Am declarat că lumea are conturul sânului tău…
Nu ai râs, însă m-ai privit într-un fel anume, Poate ai crezut că exagerarea face casă bună
Cu bărbatul îndrăgostit
Care ţine cu tot dinadinsul
Să iasă în evidenţă
Şi să crească în ochii iubitei…
Îmi menţin cele şoptite la ceas târziu din noapte,
Atunci când simţi moleşeală în trupul
Asediat de dragoste
Încinsă pe un grătar
Sub care ard vreascurile uscate ale dorinţei
Şi urmăresc cu degetul arătător
Conturul dulce al lumii de care m-am îndrăgostit. Eşti o Lume Nouă, iubito,
Iar eu vin ca un conchistador modern
Ce propovăduieşte
O religie a iubirii
Şi cad în genunchi
La graniţa ta,
Împreunându-mi mâinile a rugă permanentă…
UPDATE MUZICAL - 14.00 - Vă mai aduceţi aminte de Falco? O piesă excepţională - “Jeanny” (1985)…
GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE…
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
UPDATE LITERAR - Dixitac ne anunţă că s-a sfârşit petrecerea şi începe… penitenţa. Aşa crede el, ha, ha… Iarăşi suntem personajele sale, ceea ce nu poate decât să ne bucure!MULŢUMIM, coane!
STING… every breath U take
Nopţile noastre
Sunt cele mai lungi nopţi,
Delimitate la un capăt
De patima crescândă a preludiului
Trăit la puterea a doua,
Iar la celălalt de prăbuşirea comună
În prăpastia adâncă a simţurilor
Care savurează oboseala iubirii
Şi îşi trag sufletul Spre a erupe năvalnic încă o dată…
Atunci când sunt cu tine
Regret absenţa nopţilor polare Şi îmi imaginez cum aş depune ţurţure de gheaţă
Pe trupul tău,
Oferindu-l pradă topirii instantanee…
Nopţile noastre nu au nume.
Ele sunt decupate din caruselul vremurilor
Pe care le trăim
Şi devin tablouri valoroase
Ascunse pentru totdeauna altor priviri…
Noi suntem colecţionari de noapte, iubito,
Dar nu vom scoate niciodată la licitaţie
Operele de artă
Extrase cu mâini furibunde
Din propriile trupuri.
Le păstrăm încuiate în gânduri
Şi le privim încântaţi
Atunci când lăsăm picăturile de dragoste
Să răcorească nopţile fierbinţi…
Poate ai crezut că exagerarea face casă bună
Spre a erupe năvalnic încă o dată…
Entries (RSS)