POEZIE - PROZĂ - MUZICHIE - VERTIJ DE GÂNDURI - Contact: lisandru.cristian@gmail.com; lisandru.cristian@yahoo.com ATENŢIE!!! - NOUL BLOG ESTE LA ADRESA http://lisandrulisandru.wordpress.com/
În spatele pleoapelor tale închise se află o altă lume… Atunci când dormi îmi las bărbia să se prăbuşească în palme şi te privesc încercând să caut acea poartă magică prin care aş putea să pătrund pe tărâmul oniric pentru totdeauna. Când buzele tale desenează un zâmbet pe chipul atât de drag mie îmi imaginez că visul te dezmiardă cu degetele mele tremurânde şi zâmbesc împreună cu tine, în dulce armonie. Câteodată tresari şi strângi pumnii mici, ca şi cum ai înfrunta pe un front nevăzut adversari fără chip sau nume, apoi percep destinderea gingaşă şi înţeleg că bătăliile din vis nu vor reuşi niciodată să te îngenuncheze. Mă apropii de tine de multe ori, păşind atent pentru a nu izgoni visele de dragoste, şi te învelesc… Îţi murmur neauzit decât de mine că te iubesc cu disperare, cu bucurie, cu încântare şi cu frică, transformând gândurile în acoperământ sub care îţi găseşti liniştea urmărită adeseori de coşmaruri. Atunci când dormi trăiesc o dureroasă singurătate temporară şi zgârii cu unghiile pereţii nevăzuţi care nu-mi permit să păşesc alături de tine pe poteca din vis. Şi totuşi, într-o bună zi, voi descoperi o cale de acces. Atunci te voi lua de mână, te voi săruta pe păr şi pe frunte şi vom trăi împreună chiar şi visele…
UPDATE MUZICAL - 18.05 - Ideea lui Simion Cristian este foarte bună… Să propunem o altă melodie, “Cântec pentru mama lor”, în interpretarea lui Victor Socaciu…
Cenaclul Flacara (Nicu Alifantis) - Trăiască România
UPDATE - 12.23 - O poezie pe care am scris-o mai demult, dar pe care am dorit să o repun pe blog, chiar în această zi. “Noi suntem ţara lui Dorel”…
Ţara lui Dorel
Noi suntem ţara lui… Dorel
Dorelul din reclamă,
Râdem de noi, râdem de el
Şi facem panaramă.
Noi suntem ţara lui Dorel,
E Bulă perimat,
Ne facem din beţivi model
Şi ne-mbătăm treptat.
În ţara noastră este haz,
Noi suntem clovnii noştri,
Extragem râsul din necaz
Şi ne hlizim ca proştii. Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
Cu ochelari de cal,
Reduşi la propriul cartier,
La circul conjugal,
La nebunia de a fi
Dezamăgiţi frecvent,
La toată drama de a-ţi şti
Eşecul permanent.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Ne place şmecheria,
Când n-avem bani în portofel
Plecăm din România.
Ne-am divizat, ne divizăm
În tabere opuse
În cimitire promovăm
Morminte suprapuse
Suntem mai separaţi ca ieri,
Mai vinovaţi ca mâine,
Ni se oferă-n dar poveri
Şi mari scumpiri la pâine.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Aşa ne este firea,
Ce trist e când prezintă el
Reclama la… „Unirea”!
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
PĂDUREA DIN TRUP
Phoenix - Fata verde (1992)
Păşesc pe potecă de cuget,
Atent să nu împăienjenesc liniştea prăfuită
A unor amintiri ce-şi dorm iepureşte
Neîmplinirile…
Sunt trecător printr-o pădure în care copacii
Nu reprezintă altceva decât punctele de reper
Ale existenţei mele…
Calc iarba viselor dragi,
Făcute cu ochii deschişi,
Mă agăţ cu disperare de liane
Ce-mi poartă durerile de la un copac la altul,
De la un an la altul, de la nu minut la altul
Şi tai cu o macetă virtuală
Hăţişul contemporan
Care-mi ridică în cale baricade…
E multă nemişcare în pădurea trăită de mine,
Iar întinderea ei este direct proporţională
Cu suprafaţa temporală cuprinsă între
Momentul când am devenit cel care sunt
Şi secunda în care mă voi aşeza în veşnicie…
Nu ştiu unde mă poartă această potecă
Desenată de paşii mei adeseori grăbiţi.
