UPDATE MUZICAL - 14.20 - O altă melodie a olandezilor de la DELAIN - “Frozen”… O după-amiază cât mai plăcută tuturor!
FERICIREA COTIDIANĂ A OMULUI DE LUT
Atinge-mi dorinţa de dragoste
Cu degete lungi şi catifelate, Abandonează-te Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Şi gustă împlinirea secundelor de graţie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descătuşări
A două trupuri
Înlănţuite de metamorfoza simţurilor…
Îţi picură ploaie de stele pe fruntea umedă
Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…
Mi-e dor de trupul tău când eşti departe,
Dar trăiesc paradoxala apropiere dureroasă
Prin furnicături dulci
Şi mă las pradă şuvoiului de patimă
Ce curge printre noi
Răcorindu-ne fierbinte…
Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe…
SURSA FOTO - lenikaedesigns.bounce…
LOVE…ROMANTIC NIGHT…
AM PRIMIT UN PREMIU DE LA LECSYA - MULŢUMESC FOARTE, FOARTE MULT. PREMIUL MERGE MAI DEPARTE LA TOT BLOGROLLUL…
Rămân aşezat între palmele tale
Şi descopăr protecţia cotidiană
A iubirii împlinite… Adăpostul catifelat
Pe care mi-l dăruieşti de fiecare dată
Lasă urmele amprentelor dulci
Pe fruntea mea
Pentru a mă descoperi marcat
Cu pecete fierbinte,
Iar eu mă ascund de tot şi de toate
În spatele gândurilor de bine
Şi savurez izolarea sentimentală
Spre care mă îndreptam
Fără să fiu convins că o voi atinge vreodată…
Între palmele tale devin fetus
Ce înoată fericit în lichidul amniotic,
Privirea ta mă hrăneşte consistent
Spre o grabnică dezvoltare,
Mângâierile pătimaşe
Scriu poveşti de dor în sufletul răsfăţat
Şi voi veni pe lume
Pentru a striga „Iubito!”, nu „Mamă!”,
Pe deplin conştient că numai datorită ţie
M-am reinventat
Din cioburile unui trecut anemic…
Sufletul meu
Se odihneşte liniştit în palmele tale,
Simţind răsuflare duioasă
Şi dezmierdare blândă…
Visele frumoase ale spiritului meu
Trăiesc înflorirea macilor
Alintaţi de mângâieri solare,
Împlinindu-se spre a-ţi fi
Bucurie vizuală permanentă.
Mă acoperi cu cerul,
Îmi pui sub cap pernă de nor,
Mă înfăşori în sărutări pătimaşe,
Iar atunci când buzele mi se usucă de sete
Laşi să curgă
Lacrimi de bucurie peste ele
Şi îmi sigilezi gura
Cu pecetea incandescentă a buzelor moi…
Sufletul meu tresare la fiecare atingere,
Gustă emoţie şi febră,
Îngână imn de mulţumire
Şi se oferă voluntar
Pentru a-ţi deveni jertfă…
Tu nu eşti o zeitate, iubito,
Însă rămâi în fiecare zi
Punct de reper esenţial
Al noii mele existenţe…
Sting - Fields of gold
Oamenii nu mai cred în poveşti
Fiindcă fiecare zi este o luptă pentru supravieţuire…
Oamenii nu mai cred în frumos
Fiindcă sunt înconjuraţi
De urâtul care le invadează intimitatea Cu un rânjet hâd pe chip…
Oamenii nu mai cred în iubire
Fiindcă sentimentele sunt ucise din faşă, Iar a face dragoste devine lucru mecanic
Efectuat sub lumina reflectoarelor…
Cu toate acestea,
Există şi oameni care deschid cărţile cu poveşti,
Admiră opere de artă ale visătorilor
Din toate timpurile
Şi spun „Te iubesc” fără să se gândească neapărat
La o nouă poziţie sexuală…
Te mângâi prin cuvinte când nu eşti lângă mine
Şi te dezmierd cu palme nerăbdătoare
Atunci când mizeria străzii
Zgârie uşa cu ghearele.
Acoperă-ţi urechile pentru a nu mai auzi
Cum sună obsedant o sirenă a vulgarităţii
Agăţată la fiecare intersecţie
Şi oferă-mi şansa de a spune încă o dată
Că îmi permit să extrag frumosul din viaţă
Doar alături de tine,
Chiar şi atunci când simt în ceafă
Răsuflarea perversă
A unui mileniu impur…
Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Adăpostul catifelat
Cu un rânjet hâd pe chip…
Entries (RSS)