UPDATE MUZICAL - 18.05 - Ideea lui Simion Cristian este foarte bună… Să propunem o altă melodie, “Cântec pentru mama lor”, în interpretarea lui Victor Socaciu…
Cenaclul Flacara (Nicu Alifantis) - Trăiască România
UPDATE - 12.23 - O poezie pe care am scris-o mai demult, dar pe care am dorit să o repun pe blog, chiar în această zi. “Noi suntem ţara lui Dorel”…
Ţara lui Dorel
Noi suntem ţara lui… Dorel
Dorelul din reclamă,
Râdem de noi, râdem de el
Şi facem panaramă.
Noi suntem ţara lui Dorel,
E Bulă perimat,
Ne facem din beţivi model
Şi ne-mbătăm treptat.
În ţara noastră este haz,
Noi suntem clovnii noştri,
Extragem râsul din necaz
Şi ne hlizim ca proştii. Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
Cu ochelari de cal,
Reduşi la propriul cartier,
La circul conjugal,
La nebunia de a fi
Dezamăgiţi frecvent,
La toată drama de a-ţi şti
Eşecul permanent.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Ne place şmecheria,
Când n-avem bani în portofel
Plecăm din România.
Ne-am divizat, ne divizăm
În tabere opuse
În cimitire promovăm
Morminte suprapuse
Suntem mai separaţi ca ieri,
Mai vinovaţi ca mâine,
Ni se oferă-n dar poveri
Şi mari scumpiri la pâine.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Aşa ne este firea,
Ce trist e când prezintă el
Reclama la… „Unirea”!
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
PĂDUREA DIN TRUP
Phoenix - Fata verde (1992)
Păşesc pe potecă de cuget,
Atent să nu împăienjenesc liniştea prăfuită
A unor amintiri ce-şi dorm iepureşte
Neîmplinirile…
Sunt trecător printr-o pădure în care copacii
Nu reprezintă altceva decât punctele de reper
Ale existenţei mele…
Calc iarba viselor dragi,
Făcute cu ochii deschişi,
Mă agăţ cu disperare de liane
Ce-mi poartă durerile de la un copac la altul,
De la un an la altul, de la nu minut la altul
Şi tai cu o macetă virtuală
Hăţişul contemporan
Care-mi ridică în cale baricade…
E multă nemişcare în pădurea trăită de mine,
Iar întinderea ei este direct proporţională
Cu suprafaţa temporală cuprinsă între
Momentul când am devenit cel care sunt
Şi secunda în care mă voi aşeza în veşnicie…
Nu ştiu unde mă poartă această potecă
Desenată de paşii mei adeseori grăbiţi.
Capătul ei se pierde în povestea pădurii
Din trupurile noastre,
Iar liziera nu este altceva decât
Vamă obligatorie
Prin care vom trece
Spre a descoperi
Că lumea nu se termină cu noi…
UPDATE - 15.00 - Dacă tot este ziua muzicii, vă propun şi o altă melodie excelentă… O scenă şi trei nume mari - BB King, Eric Clapton şi Buddy Gay. Asta este reţeta succesului muzical, cred eu…
UPDATE - 13.35 - LA mulţi ani, MUZICĂ! Tu ne permiţi să trăim altfel fiecare moment… Nu-mi imaginez viaţa fără sunetele mângâietoare… Am primit o frumoasă leapşă de la Marius Ola, aşa că postez mai jos o melodie pe care o ascult de fiecare dată cu plăcere maximă. Eric Clapton - Layla… Leapşa merge mai departe către toţi acei care vibrează atunci când aud acorduri frumoase, indiferent de genul muzical…
Love is green…..
