UPDATE POLITICO-MUZICAL - 10.22 - O DEDICAŢIE SPECIALĂ PENTRU VIITORUL EX-PREŞEDINTE BĂSESCU… “Amar, amar”… Dar suntem siguri că domnul ex-preşedinte va privi întotdeauna numai partea plină a paharului!
GENERIC Amar, Amar.
SĂ NU UITĂM NICI DE GEOANĂ, “CATINDATUL” CARE SE VISEAZĂ DEJA LA COTROCENI, ALĂTURI DE HREBENCIUC-RICHELIEU…
BANCUL ZILEI - “Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive:
1. N-au femeie.
2. Au femeie”.
DE-ALE CHEFLIILOR…
Ion Dolanescu-Tanta
Ovidiu Rusu - Crin Antonescu
IMN PSD Geoana - geoana presedinte
Crin pupă unde a scuipat – părerea mea! Sandu Şpriţ dă paharul pe gât şi apucă plin de draci sticla cu vin. Aproape că o scapă printre degete dar evenimentul nedorit nu se produce. Umple paharul pe jumătate, toarnă şi apă minerală, apoi plimbă privirea de la Gicu la Gore. Să nu spuneţi că greşesc, fiindcă îmi iau viteză şi vă iau şi la palme. Crin – îl făcea pe Geoană mincinos şi producea clăbuci în colţul gurii pe scenele electorale, cu staful în spate şi cu fularul galben la gât – se trage acu’ în poze cu adversarul. Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!
MOTTO - Am umplut listele electorale cu doctori, dar clasa politică e tot bolnavă - Valeriu Butulescu
Gicule, se duce ţara de râpă, mă… Se duce de-a berbeleacul, e pe o pantă descendentă, cum au zis ăia ai lu’ Voiculescu, de la antena a treia şi mare minune de nu şi-or face şi antena a patra, ca să se uite la ea morţii din morminte, după ce va sta ţara pe năsălie… Cu lumânarea pe piept, învelită în tricolor şi cu Deşteaptă-te române, din somnul cel de moarte în interpretarea excepţională a lui Vali Vijelie… Privirea lui Sandu Şpriţ varsă melancolie pe faţă de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele în care stau chiştoacele la taifas, un fel de şezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătăţii, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultaţi-mă pe mine, că am experienţa dezastrelor naţionale, se duce ţara de râpă, că bani de pensii nu mai sunt, bani de salarii nu mai sunt, femeiul ne-a dat şi când o să ne ia am dat noi de dracu’, datoria externă creşte de zici că i-au pus şi drojdie, plus că vine şi nenorocita de votare peste noi şi nu mai ştim pe unde să scoatem cămaşa cu gulerul ros. Criza rânjeşte, până şi soacră-mea rânjeşte, cică dacă eram şi eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică şi hoaşca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aş cânta toată ziua Dă, mamă, cu biciu-n mine, da’ nici voce nu mai am de când a venit guvernul Boc numărul doi… Gore şi Gicu nu prea au chef de conversaţie, mai ales că simt amândoi fluxul de energie negativă care vine dinspre Sandu. Stau, sorb din pahare şi oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicaţi către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară şi să admire toamna… Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se aşezase la masă, înainte de a comanda o păstrămioară şi-un must… Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din păcate sau din fericire, i-am spoit pereţii lu’ nevastă-mea odată şi a zis că dacă mă mai risc va divorţa în doi timpi şi trei mişcări… Că ea şi-a luat tinichigiu, nu pensular, aşa a spus, pensular, n-o mai auzisem pe-asta, dar femeile sunt întotdeauna o mare surpriză, trebuie să recunoaşteţi… Gicu, prea puţin atras de partea tomnatecă a lucrurilor, zisese că anotimpul acesta îmi provoacă frisoane în portofel, că trebuie aia, ailaltă, mama lu’ ailaltă şi întreaga lor familie. Tot scoţi şi la loc nu mai bagi nimic. Nu e în regulă, deloc, da’ se poate şi mai rău. Şi se aprinsese Sandu Şpriţ imediat, lovind cu pumnul în politica de pe Dâmboviţa şi bombănind că se duce ţara de râpă. Şi n-are cine să o mai scoată din groapă, că ştiţi şi voi, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Ba se-ntoarce, dacă e strigoi, sare Gore nitam-nisam. Sau vampir. Am văzut anderuărld, trei serii, e cu vampiri. Da’ să vezi şi ce vampiroaice, Sandule, am rămas cu dureri de cap. Picioare lungi, ochi migdalaţi, păr buclat, buze ca focul… Aşa vampiroaice mai da, le-ai lăsa la gâtul tău o ţâră. Tu-i dai înainte cu Boc, cu Geoană, Crin şi Băselu’ şi ăia se băteau ca chiorii şi trăgeau cu gloanţe de argint în vârcolaci… Tare de tot, să mor eu, am stat cu ochii cât cepele, nici să mănânc n-am mai avut chef, a mea făcuse pui pe sticlă, nu mi-a trebuit. Un senviş, i-am strigat, un senviş şi atât, că e bătaia în toi… Şi noaptea le-am visat pe vampiroaice, se făcea că eram în castelul lor şi mă invitau la