DE-ALE CHEFLIILOR - CUM A VOTAT SOCRUL LUI SANDU ŞPRIŢ
Posted by: chris39 in J. DE-ALE CHEFLIILOR, tags: alcoolemie, alegeru, Azur, Băsescu, cârciumă, ceaşcă, Ceauşescu, Geoană, Iliescu, Lenin, partidul comunist, Ştefan Gheorghiu, ţuică fiartă, urnă
În cârciumioara din cartier miroase a ţuică fiartă, iar în ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puţin afectaţi de îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colţ – la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Şpriţ, Gore şi Gicu, au comandat încă un ibric cu ţuică şi aruncă din când în când ocheade către televizor. Tocmai se anunţă pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce înseamnă că Geoană şi pesedeul trebuie să accepte mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, şi o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai întoarce, ascultaţi-mă pe mine, sare Gore cu gura cât şura, în vreme ce Gicu desface tacticos o pungă cu seminţe. O vor accepta şi vor chibiţa de pe margine. E mai simplu în opoziţie, poţi să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva în seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe… Noi măcar le măcinăm ca beţivii puşi pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Şpriţ e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituţională, ci pentru că îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să înghiţi şi ţuica fiartă cu noduri, în prag de sărbători. Ce zici, Gore?, întreabă după ce duce la buze o ceşcuţă înflorită… Mortul de la groapă nu se mai întoarce? He, he, trăim vremuri memorabile, unii zic că sunt de tot rahatul sau de tot râsul, dar eu spun că sunt aşa cum le merităm. Că Dumnezeu se uită de sus la noi, le vede, le contabilizează şi ne dă cu pleaşca peste ochi… Nu am căzut în misticism, nu mă priviţi ca pe sfintele moaşte ale Sfântului Şpriţ, dar în perioada asta a anului mi-aş dori altceva, mă, vă spun foarte serios… Eşti cam negru, Sandule, bag de seamă – se insinuează Gicu în discuţie, destul de temător -, ţi-ai dat cu cremă de ghete pe sufleţel şi chiar nu înţelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc şi alea pe apa sâmbetei. O viaţă avem şi un gât care trebuie udat corespunzător... Sandu îl priveşte pieziş. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie aşa figură dureroasă, că se va suci el aşa, precum titirezul şi va da cu votul în Băsescu. Ştiţi că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, însă socră-miu se dădea de ceasul morţii acu’ cinci ani şi a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetăţean cu simţ de răspundere şi nu suportă matrozii, că merge pe mâna lu’ Patru Case indiferent de situaţie…
M-am şi certat cu el atunci, ţin minte şi acu’ cum scosese ochii din orbite, bătea cu pumnul în masă şi striga că sunt un ginere nerecunoscător. Mi-a zis el mai multe, da’ pe urmă am dat-o pe vin şi spre dimineaţă ne-am pupat pe obraji. S-a dus la vot şi l-a votat pe Năstase, era fericit de ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea şi atunci rezultatele în buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem şi noi… Gore şi Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat şi de ştirile de la televizor. Sandu Şpriţ este în centrul atenţiei, iar ei au devenit sateliţi naturali cu alcoolemie la bord… Da, Gicule, da, Gore, socră-miu mi-a făcut-o, puteam să pun şi pariu că va vota cu ai lu’ Iliescu, conform conservatorismului politic pe care l-a moştenit de pe vremea lu’ Ceauşescu. Ştiţi că a fost secretar de partid şi mă lua cu lupta de clasă de fiecare dată când vroiam să stau şi eu ca bărbatul liniştit şi să beau. Nu vroiam altceva, nu ceream mult de la viaţă, şpriţul îmi era de ajuns. Da’ el mă băga în şedinţă, că Lenin a zis, că partidul e-n tot şi toate, că fac de râs adevăraţii membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el şi beam. Când se plictisea, bea şi el cu mine, venea soacră-mea şi ne aducea slănină cu ceapă, era viaţa frumoasă. Şi nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârţâi… Gore reuşeşte să toarne ţuică, însă mâna îi tremură. Îl ajută Gicu să încheie operaţiunea delicată, apoi îşi fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieţi, cine n-are bătrâni trebuie să îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Ştiţi că a fost şi la Ştefan Gheorghiu, v-am mai spus… Nu că dau cu noroi în instituţiile regimului trecut, erau bune şi ele. Şi socră-miu a fost respectat în cartier şi în viaţă. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună la nimeni la secţia de votare? Chiar aşa am ajuns, să nu ne mai sfătuim în propria familie, fiecare face tot ce vrea pentru că e democraţie? Of, Gore, cu democraţia asta uite unde s-a ajuns, nici Dumnezeu nu te ajută, degeaba pupi icoana pe scenă, dimineaţa vine Băsescu şi te face praf. Nu că aş fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat şi apetitul bahic… Îl credeam ferm şi n-a fost. Gore comandă încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită şi la Gicu şi îndrăzneşte să întrebe: Măi, Sănducule, noi ştim că şi atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaştem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai febră? Or fi pus ăştia ceva în ţuică? Sandu dă din mână. N-am febră, am draci pe socră-miu…
Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseşi tu că a fost vorba despre infarct electoral şi politic? Nu merserăm noi la înmormântare, nu gustarăm o măslină şi-o colivă la pomană? La şase săptămâni te-ai îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce te-a decorat într-o noapte cu Steaua Republicii în grad de Mare Machitor… Sandu Şpriţ trânteşte ceaşca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea… Bă, vă spun eu că s-a ţicnit, socă-miu s-a ţicnit, s-a dus şi l-a votat pe Băsescu, am şi eu sursele mele credibile. El era, mort şi îngropat, da’ cu drept de vot! L-am regăsit pe listă. Cum de-am dat peste el, nu vă spui, e secret… Ţin şi eu cu ai mei, chiar dacă dezamăgirea e mare. Da’ decât Geoană…Cu moartea pre urne călcând… Îţi dai seama ce campanie electorală au făcut ăştia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-şi schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef… Gore şi Gicu râd strâmb. Cade şi cablul în cârciumă. Sandu cere ţuică în ceaşcă. De, tată socrule, vezi că te dăduşi cu ai mei până la urmă???
