În zilele mohorâte,
Atunci când frigul de afară presară sare
Pe rănile deschise ale trupului avid de căldură, Prefer să-ţi ascult gândurile
Care plutesc deasupra mea
Şi-mi încălzesc obrajii… Cerul plumburiu încearcă să arunce nori negri
Prin fereastră,
Iar anotimpul zgribulit imploră deschiderea uşii
Spre a obţine o reîncălzire paradoxală…
În noi este întotdeauna soare,
Ca şi cum am păşi pe o linie a unui ecuator personal
Fără să ne frigem tălpile,
Intemperiile se lovesc de un scut invizibil
Şi se retrag neputincioase,
În vreme ce buletinul meteo
Nu oferă decât temperaturile extreme
Ale îmbrăţişărilor noastre furibunde,
Un asalt erotic
În urma căruia nu rămânem niciodată prizonieri,
Ci doar două trupuri zguduite spasmodic
De plăcerea extremă…
În zilele mohorâte miroase a dragoste totală
În camera noastră,
Iar tavanul ne devine cer însorit
Şi încălzit continuu
De rugul pasiunii copleşitoare…
În spatele pleoapelor tale închise se află o altă lume… Atunci când dormi îmi las bărbia să se prăbuşească în palme şi te privesc încercând să caut acea poartă magică prin care aş putea să pătrund pe tărâmul oniric pentru totdeauna. Când buzele tale desenează un zâmbet pe chipul atât de drag mie îmi imaginez că visul te dezmiardă cu degetele mele tremurânde şi zâmbesc împreună cu tine, în dulce armonie. Câteodată tresari şi strângi pumnii mici, ca şi cum ai înfrunta pe un front nevăzut adversari fără chip sau nume, apoi percep destinderea gingaşă şi înţeleg că bătăliile din vis nu vor reuşi niciodată să te îngenuncheze. Mă apropii de tine de multe ori, păşind atent pentru a nu izgoni visele de dragoste, şi te învelesc… Îţi murmur neauzit decât de mine că te iubesc cu disperare, cu bucurie, cu încântare şi cu frică, transformând gândurile în acoperământ sub care îţi găseşti liniştea urmărită adeseori de coşmaruri. Atunci când dormi trăiesc o dureroasă singurătate temporară şi zgârii cu unghiile pereţii nevăzuţi care nu-mi permit să păşesc alături de tine pe poteca din vis. Şi totuşi, într-o bună zi, voi descoperi o cale de acces. Atunci te voi lua de mână, te voi săruta pe păr şi pe frunte şi vom trăi împreună chiar şi visele…
Rămân aşezat între palmele tale
Şi descopăr protecţia cotidiană
A iubirii împlinite… Adăpostul catifelat
Pe care mi-l dăruieşti de fiecare dată
Lasă urmele amprentelor dulci
Pe fruntea mea
Pentru a mă descoperi marcat
Cu pecete fierbinte,
Iar eu mă ascund de tot şi de toate
În spatele gândurilor de bine
Şi savurez izolarea sentimentală
Spre care mă îndreptam
Fără să fiu convins că o voi atinge vreodată…
Între palmele tale devin fetus
Ce înoată fericit în lichidul amniotic,
Privirea ta mă hrăneşte consistent
Spre o grabnică dezvoltare,
Mângâierile pătimaşe
Scriu poveşti de dor în sufletul răsfăţat
Şi voi veni pe lume
Pentru a striga „Iubito!”, nu „Mamă!”,
Pe deplin conştient că numai datorită ţie
M-am reinventat
Din cioburile unui trecut anemic…
UPDATE MUZICAL - 17.00 - ELVEŢIENII NU PRODUC DOAR CEASURI, ÎŞI MAI ÎNTORC FAŢA ŞI CĂTRE ROCK - GOTTHARD (”The Call”). NOTĂ - Gotthard este o trupă de rock elveţiană, înfiinţaţă în 1992, la Lugano, de Steve Lee şi Leo Leoni…
UPDATE POLITIC - 13.31 - BĂSESCU ŞI DRAMELE PRIMULUI MANDAT - Azi-dimineaţă citeam pe blogul foarte interesant al lui Marius Ola o declaraţie şocantă a Băsescului… Iată ce a ciripit dânsul pe la Craiova, influenţat evident şi de zăibărelul aferent: „Deşi nu mi-a plăcut, mai vreau încă un mandat”… Da, dom’ preşedinte, o dată e ca niciodată, aşa se spunea, cu alte conotaţii, nicidecum politice. Salut pe această cale masochismul politic al preşedintelui rupt de realitate şi sper să nu mai trăiască astfel de neplăceri după alegerile care bat la uşi închise. Mare ţi-e ipocrizia…
