CRISTIAN LISANDRU


GREEN APPLE

Au întins norii deasupra noastră acoperământ,
Iar noi ne iubim înveliţi în cer
Lăsând şoaptele fierbinţi ale dorinţei
Să plouă în sus…
Ne-a devenit pământul pat nupţial,
Frământat de mişcări senzuale,
Hrănit de iubirea transformată
În îngrăşământ paradoxal
Şi suntem protejaţi de pereţii viselor
Construite cărămidă cu cărămidă
La ore târzii…
În jurul nostru,
Făclii cu ardere intensă,
Cunoscute şi sub numele de stele,
Trimit joc de lumină şi umbră
Peste obrajii aprinşi,
Semn că universul nu poate rămâne indiferent
Atunci când este vorba despre
Două trupuri care se ating
Ca la începuturile lumii…
Eu nu mi-aş fi dorit niciodată
Să devin un paznic al Edenului,
Precum nefericitul Adam,
Însă aş fugi cu tine călare pe nori
Pentru a te preschimba în Evă modernă,
Despletită a dragoste…
Ţi-aş aduce în fiecare zi mere verzi
Din care să muşti cu poftă nebună
Şi, într-un final,
M-aş preface eu însumi în măr
Agăţat pe ramura
Unui pom al iubirii din care nu ne interzice nimeni
Să mâncăm…

SURSA FOTO - deviantart.com