Capătul ei se pierde în povestea pădurii
Din trupurile noastre,
Iar liziera nu este altceva decât
Vamă obligatorie
Prin care vom trece
Spre a descoperi
Că lumea nu se termină cu noi…
UPDATE MUZICAL - 17.00 - ELVEŢIENII NU PRODUC DOAR CEASURI, ÎŞI MAI ÎNTORC FAŢA ŞI CĂTRE ROCK - GOTTHARD (”The Call”). NOTĂ - Gotthard este o trupă de rock elveţiană, înfiinţaţă în 1992, la Lugano, de Steve Lee şi Leo Leoni…
UPDATE POLITIC - 13.31 - BĂSESCU ŞI DRAMELE PRIMULUI MANDAT - Azi-dimineaţă citeam pe blogul foarte interesant al lui Marius Ola o declaraţie şocantă a Băsescului… Iată ce a ciripit dânsul pe la Craiova, influenţat evident şi de zăibărelul aferent: „Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”… Da, dom’ preşedinte, o dată e ca niciodată, aşa se spunea, cu alte conotaţii, nicidecum politice. Salut pe această cale masochismul politic al preşedintelui rupt de realitate şi sper să nu mai trăiască astfel de neplăceri după alegerile care bat la uşi închise. Mare ţi-e ipocrizia…
Ascult sunetul propriilor paşi
Care trasează potecă prin viaţă
Şi mă conduc pe acorduri de suflet
Către împlinirea
Unui destin personal neştiut…
Am renunţat de multă vreme
La alergarea furibundă,
Spre mulţumirea deplină a plămânilor,
Şi mă deplasez domol,
Ca un turist predispus la observarea peisajului
Fără să rateze vreun amănunt… Hei, eşti un turist prin viaţa ta? Fii serios…
Poate că da,
Am în spate un rucsac plin cu amintiri
Şi consum la diferite intervale de timp
Hrană rece,
Oferindu-mi picnicul relaxant
În poiană înconjurată de gânduri
Cu tulpină groasă… Dacă mergi pe trasee nemarcate
S-ar putea să te rătăceşti,
Îmi spune aceeaşi voce interioară…
Şi chiar crezi că există marcaje colorate
Pe potecile vieţilor noastre? Întreb şi eu, ca să mă bag în seamă…
Pur şi simplu
Nu am cum să mă rătăcesc
Prin propria viaţă,
Mai ales acum
Când privirea ta
Mă călăuzeşte prin labirintul destinului
Ca un fir al unei Ariadne moderne…
SURSA FOTO - louisdiamondshoes…
Sursa foto UPDATE POLITIC - roxanaiordache.files.wordpress.com
UPDATE - 15.00 - Dacă tot este ziua muzicii, vă propun şi o altă melodie excelentă… O scenă şi trei nume mari - BB King, Eric Clapton şi Buddy Gay. Asta este reţeta succesului muzical, cred eu…
UPDATE - 13.35 - LA mulţi ani, MUZICĂ! Tu ne permiţi să trăim altfel fiecare moment… Nu-mi imaginez viaţa fără sunetele mângâietoare… Am primit o frumoasă leapşă de la Marius Ola, aşa că postez mai jos o melodie pe care o ascult de fiecare dată cu plăcere maximă. Eric Clapton - Layla… Leapşa merge mai departe către toţi acei care vibrează atunci când aud acorduri frumoase, indiferent de genul muzical…
Love is green…..
CĂLĂTOR PRIN FRUMUSEŢEA TA…
Dă-mi voie să ating frumuseţea din tine,
Şi să pătrund în lumea interioară
Unde este atâta linişte
Încât urechile mele
Percep aproape dureros tăcerea adâncă…
Îmi voi însenina drumul
Cu un felinar primit în dar
De la ultimul miner al planetei
Şi voi avea grijă Să nu tulbur nici cuvinte, nici gânduri, nici vise… Sunt un drumeţ neobosit prin frumuseţea ta,
Înregistrând pe retină
Şoaptele imaginilor
Netulburate de impurităţile cotidiene,
Lăsând să alunece mângâiere dulce
Peste fiecare foşnet de trup
Prins în dansul simţurilor,
Un călător cu desagă de dor pe umeri
Care s-a redescoperit prin tine
Şi îşi hrăneşte dorinţa de drum lung
Cu poteca verde
A ochilor tăi…
Atunci când închizi pleoapele peste mine
Mă regăsesc pe deplin protejat,
Fiindcă rămân captiv în frumuseţea ta
Fără să arunc vreo privire
Către ceea ce am fost…