Îţi cânt iubirea în fiecare oră a zilelor
Care aştern peste noi
Bucuria percepută
Printr-o creştere constantă a pulsului…
Există un miracol evident
Al sentimentelor intersectate
Şi îmbrăţişate permanent, Iar transformarea mea în menestrel modern
Hrănit cotidian De apa vie a buzelor tale
Este o rezultantă firească
A dorului nestins
Înfipt în trupul înfometat,
Niciodată sătul de dragoste…
Noi ne-am regăsit în această viaţă
După ce ne iubisem constant
În universuri paralele
Şi ne pierdusem temporar
Fiindcă soarta ingrată a ţinut morţiş
Să devină ironică
Un oarecare interval de timp…
Recuperăm cu aviditate anii
În care ne iubeam
Fără să ne atingem,
Conştienţi că reîntâlnirea prezisă
Pe o frunză verde a destinului
Nu mai poate fi contestată de nimeni…
Îţi cânt iubirea în fiecare oră,
Iar universurile paralele
În care ne-am îmbrăţişat de-a lungul vremurilor
Devin treptele de lumină
Aşezate sub paşii noştri
Ce şi-au căutat drumul către
Un orizont comun…
UPDATE MUZICAL - 14.00 - Vă mai aduceţi aminte de Falco? O piesă excepţională - “Jeanny” (1985)…
GUSTUL INCONFUNDABIL AL PLĂCERILOR COTIDIENE…
Îmi place să rămân încleştat în braţele tale,
Ca şi cum aş şti
Că în minutele următoare
Mi te va răpi cineva pentru totdeauna…
Îmi place să te sărut ca şi cum aş şti
Că arsura buzelor tale
Va deveni simplă aducere-aminte
Care mă va chinui la nesfârşit…
Îmi place să fac dragoste cu tine
Conştient că dansul erotic furibund
Ai cărui paşi îi cunoaştem pe dinafară
Nu trebuie să se termine niciodată…
Muzicalitatea şoaptelor tale
Mă îndeamnă să pun dragostea pe partitură,
Într-o cheie încă neinventată
De marii compozitori ai lumii…
Îmi place să-ţi privesc ochii verzi
În momentele când strălucesc de emoţie
Şi-şi cer dreptul de a fi mângâiaţi de genele mele…
Îmi place…
Această incomensurabilă plăcere cotidiană
Şerpuieşte prin venele mele
Cu viteză uimitoare
Iar inima pompează sentimente
Şi ajunge tobă mare a unei orchestre retrasă
În trupul meu…
Îţi cânt iubirea ca şi cum aş şti
Că-mi va dispărea vocea subit,
După ce mă prăbuşesc iremediabil
Peste sufletul tău
Şi sfâşii tăcerea cu strigăt de bine…
Sufletul meu
Se odihneşte liniştit în palmele tale,
Simţind răsuflare duioasă
Şi dezmierdare blândă…
Visele frumoase ale spiritului meu
Trăiesc înflorirea macilor
Alintaţi de mângâieri solare,
Împlinindu-se spre a-ţi fi
Bucurie vizuală permanentă.
Mă acoperi cu cerul,
Îmi pui sub cap pernă de nor,
Mă înfăşori în sărutări pătimaşe,
Iar atunci când buzele mi se usucă de sete
Laşi să curgă
Lacrimi de bucurie peste ele
Şi îmi sigilezi gura
Cu pecetea incandescentă a buzelor moi…
Sufletul meu tresare la fiecare atingere,
Gustă emoţie şi febră,
Îngână imn de mulţumire
Şi se oferă voluntar
Pentru a-ţi deveni jertfă…
Tu nu eşti o zeitate, iubito,
Însă rămâi în fiecare zi
Punct de reper esenţial
Al noii mele existenţe…
UPDATE - ORA 22.19 - Brânduşele primite de la Zamfir Turdeanu’ merg mai departe la Geanina, Vania şi Ioan Bistriţeanul… Este vorba despre un cadou pe care dânsul îl face prin intermediul meu. Şi bineînţeles că nu mă deranjează, cum să mă deranjeze?
