UPDATE MUZICAL - Polonezii s-au pus pe rock. Vă propun o trupă - UnSUN - “Whispers”. Albumul lor de debut (”The End of Life”) a apărut în septembrie 2008. Ce părere aveţi?
FOTO UPDATE - 13.50 - O fotografie foarte frumoasă primită de la Gabi, o fotografie care merge de minune cu textul de astăzi. Mulţumesc, Gabi!
Visul… rămâne unica posibilitate de evadare dintr-o lume în care despre iubire se vorbeşte în termeni vulgari. Distanţa dintre „fuck you” şi „te iubesc” devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai scurtă, iar îndrăgostiţii preferă să-şi arunce cu sentimentele în ochi, înjurându-se de mame sub privirile mirate ale poeţilor-statui care ridicau, odinioară, osanale sentimentului profund şi substantivului comun „dor”. Refugiat în visul continuu, culegi cu degete tremurânde o floare de pe pajiştea în care ai intrat traversând pădurea seculară, iar o rază de soare îţi trimite, printre nori, salutul celest care nu mai poate fi transmis pretutindeni din cauza smogului. Îţi doreşti să nu te mai trezeşti din acest vis, fiindcă revenirea la realitate – şi nu „în realitate” – devine confruntare sălbatecă şi sângeroasă cu incapacitatea de a trăi permanent sub zodia iubirii. Dragostea s-a auto-exilat într-o Zonă Moartă (poate aţi citit romanul cu acelaşi nume al lui Stephen King), lăsând în urmă decoruri de carton prin care se mişcă natural doar ura… Absenţa serenadelor ar putea fi trecută uşor cu vederea, pentru că nu toţi îndrăgostiţii trebuie să fie şi menestreli. Însă absenţa poeziei recitate sub banalul clar de lună înfige cuţit cu lamă oţelită în ultimele inimi care bat romantic. Rămâi în visul pe care nu ai curajul să îl povesteşti nimănui, dar cine crede că un somnifer poate ajuta la permanentizarea stării onirice se înşeală. Romanticii de pe planeta unde romantismul va fi, într-un târziu, scos în afara legii au încă puterea de a visa cu ochii deschişi, închizându-i doar atunci când, în sălile de tribunal, creşte rata divorţurilor survenite din vina ambelor părţi…
UPDATE - 12.30 - O melodie superbă pentru o zi de luni destul de închisă la chip - STRATOVARIUS - “Forever”…
PASUL DINTRE SPERANŢĂ ŞI FERICIRE
Eram prizonierul unor pereţi de sticlă,
Venea lumea ca la urs
Şi mă arăta cu degetul,
„Iată-l pe cel care caută iubirea cu lumânarea
Şi nu reuşeşte să o găsească,
De ce nu renunţi, domnule,
Nu te-a plictisit indiferenţa vieţii?”
Le dădeam cu tifla,
Fiindcă speranţa moare ultima,
O turnam în pahar
Şi o aruncam pe gât,
O înghiţeam cu sorbituri mari,
Ca să ajungă direct în inimă,
Iar postura de obiect însufleţit al unui muzeu
Cu pereţi de sticlă
Nu-mi provoca insatisfacţiile bănuite…
Umblam mahmur,
Învârtindu-mă în cercuri din ce în ce mai mici
Până m-am oprit
Şi am simţit privirea ta verde
Care a transformat aşteptarea în cioburi,
Eliberându-mă…
Umblu şi acum pe trei cărări,
Trebuie să recunosc,
Numai că am renunţat la desfacerea sticlelor
Cu speranţă
Şi beau doar fericire
Adusă din podgorii de suflet,
În fiecare zi…
UPDATE MUZICAL - Din ciclul “Vă mai aduceţi aminte?” Nişte băieţi tare simpatici - ACDC “Thunderstruck”… Ehe, ce vremuri!