Ascult sunetul propriilor paşi
Care trasează potecă prin viaţă
Şi mă conduc pe acorduri de suflet
Către împlinirea
Unui destin personal neştiut…
Am renunţat de multă vreme
La alergarea furibundă,
Spre mulţumirea deplină a plămânilor,
Şi mă deplasez domol,
Ca un turist predispus la observarea peisajului
Fără să rateze vreun amănunt… Hei, eşti un turist prin viaţa ta? Fii serios…
Poate că da,
Am în spate un rucsac plin cu amintiri
Şi consum la diferite intervale de timp
Hrană rece,
Oferindu-mi picnicul relaxant
În poiană înconjurată de gânduri
Cu tulpină groasă… Dacă mergi pe trasee nemarcate
S-ar putea să te rătăceşti,
Îmi spune aceeaşi voce interioară…
Şi chiar crezi că există marcaje colorate
Pe potecile vieţilor noastre? Întreb şi eu, ca să mă bag în seamă…
Pur şi simplu
Nu am cum să mă rătăcesc
Prin propria viaţă,
Mai ales acum
Când privirea ta
Mă călăuzeşte prin labirintul destinului
Ca un fir al unei Ariadne moderne…
SURSA FOTO - louisdiamondshoes…
Sursa foto UPDATE POLITIC - roxanaiordache.files.wordpress.com
UPDATE - 14.40 - DUPĂ-AMIAZĂ CU CÂNTEC… - DELAIN - “See me in shadow”… NOTĂ – Delain este o trupă olandeză care abordează stilul metal simfonic şi gotic. A fost fondată în anul 2002 de către Martijn Westerholt, ex-Within Temptation. Mai multe informaţii aici.
Butterfly
Câteodată îmi pun gândurile la pachet şi le iau cu mine pe stradă… E bine să te plimbi cu gândurile pe bulevard, privesc şi ele lumea înconjurătoare şi se bucură. Uneori. Alteori nu este chiar aşa, duci muncă de lămurire cu ele, întreabă de ce nu le laşi acasă, la odihnă deplină sau de ce aduni şi alte gânduri pe măsură ce numeri din ce în ce mai mulţi paşi. În ultima vreme îmi las gândurile în pace, ele întrebă, iar eu nu le mai răspund cum făceam mai demult. Lipsă de comunicare cu propriile gânduri? Poate că nu găsesc răspunsurile potrivite, poate am nevoie de mai mult timp de gândire, poate… Din ce observ în fiecare zi, nu sunt singurul care procedează astfel, fiindcă întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni care merg la pas şi dau senzaţia că sunt la rândul lor luaţi la întrebări de gânduri. Altele, nu ale mele. Fiecare cu gândurile lui, mergem prin viaţă cu gândurile la purtător. Suntem proprietari de gânduri, ar trebui să fim fericiţi şi să declarăm cu emfază că ne-a lovit fericirea şi ne-am îmbogăţit peste noapte. Dar nicio bancă nu îţi eliberează carnet de cecuri pentru gânduri şi nici card de credit sau debit. Uite că nu s-au gândit şi la asta, din păcate… Ieri plecasem către birou şi un personaj oarecare striga că prinde fluturi. Chiar efectua gesturile specifice, parcă avea o plasă de prins respectivele insecte. Unii dădeau din cap cu tristeţe, alţii râdeau, ceilalţi treceau nepăsători mai departe. M-am gândit – privind în urma lui – că toţi prindem fluturi de-a lungul vieţii. Gândurile sunt un fel de fluturi, unele mai colorate, altele cenuşii, multe imposibil de descris. Uite-aşa mi-a venit ideea unui insectar al gândurilor. Le pui acolo pe cele care îţi plac – sau pe cele care nu îţi plac, eventual faci două insectare de-astea dacă tot te-ai apucat de treabă – şi le transformi în gânduri prizoniere după ce înfigi un bold. Dar nu s-a inventat nici măcar Boldul pentru Gânduri până în anul de graţie 2009… Poate la anul, cine ştie?
