În spatele pleoapelor tale închise se află o altă lume… Atunci când dormi îmi las bărbia să se prăbuşească în palme şi te privesc încercând să caut acea poartă magică prin care aş putea să pătrund pe tărâmul oniric pentru totdeauna. Când buzele tale desenează un zâmbet pe chipul atât de drag mie îmi imaginez că visul te dezmiardă cu degetele mele tremurânde şi zâmbesc împreună cu tine, în dulce armonie. Câteodată tresari şi strângi pumnii mici, ca şi cum ai înfrunta pe un front nevăzut adversari fără chip sau nume, apoi percep destinderea gingaşă şi înţeleg că bătăliile din vis nu vor reuşi niciodată să te îngenuncheze. Mă apropii de tine de multe ori, păşind atent pentru a nu izgoni visele de dragoste, şi te învelesc… Îţi murmur neauzit decât de mine că te iubesc cu disperare, cu bucurie, cu încântare şi cu frică, transformând gândurile în acoperământ sub care îţi găseşti liniştea urmărită adeseori de coşmaruri. Atunci când dormi trăiesc o dureroasă singurătate temporară şi zgârii cu unghiile pereţii nevăzuţi care nu-mi permit să păşesc alături de tine pe poteca din vis. Şi totuşi, într-o bună zi, voi descoperi o cale de acces. Atunci te voi lua de mână, te voi săruta pe păr şi pe frunte şi vom trăi împreună chiar şi visele…
Am declarat că lumea are conturul sânului tău…
Nu ai râs, însă m-ai privit într-un fel anume, Poate ai crezut că exagerarea face casă bună
Cu bărbatul îndrăgostit
Care ţine cu tot dinadinsul
Să iasă în evidenţă
Şi să crească în ochii iubitei…
Îmi menţin cele şoptite la ceas târziu din noapte,
Atunci când simţi moleşeală în trupul
Asediat de dragoste
Încinsă pe un grătar
Sub care ard vreascurile uscate ale dorinţei
Şi urmăresc cu degetul arătător
Conturul dulce al lumii de care m-am îndrăgostit. Eşti o Lume Nouă, iubito,
Iar eu vin ca un conchistador modern
Ce propovăduieşte
O religie a iubirii
Şi cad în genunchi
La graniţa ta,
Împreunându-mi mâinile a rugă permanentă…
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
Hai să ne iubim absurd,
Predispuşi la tot şi toate,
Să fii surdă, să fiu surd
Şi să ne târâm pe coate
Spre iubire permanentă,
Spre love-story stors cu dor,
Să devină evidentă
Pofta noastră de amor…
Hai să ne-ameţim cu gânduri
În beţie senzuală
Să tăiem din viaţă scânduri
Pentru-o casă ideală,
Vreau descătuşare cruntă
Şi deschidere deplină,
Am să te valsez la nuntă
Sub un cer cu lună plină
Şi-am să-ţi dau din trup, frenetic,
Un tribut de sentimente,
Pălmuindu-mă bezmetic
Printre îndoieli latente.
Mi se pare lumea rece
Când mă-mbrăţişezi fierbinte,
Şi dorinţa nu mai trece
Şi nu pot să fiu cuminte,
Te privesc cu bucuria
Trubadurului ce-şi pune
Viaţa şi melancolia
Pe aceleaşi simple strune…
Hai să ne iubim cu ploaie,
Cu ninsoare şi cu vânt
Încuiaţi într-o odaie,
Ultima de pe pământ,
Hai să ne iubim concret,
Hai să ne iubim total,
Fără urmă de secret,
Pur şi simplu. Infernal.