UPDATE - Revista “Ecoul” (Revistă de creaţie, opinie şi atitudine culturală) a publicat textul meu “Un om pe o şosea”, text pe care l-aţi putut citi pe blog, la rubrica “Ape Tulburi”… Totodată, pe site-ul “TÂNĂRUL SCRIITOR” (Revista tinerilor scriitori de pretutindeni) a fost publicată o altă povestire din seria “Ape Tulburi” - “Umbrele plutitoare”… De asemenea, texte şi poezii care au apărut deja pe acest blog literar au mai fost publicate în revista “Noul Orfeu” (Antologie de poezie română de azi), “Tânărul Scriitor” (Poeme) şi “Tânărul Scriitor” (Proză foarte scurtă).
EROTIC SONG…
Minute dulci de aşteptare,
Atunci când stau întins cu mâinile sub ceafă
Şi aud cum curge şuvoi de apă fierbinte
Peste trupul tău…
Nerăbdarea îmi înfige gheare ascuţite în creier,
Însă las imaginaţia să sară obstacole Precum un armăsar pur-sânge, Iar dorinţa aprinde sub mine
Tortură de flacără care muşcă fierbinte… Niciodată nu încerc să te grăbesc, Să te scot mai repede de sub şuvoiul de apă
Sau să te iubesc acolo,
Picătură cu picătură, În rostogolire nesfârşită de pasiune acvatică..
Aştept.
Apoi,
Ca şi cum mâini de ursitoare bună
Te-ar împinge degrabă către mine,
Simt cum vii înfăşurată în alb
Şi trăiesc tremurând
Roşul buzelor tale cărnoase
Din care s-ar înfrupta o lume întreagă…
Trup lângă trup, gând lângă gând,
Dorinţă lângă dorinţă…
Toate devin una
Atunci când tu închizi ochii
Şi spargi tăcerea în bucăţi
Prin geamăt
De iubire…
DOMNUL ZAMFIR POP (blogul ZAMFIR TURDEANU’) mi-a făcut onoarea de a prelua premiul pe care i l-am oferit şi - pentru a-mi face o surpriză extrem de plăcută - mi-a oferit aceste fotografii… Le public cu mare plăcere mai jos. Umbra dintr-o anumită fotografie este chiar a dânsului…
UPDATE - ora 03.16 - Geanina, atunci când sunt alături de tine fiecare noapte este magică… N-aş fi crezut niciodată că Lumea Poveştilor poate fi atinsă cu mâna…
MOTTO - “Sărutul este transgresia fizică a conexiunii mentale care deja s-a produs” - Tanielle Naus
Iubito, buzele tale au de fiecare dată alt gust…
Noaptea trecută, de pildă,
Am mâncat mere roşii,
Trăind parfumul lor tulburător
Într-o cameră în care doar trupul tău
Strălucea în întuneric, Ca o stea cu plete lungi…
Sunt un privilegiat
Ce trăieşte emoţia nocturnă
A buzelor tale,
Întrebându-mă de fiecare dată
Cu ce gust mă vei delecta
În noaptea ce va să vină…
Gura ta mă cheamă
Cu geamăt de dorinţă necenzurată,
Iar eu amân momentul contopirii în sărut
Fiindcă îmi prelungesc
Dulcea agonie
Prin care încerc să anticipez viitorul gust
Al iubirii…
Buzele tale sunt un drum dulce către
Lumi nebănuite,
Iar eu,
Un călător evadat din propria-i
Închisoare de suflet,
Gust picătura de dor
Care se odihneşte la colţul gurii
Şi plâng de bine…
Iar transformarea mea în menestrel modern
Iar dorinţa aprinde sub mine
Ca o stea cu plete lungi…
Entries (RSS)