MOTTO - Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare – Albert Camus
Picăturile de ploaie care alintă delicat fereastra îmi şoptesc pe mai multe voci că această toamnă mi se va aşeza pentru totdeauna la suflet. Anotimpul are chipul tău, de această dată, mă priveşte atent cu ochi verzi şi-mi oferă plăcerea permanentă de a mă pierde definitiv în mângâierea părului lung, ameţindu-mă cu aroma iubirii depline, netulburată de gânduri ostile şi ferită de asediile prelungite ale vănătorilor de comori. Îţi strălucesc în ochi diamante care îi fac pe mulţi să strângă pumnii a război, bombând piepturi în care inimile pulsează năvalnic şi împing dorinţă prin vene, însă ostilităţile rămân doar simple proiecte nefinalizate fiindcă în gândurile tale nu mai este loc acum pentru câmpuri de bătălie… Eu m-am luptat cu toamna de foarte multe ori, iubito, în turniruri prelungite absurd din care ieşeam întotdeauna învins. Mă prăbuşeam secerat pe pat de frunze moarte, agonizând împreună cu ele şi doar imaginea viitoarelor veri mă readucea la viaţă prin perfuzii cu speranţă de soare şi de cald. Acum, însă, după ce am încheiat cu ea o pace pe termen nelimitat, în urma unor negocieri purtate lângă o carafă în care clocotea sângele pământului, am să invit toamna la dans şi am să-i murmur la ureche melodii de neuitat. O toamnă care are chipul tău nu-mi mai poate fi niciodată adversar de temut, ci doar un martor atent ca nu cumva vreo rafală de vânt să-ţi tulbure liniştea abia câştigată…
UPDATE - 09.22 - E o vreme melancolică… Capitala pare gârbovită sub ploaie, dar induce dor de poezie… Motiv pentru care am strâns gândurile în pumn şi am scris repede câteva versuri pentru Geanina mea. Sper să le citiţi cu plăcere, să fierbeţi un vin roşu şi să puneţi şi câteva felii de măr în el. Noroc, oameni dragi…
VIN FIERT
Vom fierbe vin, vom spune alte glume,
Ne vom iubi la margine de lume
Ne vom îmbrăţişa printre dezastre
Doar noi, un vin şi gândurile noastre,
Doar noi, etern inoculând iubire Scoţând din dicţionar dezamăgire,
Cu mâini avide mângâind destinul,
Cu buze moi sorbind în noapte vinul, Îmi fierbe dragostea şi gâlgâie-n artere
Mi-e dor constant de tine, cu putere,
În mijloc de poveste te reţin,
O eră te-aş iubi şi-aş fierbe vin,
Ca să mă încălzesc într-un cuptor
Şi să consum feliile de dor,
Propun o noapte lungă, nesfârşită,
Eu te descopăr noaptea fericită
Şi te învăţ ca un elev cuminte
Ce dă examen zilnic prin cuvinte
Rostite la urechea ta pufoasă,
Te sorb ca pe un vin şi eşti frumoasă
Ca o inconfundabilă dorinţă,
Am scos din mine gând de neputinţă
Şi tot te ştiu şi tot te-nvăţ mereu,
Mi-e ideal de bine când mi-e greu,
Iar vinul fierbe şi îmi cântă mult,
Îmi place muzica să i-o ascult
Şi-mi place să te fac o melodie
Să pun pe portativ melancolie,
Te beau, te gust, te strig, te rog, te ţin
Şi fierbe viaţa în ibric cu vin…
UPDATE - 08.40 - “…nicicând n-am fost în stare să tăinuiesc iubirea mea… Căci în aceasta lume iubirea adevarată nu se ascunde” (Giacomo Leopardi - unul dintre cei mai mari poeţi italieni). Geanina, dragostea mea, “te iubesc chiar dacă plouă, te iubesc chiar dacă ninge” (vorba lui Păunescu)… Şi mi-e bine de tot!!!