DE-ALE CHEFLIILOR - ALTE EPISOADE
SURSA FOTO - 7deadlysinners…; mahalo.com; redpox1st.wordpress.com
Azur - La o masa mai retrasa
SORIN PEPA =Merg acasa mort de beat
Constantin Enceanu - Bautura, bautura

Liberalii lui Crin veneau în vizită de curtoazie, îngălbeniţi de emoţie, pesediştii mergeau la liberali cu obraji şi geci roşii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ preşedinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile şi apărea Videanu cu date proaspete. Din juma în juma de oră, că ăştia sunt tari la numărătoarea care le convine… Cum zicea Caragiale, inculţilor? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăştia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau şi un citat din el… Te pui cu marinaru’, e hârşâit… În ţară şi-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-şi mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieşit preşedinte după ce ieşise prematur şi acum bea de supărare. Gicu îl priveşte trist din când în când şi recunoaşte în forul interior că o asemenea supărare n-a mai văzut de multă vreme. Iar Sandu Şpriţ – care ţinea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască – îşi freacă mâinile şi pune în pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă şpriţul şi mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda şi compania jubilează. Mă, şi ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-şi mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă şi acu’ a rămas doar doamnă, Guşe – consigliere, nu? – nu mai poate înghiţi găluşca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător în tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat în draci, au votat şi morţii din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeaşi adresă, îţi dai seama ce înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoştea om cu persoană, dormeau suprapuşi şi mâncau ca la expres… Ăştia cu portocaliu în suflet şi privire au produs buletine false precum scoteau comuniştii manifeste ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu îl bagă în seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva în neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, şi pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranţa datelor certe? S-a lansat, a zis şi Iliescu – şi Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică – că ar fi fost nevoie de răbdare… S-a lansat şi aş spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianţă de-asta în spate şi te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidenţele şi nici măcar nu am avut observatori în secţiile de votare, da’ se cheamă că ăla a fost singur. Cu partidul lui de lingăi. Gore îşi aprinde o ţigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, şi atunci a trecut la represalii electorale. Ştia de la nouă seara şi procentele cu care va câştiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se împăuna de ziceai că e cocoş. În loc să ţină ochii larg deschişi. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simţeam prea bine ştiind că alde Vântu, Patriciu şi Voiculescu vor avea liber la caşcaval.
Da’ ideea de furt îmi repugnă. Ce-ţi face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Aşa să ştii… Pesedeul face contestaţie, ca să mai trăiască nişte drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n-are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Aşa că demersul este ratat din start. Sandu Şpriţ bea cu setea beţivului de cursă lungă, însă este atent şi la discuţiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă întristezi. Şi acolo unde este întristare se lasă cu lacrimi şi bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta – Titulescu ăl mititel şi fără forţă pe el – că sistemul adversarilor a funcţionat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat în faţa camerelor de luat vederi. Toţi fură, bă, toţi fură… În ţara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat în altă ţară. Hai să fim serioşi, că beţia mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez în toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară naţională, interes naţional, scop final al întregii naţiuni. Gicu şi Gore bat palmele şi varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul în i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu învăţaţi de trei ori, da’ la noi ar trebui să fie furaţi, furaţi, furaţi… Ai aprobarea şi respectul nostru… Sandu dă din cap a mulţumire. Şi acu’ începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană şi de Johannis şi trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim-ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii şi o să urle precum lupul la lună… Hă, hă!!! Un fleac, v-am îmbătat!!!


Entries (RSS)