PETE DE LUMINĂ
Au venit savanţii lumii să întrebe ce reţetă
Inventăm de-o vreme-ncoace şi cum facem de trăim
Într-o lume care-şi joacă piesa ei de operetă
Fără să ne deranjeze când zâmbim şi ne iubim…
Ni s-au dat chestionare ca să scriem cu detalii
Dacă suntem sănătoşi, dacă mai avem nevoie
De evenimente triste, de-ndoieli, de funeralii
Sau de arca regăsită a unui celebru Noe…
Vin reporterii cu faimă, apăsaţi de microfoane, Ne pun întrebări diverse despre sentimentul pur,
Renegăm cotidian animozităţi şi toane,
Suntem pete de lumină în acest decor obscur…
Nu mă doare decât vina că nu te-am ştiut de-o viaţă
Şi m-am irosit prin vorbe, aşteptându-te să vii,
Unii mă credeau un geniu, alţii îmi ziceau paiaţă
Şi îmi înecam tristeţea construind din noapte zi…
Ni se spune că-i degeaba, că-i târziu sau că-i devreme,
Că mileniul ăsta rece ne-a pus semnul interzis
Sau că pentru un dezastru sigur încă mai e vreme,
Uite-aşa devii proscrisă, uite-aşa devin proscris…
Te iubesc cu încântare printre întrebări confuze,
Printre atâtea ţinte false ce ni se plantează-n drum,
Insistenţele perverse reuşesc să mă amuze,
Iar întreaga nebunie capătă destin de fum…
Hai să completăm o foaie, să le dăm apă la moară
Celor care pun iubirea pe perete de muzeu,
Să semnăm cu dor şi poftă, cu-n sărut care să-i doară
Şi să părăsim decorul împreună, tu şi eu…
Sufletul meu
Se odihneşte liniştit în palmele tale,
Simţind răsuflare duioasă
Şi dezmierdare blândă…
Visele frumoase ale spiritului meu
Trăiesc înflorirea macilor
Alintaţi de mângâieri solare,
Împlinindu-se spre a-ţi fi
Bucurie vizuală permanentă.
Mă acoperi cu cerul,
Îmi pui sub cap pernă de nor,
Mă înfăşori în sărutări pătimaşe,
Iar atunci când buzele mi se usucă de sete
Laşi să curgă
Lacrimi de bucurie peste ele
Şi îmi sigilezi gura
Cu pecetea incandescentă a buzelor moi…
Sufletul meu tresare la fiecare atingere,
Gustă emoţie şi febră,
Îngână imn de mulţumire
Şi se oferă voluntar
Pentru a-ţi deveni jertfă…
Tu nu eşti o zeitate, iubito,
Însă rămâi în fiecare zi
Punct de reper esenţial
Al noii mele existenţe…
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
Hai să ne iubim absurd,
Predispuşi la tot şi toate,
Să fii surdă, să fiu surd
Şi să ne târâm pe coate
Spre iubire permanentă,
Spre love-story stors cu dor,
Să devină evidentă
Pofta noastră de amor…
Hai să ne-ameţim cu gânduri
În beţie senzuală
Să tăiem din viaţă scânduri
Pentru-o casă ideală,
Vreau descătuşare cruntă
Şi deschidere deplină,
Am să te valsez la nuntă
Sub un cer cu lună plină
Şi-am să-ţi dau din trup, frenetic,
Un tribut de sentimente,
Pălmuindu-mă bezmetic
Printre îndoieli latente.
Mi se pare lumea rece
Când mă-mbrăţişezi fierbinte,
Şi dorinţa nu mai trece
Şi nu pot să fiu cuminte,
Te privesc cu bucuria
Trubadurului ce-şi pune
Viaţa şi melancolia
Pe aceleaşi simple strune…
Hai să ne iubim cu ploaie,
Cu ninsoare şi cu vânt
Încuiaţi într-o odaie,
Ultima de pe pământ,
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
UPDATE - 17.00 - Şi o melodie excepţională a celor de la Within Temptation, pentru o după amiază de excepţie… (NOTĂ - Within Temptation este o formaţie olandeză de metal simfonic, fondată în anul 1996 de către cântăreaţa Sharon den Adel şi chitaristul Robert Westerholt. Genul muzical al formaţiei este descris deseori în presă ca fiind metal simfonic, dar şi metal gothic. Solista, Sharon den Adel, a declarat în cadrul unui interviu că muzica lor se încadrează în sfera rock-ului simfonic). Numai bine tuturor!