Eurythmics - Miracle of Love
FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU IUBIREA
Eu n-am să întorc niciodată spatele iubirii,
O voi privi în ochi,
Cu sufletul deschis Şi voi plânge de bine pe umărul tău La ceasul când anotimpul
Îşi trece degetele
Peste pleoapele obosite de gânduri… Voi pietrui cu sentimente nepătate
Lumea străbătută adeseori
În mişcare browniană
Şi-ţi voi croi cămaşă de noapte
Din voalul subţire al metaforei
Care nu va suporta vreodată
Drama abandonului…
Am să mă caţăr rupându-mi unghiile
Pe pereţii abrupţi ai vieţii
Şi voi ajunge lângă pieptul tău
Cu răsuflarea întretăiată,
Pentru a savura odihna deplină
Şi liniştea lăsată să zboare
În fâlfâire de gene lungi…
Eu n-am să întorc niciodată spatele iubirii.
Voi sta în faţa ei,
Cu sufletul deschis
Şi voi râde în hohote
De lumea rămasă în urmă…
SURSA FOTO - redbubble.com
Şi o melodie excelentă, pe care ne-o propune Gabi… Mulţumim, Gabi, o zi cât mai frumoasă îţi dorim…
Şi o melodie de excepţie, pe care eu şi Geanina o primim de la VORBELE.WORDPRESS! MULŢUMIM, O zi cât mai bună îţi dorim, din tot sufletul… Plus un premiu!!!
Eu nu trântesc niciodată uşa atunci când ies din gândurile mele. Încerc de fiecare dată să nu fac zgomot, pentru că toate gândurile trebuie să aibă nopţi liniştite. Le învelesc înainte de plecare – aţi văzut vreodată cum dorm gândurile cu pătura sub bărbie?Este o imagine foarte interesantă, vă asigur… – şi le mai privesc o dată lung, înainte de a apăsa clanţa şi de a părăsi până dimineaţa lumea lor netulburată… Ajuns de cealaltă parte a uşii, respir adânc şi trag minute bune cu urechea. Gândurile dorm… Uneori, aceleaşi gânduri trăiesc zbaterea furibundă a coşmarurilor induse de stresul cotidian, se frământă sub aşternut şi mă strigă cu voci de copil speriat, iar eu ajung la ele şi le liniştesc oferindu-le un alt gând bun, raza lunii pline şi un ciob de oglindă din insomnia mea… Apoi închid din nou uşa şi-mi scot la plimbare nocturnă, respirând sacadat, gândurile care NU vor să doarmă şi se ţin scai de mine, călcându-mi pe urme la ore târzii…
UPDATE - 15.00 - Dacă tot este ziua muzicii, vă propun şi o altă melodie excelentă… O scenă şi trei nume mari - BB King, Eric Clapton şi Buddy Gay. Asta este reţeta succesului muzical, cred eu…
UPDATE - 13.35 - LA mulţi ani, MUZICĂ! Tu ne permiţi să trăim altfel fiecare moment… Nu-mi imaginez viaţa fără sunetele mângâietoare… Am primit o frumoasă leapşă de la Marius Ola, aşa că postez mai jos o melodie pe care o ascult de fiecare dată cu plăcere maximă. Eric Clapton - Layla… Leapşa merge mai departe către toţi acei care vibrează atunci când aud acorduri frumoase, indiferent de genul muzical…
Love is green…..
