Astăzi este Ziua cea Mare, zic unii. Ziua cea mai Lungă, zic alţii, ca şi cum s-ar pregăti vreo debarcare în Normandia, cu lăutari de-ai noştri şi soldaţi beţi. Geoană se pregăteşte să intre triumfal în Cotroceni, flancat de Voiculescu, Vântu şi Patriciu, iar Băsescu se pregăteşte să rămână - tot triumfal - acolo… Alături de Boc, Udrea, Videanu şi compania deloc selectă. Care pe care, am putea să spunem, numai că există riscul să pierdem teren şi cu unul şi cu altul. Cum am promis că duminica o transformăm în zi de film, m-am gândit că ar fi foarte nimerit să revedem “O scrisoare pierdută”. Se potriveşte cu atmosfera şi rămâne ancorată în realitate… Vorba lui Păunescu - “Un Caţavencu pleacă, altul vine, el este parcă singurul etern, implementează oamenii de bine, el şi când nu e, este în guvern!” Şi, din aceeaşi poezie scrisă prin anii ‘90 - “Sfidăm democraţii originale, ne punem pofta de putere-n cui, tăticul nostru este Caragiale, noi suntem personaje de-ale lui!” Din punctul meu de vedere, cine merge la vot să meargă, cine nu merge la vot să nu meargă, fiecare să procedeze după cum îi dictează conştiinţa. Mie îmi apare în gânduri doar Cetăţeanul Turmentat…
Intuiesc că voi doi, ca nişte cetăţeni lipsiţi de spirit civic ce vă aflaţi, nu veţi merge la cabina de votare. Acolo unde ar trebui să meargă toţi, cu mic, cu mare, într-o zi de sărbătoare, de la ăl cu barba sură pân’ la cel cu ţâţa-n gură, vorba înţeleciunii populare. Care le zice de fiecare dată bine, doar de-aia este înţelepciune. E joi. Ziua marii confruntări televizate dintre candidatul Băsescu şi candidatul Geoană. Ziua în care se vor arăta din nou cu degetul, se vor lua peste picior şi vor încerca să-şi pună piedici cu o pasiune demnă pentru o cauză mai bună. Sandu Şpriţ i-a introdus abrupt în şedinţă pe Gore şi pe Gicu, fiindcă partenerii şi prietenii de pahar au declarat că nu se vor deplasa în pas de defilare la vot. Iar Sandu a luat foc, motiv pentru care Gicu fredonează să vină pompierii, inima să-mi stingă… Eu – îşi continuă Sandu pledoaria, de zici că tocmai a devenit avocat pledant şi stă în faţa juraţilor înmărmuriţi de emoţie – propun votul obligatoriu. Adică nu mi se pare deloc firesc să nu dai cu ştampila în viitorul personal. O să staţi acasă, la televizoare, cu vinul alături, şi veţi urmări cum votează alţii. Păi asta-i treabă? Ia spune, Gore, ia spune, Gicule, daţi-vă arama pe faţă, că în alţi ani era primii la votare, nu mai găseam loc de voi, nici somn nu mai aveaţi cu o noapte înainte… Acu’ ce dracu’ v-a apucat, dezertaţi de pe frontul electoral? Gore îl priveşte pe Sandu pieziş, i-ar zice chiar vreo două mai dure, însă a ajuns la concluzia că prietenia subţire cu diplomaţie se ţine… Sănducule, poate că voi lua o decizie lăudabilă abia după ce voi urmări confruntarea de diseară. În lipsa unor informaţii credibile eu nu merg să votez în orb. Nu merg şi gata… Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să păşesc pe treptele şcolii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie… Sandu pocneşte din degete şi umple paharele. Una la mână – Geoană nu este al meu, că nu am făcut armata împreună, nu am mâncat din aceeaşi farfurie şi nu am fost împreună la femei în perioada adolescentină când foamea sexuală făcea ravagii. Doi la mână – aş înclina să-i dau un vot peste ochi lui Băsescu, însă încă cinci ani cu el la timonă îmi provoacă rău de mare anticipat. Destul că mă clatin de la băutură, nu trebuie să mă clatin de la ruliul şi tangajul Cotrocenilor. Trei la mână – combinaţia Ciuhandu – Crin – Geoană – Johannis poate fi, la o adică, o soluţie. O soluţie viabilă, adică care nu moare, nu dă ochii peste cap atunci când îţi este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anţărţ, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni în faţa intemperiilor economice şi politice mondiale… Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz şi nebăut dacă nu te-aş vota. Te-aş face preşedintele meu, te-aş agăţa pe perete, înrămat, şi m-aş ruga în fiecare seară la tine cu ochii în lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Şi-n tot locul mă păzeşte şi de apă mă fereşte!!! Scaunul pe care stă aşezat Gore trozneşte din toate încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi şi se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez şi eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem în crama de la Cotroceni. Nu mai faceţi ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu – sare Sandu cu gura pe ei… Şi nici nu v-aş invita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la şuşe, în palatul personal, cu dosul pe canapele aurite… Aş fi un preşedinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire, după cum mă ştiţi de atâta amar de vreme… Ochei, înţeleg, nu am fost la anver ca Băsescu şi nici ambasador în ţara tuturor posibilităţilor, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornăţel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale şi ulcele de lut şi alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse şi nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se şi oftică din această cauză atunci când se priveşte în oglindă şi se sperie de ceea ce vede… Pe scurt, ca să nu divaghez şi să plictisesc distinsa audienţă matolită dar înfometată şi însetată de beuturică, sunt un personaj simplu, modelul cetăţeanului onorabil care doreşte să mănânce bine, fără euri, să bea bine, fără euri, să trăiască bine şi şi-şi vadă ţara pe drumul către mai bine… Gicu şi Gore îl arată cu degetul pe Sandu Şpriţ şi strigă către ceilalţi muşterii: Acesta este candidatul ideal, ascultaţi-ne pe noi, ştie să răsucească discursul electoral cum răsuceşte ţaţa Veta fuiorul, ne-au dat şi lacrimile… Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături şi preşedinte te facem. Pe Gicu îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină şi degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit… Panaramă ştiţi să faceţi, da’ la vot nu vă deplasaţi. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă… Vorbeşte mult, prost şi fără rost, iar la fapte dispare… Ce vremuri am apucat să trăiesc, că mi-a zis mie tata atunci când am venit în Bucureşti că mă duc într-un loc al pierzaniei de sine. Aşa mi-a zis şi a avut dreptate. M-am pierdut în acest Turn Babel şi am mai dat şi peste voi doi, mai rău nu se putea… Celor trei li se mai aduce o sticlă cu vin, iar Gicu face pe ospătarul. În timp ce toarnă în pahare îl priveşte fix pe Sandu. Băi, Sandule, dar chiar ai faţă de preşedinte. Uite ce freză aranjată, chelie nici n-ai, discurs ştii să ţii că ai şcoala de partid, ai dosar beton şi trecut nepătat. Plus că bei cu graţie, ceea ce nu poate fi decât un avantaj… Gore i se alătură. Corect, corect, mi se pare evidentă puterea lui Sandu, o putere care nu este dată decât de sufletul lui mare şi de inima lui ferită de baipas… Râde şi Sandu. Râde şi Gore. Râde şi Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianţa anti-Băsescu este considerată uşa pe care comunismul va intra din nou în România. Sandu murmură – o mai ştiţi, mă, pe-aia cu golanii? Golan post-mortem… Dacă mor aş vrea să mă declaraţia beţiv post-mortem şi să-mi puneţi pe mormânt afişele cu Geoană şi cu Băsescu. Că şi pe lumea ailalată o fi vreo cabină de votare, nu???
UPDATE POLITICO-MUZICAL - 10.22 - O DEDICAŢIE SPECIALĂ PENTRU VIITORUL EX-PREŞEDINTE BĂSESCU… “Amar, amar”… Dar suntem siguri că domnul ex-preşedinte va privi întotdeauna numai partea plină a paharului!
GENERIC Amar, Amar.
SĂ NU UITĂM NICI DE GEOANĂ, “CATINDATUL” CARE SE VISEAZĂ DEJA LA COTROCENI, ALĂTURI DE HREBENCIUC-RICHELIEU…
BANCUL ZILEI - “Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive:
1. N-au femeie.
2. Au femeie”.
DE-ALE CHEFLIILOR…
Ion Dolanescu-Tanta
Ovidiu Rusu - Crin Antonescu
IMN PSD Geoana - geoana presedinte
Crin pupă unde a scuipat – părerea mea! Sandu Şpriţ dă paharul pe gât şi apucă plin de draci sticla cu vin. Aproape că o scapă printre degete dar evenimentul nedorit nu se produce. Umple paharul pe jumătate, toarnă şi apă minerală, apoi plimbă privirea de la Gicu la Gore. Să nu spuneţi că greşesc, fiindcă îmi iau viteză şi vă iau şi la palme. Crin – îl făcea pe Geoană mincinos şi producea clăbuci în colţul gurii pe scenele electorale, cu staful în spate şi cu fularul galben la gât – se trage acu’ în poze cu adversarul. Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!