UPDATE MUZICAL - 14.00 - Vă mai aduceţi aminte de Falco? O piesă excepţională - “Jeanny” (1985)…
GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE…
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
MOTTO - Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare – Albert Camus
Picăturile de ploaie care alintă delicat fereastra îmi şoptesc pe mai multe voci că această toamnă mi se va aşeza pentru totdeauna la suflet. Anotimpul are chipul tău, de această dată, mă priveşte atent cu ochi verzi şi-mi oferă plăcerea permanentă de a mă pierde definitiv în mângâierea părului lung, ameţindu-mă cu aroma iubirii depline, netulburată de gânduri ostile şi ferită de asediile prelungite ale vănătorilor de comori. Îţi strălucesc în ochi diamante care îi fac pe mulţi să strângă pumnii a război, bombând piepturi în care inimile pulsează năvalnic şi împing dorinţă prin vene, însă ostilităţile rămân doar simple proiecte nefinalizate fiindcă în gândurile tale nu mai este loc acum pentru câmpuri de bătălie… Eu m-am luptat cu toamna de foarte multe ori, iubito, în turniruri prelungite absurd din care ieşeam întotdeauna învins. Mă prăbuşeam secerat pe pat de frunze moarte, agonizând împreună cu ele şi doar imaginea viitoarelor veri mă readucea la viaţă prin perfuzii cu speranţă de soare şi de cald. Acum, însă, după ce am încheiat cu ea o pace pe termen nelimitat, în urma unor negocieri purtate lângă o carafă în care clocotea sângele pământului, am să invit toamna la dans şi am să-i murmur la ureche melodii de neuitat. O toamnă care are chipul tău nu-mi mai poate fi niciodată adversar de temut, ci doar un martor atent ca nu cumva vreo rafală de vânt să-ţi tulbure liniştea abia câştigată…
Frank Sinatra - Moon Love Azi-noapte, după ce am făcut dragoste,
Mi-am visat ursitoarele.
Se prinseseră într-un dans năvalnic,
Desenând cerc de foc
Sub lumina lunii înfiptă
În vârf de brad…
Am coborât din pat
Pentru a simti sub tălpile fierbinţi
Iarba neprihănită,
Neatinsă de lama ascuţită a coasei
Şi am ascultat liniştea pădurii Cu sufletul deschis… „Te-ai născut sub o zodie norocoasă”,
Mi-au spus ursitoarele,
În vreme ce se roteau din ce în ce mai repede,
Ameţindu-mă… „Ai avut puterea să crezi în iubire
Chiar şi atunci când te-au pus sentimentele
În genunchi,
Pentru a-ţi turna pe gât
Pocalul dezamăgirii…
N-ai fugit de speranţă şi n-ai întins deget ameninţător
Înspre dragostea care nu mai venea.
Acum vei iubi, în sfârşit, pe de-a-ntregul…
Bucură-te!”
Am mângâiat cu ochii umezi cerul unui vis frumos
Şi mi-a zâmbit luna din vârful bradului.
Avea chipul tău…
Cu sufletul deschis…
Entries (RSS)