orgii. Eu nu prea vroiam, da’ ele trăgeau de mine. Când m-am trezit, trăgea nevastă-mea de mine, că întârziasem la servici. La ce te invitau, mă, la orgii sexoase?Pe tine???? Întrebarea ironică a lui Gicu rămâne suspendată, fiindcă Sandu Şpriţ n-are chef de filme. Băi, Gore, eu te-am sfătuit de multă vreme să te culturalizezi, că ai nevoie intensă, se citeşte pe faţa ta lipsa unor lecturi suplimentare făcute la timpul potrivit, da’ nu te-am trimis la filme de groază şi mister. Dă la sinteza zilei, dă la Badea, dă la acces direct, acolo ai groază, mister şi şerpi în burtă. Eu vorbesc de lucruri serioase, Gore, de viitorul ţării, al copilaşilor noştri şi al copilaşilor copilaşilor noştri. Gicu dă paharul peste cap. Aşa este, a zis şi Ştefan cel Mare asta, trebuie să ţinem cont de sfatul său fiindcă a domnit o viaţă de om. Lasă-l, Sandule, Gore dă din timp în timp în mintea copiilor, se uita la metrics într-o zi. Şi l-am întrebat dacă a înţeles ceva. Cică nu înţelesese nimic, da-i plăcea cum sărea cheanu rivs de colo-colo, în haina de piele. Bine că nu s-a făcut Gore al nostru critic ce film, îşi bătea joc şi de Naşu’ lu’ copola, zicea că au uitat occidentalii să aducă ploconul pe platourile de filmare!Sandu ronţăie din bucata de pastramă şi strânge paharul între degete. Ăia de la pedele s-au retras din sală când cu moţiunea de cenzură, se cred pe tarlaua lor, au căpătat curaj. Ceilaţi, opozabilii, se mănâncă între ei, se sfâşie, nu se coalizează, nu se încheagă, ca să zic aşa, îşi dau la gioale şi strigă că Băselu’ este pericolul suprem. O fi, că şi eu aşa gândesc, da fără coaliţie se cheamă că nu avem nici opoziţie. Şi fără opoziţie iese Băselu’ din nou, mai stă cinci ani şi atunci facem şi parastasu’ ţării… O să venim la cârciumă şi vom cânta Veşnica pomenire… Că Deschide, gropare, mormântul, nu va mai avea niciun haz. Ce să scoţi din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu şi Gore îşi clatină capetele în acelaşi ritm, parcă sunt traşi cu aţa amândoi. Iar Gore îşi permite să intervină într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Şi nişte vin, că mustul nu mi se urcă la cap şi mă simt rău. Bă, frumoasă toamnă, orice s-ar spune, criză, necriză, Boc, ne-Boc, eu pictor m-aş fi făcut, ca să pictez natura, să stau prin poiene cu şevaletul şi să ascult cum cântă cucu’… Tii, ce mi-ar fi plăcut… Sandu aruncă două hârtii de o sută de mii pe masă şi îl împunge cu degetul. Gore, să fii tu atent la mine, să nu-mi mai spui mie Sandu Şpriţ dacă nu desenează ăştia numa’ natură moartă la nivel naţional în scurtă vreme. Atunci o să auzi cum cântă fantoma cucului’, că tot ziceai de anderuărldul ăla cu vampiroaice sexy. A pagubă o să cânte, mă…
Ştiu că dau senzaţia uneori – sau de cele mai multe ori, de ce să nu fiu sincer cu mine însumi? – că sunt cu capul în nori. Prin ceea ce scriu. În jurul meu, oamenii sunt din ce în ce mai închistaţi, plătesc vamă consistentă grijilor cotidiene, simt cum le creşte pulsul, au probleme cu tensiunea şi cu portofelele din ce în ce mai goale. Glicemia creşte, nimicnicia creşte. Oamenii trec pe stradă în viteză, îndreptându-se către stres, venind din stresşi trăind în stres. Personaje „celebre” sunt ascunse după gratii, avocaţii personajelor „celebre” nu au acces la probele de la dosar, justiţia judecă subiectiv, dragostea duce dorul perfuziilor, se discută în doi peri, scoţând cuţitele la vedere. Se croiesc vedete din stofă de kitsch. Mie îmi place să scriu despre iubire, despre frumuseţea norului care este înamorat de razele soarelui, despre puterea de a zâmbi. Despre freamăt de gând, despre gustul dulce al privirii care se scaldă în tandreţe. Trăiesc şi eu în aceeaşi lume în care prestăm cu toţii diferite activităţi cotidiene, îmi depun şi eu jertfa permanentă de oboseală pe un altar al locului de muncă, dar nu permit niciodată cenuşiului din viaţă să mă picteze sumbru. Visez în plin scandal. Aş putea spune că visez cu atât mai mult cu cât scandalul este mai mare. În această conjunctură contemporană în care Zeul Ban rânjeşte la braţul inflaţiei, printre acuze şi delaţiuni, în pofida celor care şi-au făcut un ţel în viaţă din a duce zvonul din gură în gură, încerc să-mi ofer liniştea şi să ofer linişte. Dacă ar fi să dau o declaraţie, atunci aş scrie că îmi asum Politica Visului Frumos. Coşmarurile vin şi pleacă, visele frumoase rămân…
Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. 
Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. 
Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!
Entries (RSS)