MOTTO - Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare – Albert Camus
Picăturile de ploaie care alintă delicat fereastra îmi şoptesc pe mai multe voci că această toamnă mi se va aşeza pentru totdeauna la suflet. Anotimpul are chipul tău, de această dată, mă priveşte atent cu ochi verzi şi-mi oferă plăcerea permanentă de a mă pierde definitiv în mângâierea părului lung, ameţindu-mă cu aroma iubirii depline, netulburată de gânduri ostile şi ferită de asediile prelungite ale vănătorilor de comori. Îţi strălucesc în ochi diamante care îi fac pe mulţi să strângă pumnii a război, bombând piepturi în care inimile pulsează năvalnic şi împing dorinţă prin vene, însă ostilităţile rămân doar simple proiecte nefinalizate fiindcă în gândurile tale nu mai este loc acum pentru câmpuri de bătălie… Eu m-am luptat cu toamna de foarte multe ori, iubito, în turniruri prelungite absurd din care ieşeam întotdeauna învins. Mă prăbuşeam secerat pe pat de frunze moarte, agonizând împreună cu ele şi doar imaginea viitoarelor veri mă readucea la viaţă prin perfuzii cu speranţă de soare şi de cald. Acum, însă, după ce am încheiat cu ea o pace pe termen nelimitat, în urma unor negocieri purtate lângă o carafă în care clocotea sângele pământului, am să invit toamna la dans şi am să-i murmur la ureche melodii de neuitat. O toamnă care are chipul tău nu-mi mai poate fi niciodată adversar de temut, ci doar un martor atent ca nu cumva vreo rafală de vânt să-ţi tulbure liniştea abia câştigată…
UPDATE - Peste doar câteva ore voi fi din nou alături de Geanina mea iubită, aşa că neliniştea evidentă a acestei postări va rămâne doar amintire. Vă doresc tuturor un sfârşit de săptămână plin de iubire. Iubiţi-vă mult, fiindcă viaţa-i scurtă şi se deplasează şi cu viteză maximă… Aşa, şi să nu uit - Alţi doi îndrăgostiţi ai blogosferei împlinesc cinci luni de iubire pasională. INKA şi BUHU. Trăiască IUBIREA!
Dorinţă nebună de a te şti permanent alături de mine… Vise zbuciumate în care te îndepărtezi către alte braţe, coşmaruri din care mă trezesc cu mintea tulburată şi cu transpiraţia curgând în şiroaie reci… Fiecare zi se târăşte ca un melc decis să parcurgă distanţa de un metru într-o eternitate, iar eu privesc înciudat, strângând din dinţi şi trăiesc sentimentul contradictoriu că orice aş încerca să fac nu pot să rămân decât un nefericit observator care nu se poate implica în scenariul absurd construit în laboratoare ascunse gândurilor mele… Mi-aş cumpăra un loc într-o altă lume şi te-aş duce acolo, ca să ne suprapunem gândurile sub voal de asfinţit, însă mi-a spus cineva că mai degrabă pot să obţin apartament cu vedere la curtea interioară într-un sanatoriu aflat încă în construcţie. Dacă m-aş grăbi, poate că s-ar îndura vreun bancher să îmi ofere un credit fără comisioane ascunse şi cu dobândă fixă, aş prelua apartamentul cu zâmbetul pe buze şi aş pune fotografia ta pe toţi pereţii. Îmi imaginez că paznicii mei n-ar avea nimic împotrivă să plantez trandafiri roşii în ghivece mari, pentru a umple cu petale patul de fier… Mi-e dor de tine şi sunt trist şi-ascult când Rush, când Judas Priest, vorba lui Păunescu, tu, cea mai dulce-ntre femei, ce pot să-mi spună astăzi ei?! Sunt momente în care nici Judas Priest nu mai poate face nimic, aş concluziona. Cât despre Rush… Dorinţă nebună de a te şti permanent lângă mine. Şi vise zbuciumate, fiindcă se ţin ca scaiul de tine, le dai afară din minte şi te trezeşti cu ele pe pernă. Una, două, vor să te ia în braţe… Bine mai zicea Ecaterina Oproiu în „Un idol pentru fiecare” - Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viaţa de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viaţa de sus, au început să creadă în viaţa ca-n filme… Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care producea vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă, vise tehnicolore, iar spre dimineaţă, înainte de ora trezirii - coşmaruri…
UPDATE - ORA 22.19 - Brânduşele primite de la Zamfir Turdeanu’ merg mai departe la Geanina, Vania şi Ioan Bistriţeanul… Este vorba despre un cadou pe care dânsul îl face prin intermediul meu. Şi bineînţeles că nu mă deranjează, cum să mă deranjeze?
