Somn uşor, deşi s-ar putea să dorm deja şi să visez aiureli. Nu trebuia să privesc emisiunea aia cu paranormali… Nu simţi când fantoma se aplecă peste el şi lăsă să-i iasă din gură un şuvoi de abur cald…
Linda reveni din delegaţie după două zile. Patul rămăsese nefăcut, în scrumieră era un chiştoc stins în grabă, uşa de la şifonier, întredeschisă, se legăna într-o parte şi în alta cu toate că geamurile erau închise. Coborî la parter, dar portarul îi spuse că domnul nu ieşise din ziua în care plecase ea. Reveni în cameră, trânti uşa şifonierului bombănind şi se apucă de curăţenie. Deschise şi geamurile, fiindcă plutea în aer un miros greu, inexplicabil… Peste câteva zile ajunse la concluzia – nu foarte supărătoare - că domnul o părăsise subit şi îşi găsise altă gazdă sentimentală. Nici nu trebuia să-l primesc la mine-n casă, tot timpul am avut senzaţia că este un escroc sentimental. Îşi turnă un pahar cu vin roşu, apoi o sună pe cea mai bună prietenă, pentru a-i anunţa ştirea. Nu privi televizorul deschis. Un flash informativ anunţa că mii de turişti au luat cu asalt un castel din Scoţia pentru a încerca să surprindă o fantomă echipată în pijamale care apare pe coridoare la 00.05, bate cu pumnii în uşi şi strigă într-o limbă est-europeană – română, conform unor surse credibile - că orice farsă trebuie să se termine la un moment dat… La acea oră, proprietarii castelului îşi numărau deja milioanele ajunse în conturi…
UPDATE MUZICAL - Pornind de la ideea că TRUPA BĂTRÂNĂ FACE CIORBA MUZICALĂ BUNĂ. Pentru această după-amiază în care zâmbeşte soarele prin Bucureşti vă propun ceva special. Iron Maiden - Blood Brothers, din extraordinarul concert de la Rio de Janeiro. Ce să mai spui atunci când este vorba despre Maiden? Cuvintele sunt de prisos… Peste 100 de milioane de albume vândute. Băieţi buni. Tuturor, numai bine!
UPDATE SENTIMENTAL – 09.52 –Zilele trec… Zboară una câte una, iar eu şi Geanina trăim într-o deplinătate a iubirii cu o patimă efervescentă. Adevărul este că această femeie extraordinară mi-a devenit din prima clipă balsam pentru suflet, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată cu altcineva. Iată un alt motiv pentru care spun din nou… GEANINA, TE IUBESC!
E BINE AŞA!
Ionel Mihalache - Pe ulita armeneasca
Zicea că e bine aşa. Chiar dacă vreunul încerca să-l convingă de contrariul – aşezat în faţa sa, cu vodca sub nas şi cu ţigara înfiptă între degetele îngălbenite de-atâta mahoarcă pipăită – ridica din umeri, clătina din cap şi dădea verdictul. E bine aşa! Bă, e bine aşa, ce vă tot smiorcăiţi ca muierile? Se mai uitau şi ei pe la ştiri, pe la realitatea, pe la antenă, la alea străine nu priveau, nu ştiau limba aia păsărească şi unu’ considerase că sunt cu toţii curci care se uită-n crăci… Scoseseră cnn-ul de pe lista posturilor urmărite… Mare pagubă nu fusese, viaţa mersese înainte şi fără cnn, găinile ouaseră mai departe, semn că americanu’ nu iese peste tot în câştig – vorba dirigintelui de la poştă. Ştia el ce ştia, toţi îl priveau cu respect. Acum se apropiau alegerile, se bălăcăreau candidaţii în direct şi la ore de vârf, dar el tot aşa zicea, chiar dacă strângea cureaua. E bine aşa… În ultima vreme, se cam trăgeau toţi la o parte din calea lui, fiindcă viaţa le aruncase şi pârdalnica de criză în bătătură şi nu mai aveau de niciunele. Cum îl vedeau că intră în bodegă făceau loc şi se înghesuiau pe la alte mese, ca să discute de-ale politicii, înjurând partidele, preşedintele şi presa. El îşi lua cinzeaca, sorbea din ea cu poftă, apoi rotea privirile prin încăpere şi ridica din umeri. Hai, bă, că e bine aşa… Unii râdeau, dar cei mai mulţi îl priveau încruntaţi. Ce e, bă, bine, nu vezi că murim de foame cu ochii beliţi la ştiri? Mai lua o cinzeacă, după ce se cotrobăia prin buzunare în căutarea mărunţişului salvator, şi o arunca pe gât. O trântea pe masă şi le dădea cu tifla. E bine aşa, bă, că se poate şi mai rău! Ce dracu’ vă văitaţi? Într-o zi aflară că l-a bătut fi-su pentru că nu vrusese să-i treacă gospodăria pe numele lui. Îl bătuse de-l băgase în spital. Dăduse-n el ca-n sacul de box, aşa anunţase unul care se nimerise pe-acolo. Când venise salvarea îl puseseră pe targă, iar el îngânase printre buzele sparte că e bine aşa, ce vă holbaţi, bă, se poate şi mai rău?! Acum e la spital, l-au oprit acolo pentru vreo două săptămâni. Trage dintr-un chiştoc şi-i ascultă pe cei care-şi laudă copiii. Buni copii, vin şi în vizită pe la spital. Cu fructe, cu mâncare… La el nu vine nimeni. Fiul de l-a bătut a plecat în Spania, cică om se face acolo după ce a dat cu tac’su de pământ. E bine aşa, bă, i-a zis felcerului, dacă dădea mai tare nu mai pleca la spanioli că nu mai avea bani, trebuia să mă-ngroape, nu???
Entries (RSS)