CRISTIAN LISANDRU

Intuiesc că voi doi, ca nişte cetăţeni lipsiţi de spirit civic ce vă aflaţi, nu veţi merge la cabina de votare. Acolo unde ar trebui să meargă toţi, cu mic, cu mare, într-o zi de sărbătoare, de la ăl cu barba sură pân’ la cel cu ţâţa-n gură, vorba înţeleciunii populare. Care le zice de fiecare dată bine, doar de-aia este înţelepciune. E joi. Ziua marii confruntări televizate dintre candidatul Băsescu şi candidatul Geoană. Ziua în care se vor arăta din nou cu degetul, se vor lua peste picior şi vor încerca să-şi pună piedici cu o pasiune demnă pentru o cauză mai bună. Sandu Şpriţ i-a introdus abrupt în şedinţă pe Gore şi pe Gicu, fiindcă partenerii şi prietenii de pahar au declarat că nu se vor deplasa în pas de defilare la vot. Iar Sandu a luat foc, motiv pentru care Gicu fredonează să vină pompierii, inima să-mi stingă… Eu – îşi continuă Sandu pledoaria, de zici că tocmai a devenit avocat pledant şi stă în faţa juraţilor înmărmuriţi de emoţie – propun votul obligatoriu. Adică nu mi se pare deloc firesc să nu dai cu ştampila în viitorul personal. O să staţi acasă, la televizoare, cu vinul alături, şi veţi urmări cum votează alţii. Păi asta-i treabă? Ia spune, Gore, ia spune, Gicule, daţi-vă arama pe faţă, că în alţi ani era primii la votare, nu mai găseam loc de voi, nici somn nu mai aveaţi cu o noapte înainte… Acu’ ce dracu’ v-a apucat, dezertaţi de pe frontul electoral? Gore îl priveşte pe Sandu pieziş, i-ar zice chiar vreo două mai dure, însă a ajuns la concluzia că prietenia subţire cu diplomaţie se ţine… Sănducule, poate că voi lua o decizie lăudabilă abia după ce voi urmări confruntarea de diseară. În lipsa unor informaţii credibile eu nu merg să votez în orb. Nu merg şi gata… Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să păşesc pe treptele şcolii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie… Sandu pocneşte din degete şi umple paharele. Una la mână – Geoană nu este al meu, că nu am făcut armata împreună, nu am mâncat din aceeaşi farfurie şi nu am fost împreună la femei în perioada adolescentină când foamea sexuală făcea ravagii. Doi la mână – aş înclina să-i dau un vot peste ochi lui Băsescu, însă încă cinci ani cu el la timonă îmi provoacă rău de mare anticipat. Destul că mă clatin de la băutură, nu trebuie să mă clatin de la ruliul şi tangajul Cotrocenilor. Trei la mână – combinaţia Ciuhandu – Crin – Geoană – Johannis poate fi, la o adică, o soluţie. O soluţie viabilă, adică care nu moare, nu dă ochii peste cap atunci când îţi este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anţărţ, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni în faţa intemperiilor economice şi politice mondiale… Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz şi nebăut dacă nu te-aş vota. Te-aş face preşedintele meu, te-aş agăţa pe perete, înrămat, şi m-aş ruga în fiecare seară la tine cu ochii în lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Şi-n tot locul mă păzeşte şi de apă mă fereşte!!! Scaunul pe care stă aşezat Gore trozneşte din toate încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi şi se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez şi eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem în crama de la Cotroceni. Nu mai faceţi ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu – sare Sandu cu gura pe ei… Şi nici nu v-aş invita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la şuşe, în palatul personal, cu dosul pe canapele aurite… Aş fi un preşedinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire, după cum mă ştiţi de atâta amar de vreme… Ochei, înţeleg, nu am fost la anver ca Băsescu şi nici ambasador în ţara tuturor posibilităţilor, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornăţel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale şi ulcele de lut şi alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse şi nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se şi oftică din această cauză atunci când se priveşte în oglindă şi se sperie de ceea ce vede… Pe scurt, ca să nu divaghez şi să plictisesc distinsa audienţă matolită dar înfometată şi însetată de beuturică, sunt un personaj simplu, modelul cetăţeanului onorabil care doreşte să mănânce bine, fără euri, să bea bine, fără euri, să trăiască bine şi şi-şi vadă ţara pe drumul către mai bine… Gicu şi Gore îl arată cu degetul pe Sandu Şpriţ şi strigă către ceilalţi muşterii: Acesta este candidatul ideal, ascultaţi-ne pe noi, ştie să răsucească discursul electoral cum răsuceşte ţaţa Veta fuiorul, ne-au dat şi lacrimile… Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături şi preşedinte te facem. Pe Gicu îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină şi degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit… Panaramă ştiţi să faceţi, da’ la vot nu vă deplasaţi. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă… Vorbeşte mult, prost şi fără rost, iar la fapte dispare… Ce vremuri am apucat să trăiesc, că mi-a zis mie tata atunci când am venit în Bucureşti că mă duc într-un loc al pierzaniei de sine. Aşa mi-a zis şi a avut dreptate. M-am pierdut în acest Turn Babel şi am mai dat şi peste voi doi, mai rău nu se putea… Celor trei li se mai aduce o sticlă cu vin, iar Gicu face pe ospătarul. În timp ce toarnă în pahare îl priveşte fix pe Sandu. Băi, Sandule, dar chiar ai faţă de preşedinte. Uite ce freză aranjată, chelie nici n-ai, discurs ştii să ţii că ai şcoala de partid, ai dosar beton şi trecut nepătat. Plus că bei cu graţie, ceea ce nu poate fi decât un avantaj… Gore i se alătură. Corect, corect, mi se pare evidentă puterea lui Sandu, o putere care nu este dată decât de sufletul lui mare şi de inima lui ferită de baipas… Râde şi Sandu. Râde şi Gore. Râde şi Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianţa anti-Băsescu este considerată uşa pe care comunismul va intra din nou în România. Sandu murmură – o mai ştiţi, mă, pe-aia cu golanii? Golan post-mortem… Dacă mor aş vrea să mă declaraţia beţiv post-mortem şi să-mi puneţi pe mormânt afişele cu Geoană şi cu Băsescu. Că şi pe lumea ailalată o fi vreo cabină de votare, nu???

SURSA FOTO -

times.ro; nufigeoana.ro

DE-ALE CHEFLIILOR - ALTE EPISOADE