CRISTIAN LISANDRU

Apropie-te de mine
Pentru a-ţi putea atinge părul ud
Cu degete flămânde
Şi închide ochii ca într-un joc al copilăriei,
Lăsându-te ostatecă dorinţelor mele
Adeseori păgâne…
Nu te îmbăta cu deşertăciune de cuvinte,
Sunt destui care vorbesc pentru noi
Informându-ne cotidian despre
Monotonia existenţei lor,
Lasă facturile să zacă în sertarul pe care am vrea
Să nu îl deschidem niciodată
Şi ascultă cum îţi povestesc că afară
Îşi depune anotimpul ceaţa
Peste pat de frunze ce agonizează
Acceptând legea nescrisă a naturii…
E o toamnă lungă în noi,
Trăim prin perfuzii cu ploi mocăneşti,
Primim vitamine din pumn de emigrant revenit acasă,
Adormim înfriguraţi la gândul viitoarelor zăpezi
Şi îndrăznim să avem curajul de a spune
Că sfârşitul de an ne găseşte alături…
Predispuşi la dialog în contradictoriu cu lumea înconjurătoare,
Trăim fiecare zi pe muchie de cuţit,
Astfel că orice oră care trece
Devine un interval de timp cu profunde semnificaţii…
Îmi lipesc degetele de fruntea ta,
Te sărut pe creştet ca pe un copil,
Beau picăturile părului tău ud
Şi încerc să extrag din buletinul de ştiri
Măcar o informaţie care să îmi confirme
Că toamna se îmbracă în rochie de seară,
Pentru a participa la un bal de caritate
Al anotimpurilor care suntem…