CĂLĂTOR PRIN FRUMUSEŢEA TA…
Dă-mi voie să ating frumuseţea din tine,
Şi să pătrund în lumea interioară
Unde este atâta linişte
Încât urechile mele
Percep aproape dureros tăcerea adâncă…
Îmi voi însenina drumul
Cu un felinar primit în dar
De la ultimul miner al planetei
Şi voi avea grijă Să nu tulbur nici cuvinte, nici gânduri, nici vise… Sunt un drumeţ neobosit prin frumuseţea ta,
Înregistrând pe retină
Şoaptele imaginilor
Netulburate de impurităţile cotidiene,
Lăsând să alunece mângâiere dulce
Peste fiecare foşnet de trup
Prins în dansul simţurilor,
Un călător cu desagă de dor pe umeri
Care s-a redescoperit prin tine
Şi îşi hrăneşte dorinţa de drum lung
Cu poteca verde
A ochilor tăi…
Atunci când închizi pleoapele peste mine
Mă regăsesc pe deplin protejat,
Fiindcă rămân captiv în frumuseţea ta
Fără să arunc vreo privire
Către ceea ce am fost…
MOTTO (Geanina Codiţă dixit) - Tipic pentru progresiile geometrice este faptul că raportul dintre oricare doi termeni consecutivi este constant…
Lasă-mi gândurile să îţi mângâie tristeţea
Şi dă voie buzelor să soarbă fiecare lacrimă
Scursă pe obrazul pălmuit de cuvinte…
Cineva,
Ieşit pe uşa din dos a sufletului tău,
Încearcă să te lege pe un rug sub care aprinde
Vreascurile vorbelor grele,
În vreme ce aruncă pe masa de joc a vieţii
Zaruri măsluite,
Urlându-şi disperarea…
Te înfăşor în iubirea mea
Ca într-o mantie protectoare
Şi îţi cuprind inima rănită în palme,
Pentru a o bandaja cu sărutări
Al căror număr creşte
În progresie geometrică…
Cineva,
Văduvit de emoţii,
Loveşte trecutul cu pumnii
Şi îl dă în judecată pe Dumas
Pentru că a îndrăznit să scrie „După douăzeci de ani”…
Îţi cuprind umerii
Şi las părul tău lung
Să tragă cortină de noapte peste scena zarurilor măsluite,
Apoi ne îndreptăm, mână în mână,
Către punctul de convergenţă
Al sufletelor noastre…
Undeva, în spate, din ce în ce mai departe,
Cineva
Se îmbată cot la cot cu neputinţa
Şi pune în pahar propriul orgoliu
Pentru a afla cu stupoare
Că nu a reuşit să rezolve
Cea mai importantă ecuaţie a vieţii sale:
Dragostea…
SURSA FOTO - upload.wikimedia.org
AM PRIMIT CU MARE DRAG UN PREMIU DE LA MARIANA (Blogul PSALM DE DOR). Îl afişez cu multă bucurie şi îi mulţumesc din tot sufletul… Respectul meu, Mariana…
Cerul plumburiu încearcă să arunce nori negri
Adăpostul catifelat
UPDATE POLITIC - 13.31 - BĂSESCU ŞI DRAMELE PRIMULUI MANDAT - Azi-dimineaţă citeam pe blogul foarte interesant al lui 
Hei, eşti un turist prin viaţa ta? Fii serios…
Scoţând din dicţionar dezamăgire,
Şi voi plânge de bine pe umărul tău
Să nu tulbur nici cuvinte, nici gânduri, nici vise…
Entries (RSS)