UPDATE - Revista “Ecoul” (Revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală) a publicat textul meu “Un om pe o şosea”, text pe care l-aţi putut citi pe blog, la rubrica “Ape Tulburi”… Totodată, pe site-ul “TÂNĂRUL SCRIITOR” (Revista tinerilor scriitori de pretutindeni) a fost publicată o altă povestire din seria “Ape Tulburi” - “Umbrele plutitoare”… De asemenea, texte şi poezii care au apărut deja pe acest blog literar au mai fost publicate în revista “Noul Orfeu” (Antologie de poezie română de azi), “Tânărul Scriitor” (Poeme) şi “Tânărul Scriitor” (Proză foarte scurtă).
EROTIC SONG…
Minute dulci de aşteptare,
Atunci când stau întins cu mâinile sub ceafă
Şi aud cum curge şuvoi de apă fierbinte
Peste trupul tău…
Nerăbdarea îmi înfige gheare ascuţite în creier,
Însă las imaginaţia să sară obstacole Precum un armăsar pur-sânge, Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte… Niciodată nu încerc să te grăbesc, Să te scot mai repede de sub şuvoiul de apă
Sau să te iubesc acolo,
Picătură cu picătură, În rostogolire nesfârşită de pasiune acvatică..
Aştept.
Apoi,
Ca şi cum mâini de ursitoare bună
Te-ar împinge degrabă către mine,
Simt cum vii înfăşurată în alb
Şi trăiesc tremurând
Roşul buzelor tale cărnoase
Din care s-ar înfrupta o lume întreagă…
Trup lângă trup, gând lângă gând,
Dorinţă lângă dorinţă…
Toate devin una
Atunci când tu închizi ochii
Şi spargi tăcerea în bucăţi
Prin geamăt
De iubire…
DOMNUL ZAMFIR POP (blogul ZAMFIR TURDEANU’) mi-a făcut onoarea de a prelua premiul pe care i l-am oferit şi - pentru a-mi face o surpriză extrem de plăcută - mi-a oferit aceste fotografii… Le public cu mare plăcere mai jos. Umbra dintr-o anumită fotografie este chiar a dânsului…
UPDATE - ora 03.16 - Geanina, atunci când sunt alături de tine fiecare noapte este magică… N-aş fi crezut niciodată că Lumea Poveştilor poate fi atinsă cu mâna…
MOTTO - “Sărutul este transgresia fizică a conexiunii mentale care deja s-a produs” - Tanielle Naus
Iubito, buzele tale au de fiecare dată alt gust…
Noaptea trecută, de pildă,
Am mâncat mere roşii,
Trăind parfumul lor tulburător
Într-o cameră în care doar trupul tău
Strălucea în întuneric, Ca o stea cu plete lungi…
Sunt un privilegiat
Ce trăieşte emoţia nocturnă
A buzelor tale,
Întrebându-mă de fiecare dată
Cu ce gust mă vei delecta
În noaptea ce va să vină…
Gura ta mă cheamă
Cu geamăt de dorinţă necenzurată,
Iar eu amân momentul contopirii în sărut
Fiindcă îmi prelungesc
Dulcea agonie
Prin care încerc să anticipez viitorul gust
Al iubirii…
Buzele tale sunt un drum dulce către
Lumi nebănuite,
Iar eu,
Un călător evadat din propria-i
Închisoare de suflet,
Gust picătura de dor
Care se odihneşte la colţul gurii
Şi plâng de bine…
Poate ai crezut că exagerarea face casă bună
Iar dorinţa aprinde sub mine
Ca o stea cu plete lungi…
Entries (RSS)