CĂLĂTOR PRIN FRUMUSEŢEA TA…
Dă-mi voie să ating frumuseţea din tine,
Şi să pătrund în lumea interioară
Unde este atâta linişte
Încât urechile mele
Percep aproape dureros tăcerea adâncă…
Îmi voi însenina drumul
Cu un felinar primit în dar
De la ultimul miner al planetei
Şi voi avea grijă Să nu tulbur nici cuvinte, nici gânduri, nici vise… Sunt un drumeţ neobosit prin frumuseţea ta,
Înregistrând pe retină
Şoaptele imaginilor
Netulburate de impurităţile cotidiene,
Lăsând să alunece mângâiere dulce
Peste fiecare foşnet de trup
Prins în dansul simţurilor,
Un călător cu desagă de dor pe umeri
Care s-a redescoperit prin tine
Şi îşi hrăneşte dorinţa de drum lung
Cu poteca verde
A ochilor tăi…
Atunci când închizi pleoapele peste mine
Mă regăsesc pe deplin protejat,
Fiindcă rămân captiv în frumuseţea ta
Fără să arunc vreo privire
Către ceea ce am fost…
Marah Carey - Touch my body
Îţi voi mângâia sânii cu teama celui
Care nu doreşte să tulbure
Liniştea unei lumi abia descoperită…
Am să rămân pierdut
Într-o pădure de atingeri,
Fără să cerşesc busolă sau hartă,
Învăţând să fiu un supravieţuitor
Hrănit de şoaptele tale
Ce cad pârguite de pe ramuri
Unde iubirea reinventează
Anotimpuri fertile… Mâinile mele vor atinge nerăbdătoare
Tărâmuri misterioase,
Dornice de a fi descoperite, explorate,
Cartografiate sentimental
Şi gustate cu pofta
Tuturor însetaţilor de iubire
Care şi-au căutat de-a lungul vremii
Izvoarele…
Voi mângâia sânii tăi
Cu răbdarea celui care a înţeles, în sfârşit,
Că lumea de trup şi suflet
Nu poate fi cunoscută
Decât dacă te târăşti pe coate şi genunchi
Pentru a surprinde retina
Cu fiecare milimetru al ei…
Călătoria permanentă
De-a lungul şi de-a latul lumii numită “TU”
Este experienţa decisivă
A vieţii mele…
PREMIU!!! - DOAMNA Elena Marin-Alexe ne-a dăruit, mie şi Geaninei, un PREMIU pe care îl afişez cu mare drag pe blog. Mulţumesc şi eu, stimată doamnă şi vă doresc numai bine… Premiul merge mai departe la întreg blogrollul meu, aşa că nu evitaţi cumva să îl plasaţi pe bloguri. Vin în control. Ha, ha…
SURSA FOTO pentru textul de mai jos - chiar pâinea pe care a copt-o Geanina la primele ore ale unei alte dimineţi în care ne-am învelit în iubire…
Dimineaţa sclipea tomnatec în şinele de tramvai, iar liniştea nopţii trăia indiferentă asediul prelungit al amalgamului indispensabil de zgomote cotidiene. Se trezea oraşul la viaţă căscând alene şi troznindu-şi încheieturile, lăsând răsăritul să bată în ferestre cu degete lungi şi înfrigurate… Simţeam în adâncul fiinţei mele transformarea instantanee a bărbatului în copil pofticios, rememoram amintirile din casa bunicii, în vremurile când praştia îmi era înfiptă în buzunarul de la piept al cămăşii cu un nasture lipsă dar percepeam, totodată, şi prezentul îndulcit de legănarea impetuoasă a părului tău care-ţi mângâia umerii dezgoliţi… Mărturisesc că am fost oarecum gelos pe aluatul frământat de mâinile tale şi mi-am dorit, cel puţin o dată, să fiu eu ploaia de făină presărată din nor de suflet… Zâmbeai. Atât de frumos… Trăiai atingerea ingredientelor cu o pasiune aproape sexuală, mângâindu-mă din când în când cu privire verde, în vreme ce o voce interioară erupea în mine, aruncând gândurile în aer şi spunându-mi că sunt alături de singura femeie din viaţa mea care mi-a copt pâine înainte de a face dragoste…Atunci când te-am întins pe pat, oraşul îşi spălase morocănos somnolenţa de pe şosele şi mirosea în casă a pâine coaptă. Iar tu erai atât de fragedă, iubito…
Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
Să nu tulbur nici cuvinte, nici gânduri, nici vise…
Mâinile mele vor atinge nerăbdătoare
Entries (RSS)