Megadeth - Trust
De foarte multe ori avem încredere în oameni care ne înşeală aşteptările… Ne regăsim în postura ingrată de a accepta greşeala pe care am făcut-o şi trăim un întristător sentiment de insatisfacţie. Dar acordăm circumstanţe atenuante în continuare şi apreciem că toţi oamenii sunt buni, că nu au nimic de ascuns şi că îşi deschid sufletul aşa cum facem şi noi. Am trecut prin destule momente în care ne-am spus data viitoare voi fi mult mai zgârcit cu propriile destăinuiri şi am să-mi aleg cu atenţie prietenii…Cu toate acestea, lăsăm deschisă uşa către noi înşine, oferind încredere pe tavă. Cu zâmbetul pe buze… Rezultanta unui astfel de comportament este, adesea, dezamăgirea…Încrederea şi dezamăgirea merg, astfel, braţ la braţ, se simt bine împreună, formează ceea ce am putea numi un cuplu redutabil. Personal, dăruiesc încredere tuturor oamenilor cu care mă întâlnesc într-o zi sau alta, plecând, invariabil, şi de la premisa că o dezamăgire în plus nu este un capăt de cer. Încerc, tot în fiecare zi, să mă dovedesc vrednic de încrederea pe care mi-o acordă alte persoane. Trăim într-o lume în care oamenii se urmăresc sceptici, relaţiile sociale plătind tribut masiv… neîncrederii. Nu ne mai împărtăşim secrete, le păstrăm închise în interiorul nostru, preferăm discuţiile banale care evită subiecte considerate delicate… Informaţiile despre viaţa noastră sunt secretizate permanent, depuse în arhivă de suflet şi încuiate cu un număr nedeterminat de lacăte, iar încrederea devine o redută aproape imposibil de cucerit. În ultimă instanţă, cel mai trist este că apar din ce în ce mai des cazuri în care oamenii îşi pierd până şi încrederea în ei înşişi… Şi atunci intervine replica: „Eu n-am încredere nici în mine şi tu vrei să am în tine?!”Incertitudinea şi lipsa de încredere ne marchează constant drumul către propriile ţinte…
Îmbracă-te în frunze ruginii
Şi lasă cerul ochii să ni-i spele,
Hai să fugim pe nori ca doi copii,
Uitând de ură, amăgiri şi rele…
Îmbracă-te în toamnă, repetat,
Pe un catwalk al lumii mi te plimbă
Şi din copil preschimbă-mă-n bărbat
Ce simte gust de dragoste pe limbă… Îmbracă-te în păsări călătoare,
Roteşte-te constant în jurul meu,
Rămâi aceeaşi mare sărbătoare
Pe care vreau să o consum mereu…
Îmbracă-te şi-n mari căderi de bursă
Fă-ţi un compleu din cursul valutar,
Îmi eşti final şi început şi sursă
A unui sentiment elementar…
Îmbracă-te în ştirile nebune,
Devine cerul prompter pentru noi,
Eu am să-ţi spun ce încă nu-ţi pot spune
Şi vom intra în prime-time amândoi…
Îmbracă-te în anotimpuri calde,
Sau înfăşoară-te în anotimpuri reci,
Vine potopul biblic să ne scalde,
Iar tu-mi promiţi că nu ai să mai pleci…
Îmbracă-te în poveşti demult uitate,
Spune-mi că vom trăi cu poftă-n gând
Printre manipulări, printre păcate,
Dar vom învinge timpul surâzând…
Îmbracă-te în dorul meu de tine,
Această haină-ţi vine chiar perfect
Vom degusta în doi pahar cu bine
Spunându-ne povestea în direct…
Roteşte-te constant în jurul meu,
Entries (RSS)