DE-ALE CHEFLIILOR - CUM A VOTAT SOCRUL LUI SANDU ŞPRIŢ
Posted by: chris39 in J. DE-ALE CHEFLIILOR, tags: alcoolemie, alegeru, Azur, Băsescu, cârciumă, ceaşcă, Ceauşescu, Geoană, Iliescu, Lenin, partidul comunist, Ştefan Gheorghiu, ţuică fiartă, urnă
În cârciumioara din cartier miroase a ţuică fiartă, iar în ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puţin afectaţi de îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colţ – la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Şpriţ, Gore şi Gicu, au comandat încă un ibric cu ţuică şi aruncă din când în când ocheade către televizor. Tocmai se anunţă pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce înseamnă că Geoană şi pesedeul trebuie să accepte mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, şi o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai întoarce, ascultaţi-mă pe mine, sare Gore cu gura cât şura, în vreme ce Gicu desface tacticos o pungă cu seminţe. O vor accepta şi vor chibiţa de pe margine. E mai simplu în opoziţie, poţi să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva în seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe… Noi măcar le măcinăm ca beţivii puşi pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Şpriţ e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituţională, ci pentru că îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să înghiţi şi ţuica fiartă cu noduri, în prag de sărbători. Ce zici, Gore?, întreabă după ce duce la buze o ceşcuţă înflorită… Mortul de la groapă nu se mai întoarce? He, he, trăim vremuri memorabile, unii zic că sunt de tot rahatul sau de tot râsul, dar eu spun că sunt aşa cum le merităm. Că Dumnezeu se uită de sus la noi, le vede, le contabilizează şi ne dă cu pleaşca peste ochi… Nu am căzut în misticism, nu mă priviţi ca pe sfintele moaşte ale Sfântului Şpriţ, dar în perioada asta a anului mi-aş dori altceva, mă, vă spun foarte serios… Eşti cam negru, Sandule, bag de seamă – se insinuează Gicu în discuţie, destul de temător -, ţi-ai dat cu cremă de ghete pe sufleţel şi chiar nu înţelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc şi alea pe apa sâmbetei. O viaţă avem şi un gât care trebuie udat corespunzător... Sandu îl priveşte pieziş. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie aşa figură dureroasă, că se va suci el aşa, precum titirezul şi va da cu votul în Băsescu. Ştiţi că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, însă socră-miu se dădea de ceasul morţii acu’ cinci ani şi a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetăţean cu simţ de răspundere şi nu suportă matrozii, că merge pe mâna lu’ Patru Case indiferent de situaţie… 
M-am şi certat cu el atunci, ţin minte şi acu’ cum scosese ochii din orbite, bătea cu pumnul în masă şi striga că sunt un ginere nerecunoscător. Mi-a zis el mai multe, da’ pe urmă am dat-o pe vin şi spre dimineaţă ne-am pupat pe obraji. S-a dus la vot şi l-a votat pe Năstase, era fericit de ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea şi atunci rezultatele în buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem şi noi… Gore şi Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat şi de ştirile de la televizor. Sandu Şpriţ este în centrul atenţiei, iar ei au devenit sateliţi naturali cu alcoolemie la bord… Da, Gicule, da, Gore, socră-miu mi-a făcut-o, puteam să pun şi pariu că va vota cu ai lu’ Iliescu, conform conservatorismului politic pe care l-a moştenit de pe vremea lu’ Ceauşescu. Ştiţi că a fost secretar de partid şi mă lua cu lupta de clasă de fiecare dată când vroiam să stau şi eu ca bărbatul liniştit şi să beau. Nu vroiam altceva, nu ceream mult de la viaţă, şpriţul îmi era de ajuns. Da’ el mă băga în şedinţă, că Lenin a zis, că partidul e-n tot şi toate, că fac de râs adevăraţii membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el şi beam. Când se plictisea, bea şi el cu mine, venea soacră-mea şi ne aducea slănină cu ceapă, era viaţa frumoasă. Şi nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârţâi… Gore reuşeşte să toarne ţuică, însă mâna îi tremură. Îl ajută Gicu să încheie operaţiunea delicată, apoi îşi fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieţi, cine n-are bătrâni trebuie să îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Ştiţi că a fost şi la Ştefan Gheorghiu, v-am mai spus… Nu că dau cu noroi în instituţiile regimului trecut, erau bune şi ele. Şi socră-miu a fost respectat în cartier şi în viaţă. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună la nimeni la secţia de votare? Chiar aşa am ajuns, să nu ne mai sfătuim în propria familie, fiecare face tot ce vrea pentru că e democraţie? Of, Gore, cu democraţia asta uite unde s-a ajuns, nici Dumnezeu nu te ajută, degeaba pupi icoana pe scenă, dimineaţa vine Băsescu şi te face praf. Nu că aş fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat şi apetitul bahic… Îl credeam ferm şi n-a fost. Gore comandă încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită şi la Gicu şi îndrăzneşte să întrebe: Măi, Sănducule, noi ştim că şi atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaştem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai febră? Or fi pus ăştia ceva în ţuică? Sandu dă din mână. N-am febră, am draci pe socră-miu… 
Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseşi tu că a fost vorba despre infarct electoral şi politic? Nu merserăm noi la înmormântare, nu gustarăm o măslină şi-o colivă la pomană? La şase săptămâni te-ai îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce te-a decorat într-o noapte cu Steaua Republicii în grad de Mare Machitor… Sandu Şpriţ trânteşte ceaşca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea… Bă, vă spun eu că s-a ţicnit, socă-miu s-a ţicnit, s-a dus şi l-a votat pe Băsescu, am şi eu sursele mele credibile. El era, mort şi îngropat, da’ cu drept de vot! L-am regăsit pe listă. Cum de-am dat peste el, nu vă spui, e secret… Ţin şi eu cu ai mei, chiar dacă dezamăgirea e mare. Da’ decât Geoană…Cu moartea pre urne călcând… Îţi dai seama ce campanie electorală au făcut ăştia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-şi schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef… Gore şi Gicu râd strâmb. Cade şi cablul în cârciumă. Sandu cere ţuică în ceaşcă. De, tată socrule, vezi că te dăduşi cu ai mei până la urmă???
DE-ALE CHEFLIILOR - ALTE EPISOADE
SURSA FOTO - 7deadlysinners…; mahalo.com; redpox1st.wordpress.com
Azur - La o masa mai retrasa
SORIN PEPA =Merg acasa mort de beat
Constantin Enceanu - Bautura, bautura
Liberalii lui Crin veneau în vizită de curtoazie, îngălbeniţi de emoţie, pesediştii mergeau la liberali cu obraji şi geci roşii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ preşedinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile şi apărea Videanu cu date proaspete. Din juma în juma de oră, că ăştia sunt tari la numărătoarea care le convine… Cum zicea Caragiale, inculţilor? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăştia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau şi un citat din el… Te pui cu marinaru’, e hârşâit… În ţară şi-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-şi mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieşit preşedinte după ce ieşise prematur şi acum bea de supărare. Gicu îl priveşte trist din când în când şi recunoaşte în forul interior că o asemenea supărare n-a mai văzut de multă vreme. Iar Sandu Şpriţ – care ţinea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască – îşi freacă mâinile şi pune în pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă şpriţul şi mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda şi compania jubilează. Mă, şi ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-şi mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă şi acu’ a rămas doar doamnă, Guşe – consigliere, nu? – nu mai poate înghiţi găluşca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător în tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat în draci, au votat şi morţii din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeaşi adresă, îţi dai seama ce înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoştea om cu persoană, dormeau suprapuşi şi mâncau ca la expres… Ăştia cu portocaliu în suflet şi privire au produs buletine false precum scoteau comuniştii manifeste ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu îl bagă în seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva în neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, şi pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranţa datelor certe? S-a lansat, a zis şi Iliescu – şi Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică – că ar fi fost nevoie de răbdare… S-a lansat şi aş spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianţă de-asta în spate şi te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidenţele şi nici măcar nu am avut observatori în secţiile de votare, da’ se cheamă că ăla a fost singur. Cu partidul lui de lingăi. Gore îşi aprinde o ţigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, şi atunci a trecut la represalii electorale. Ştia de la nouă seara şi procentele cu care va câştiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se împăuna de ziceai că e cocoş. În loc să ţină ochii larg deschişi. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simţeam prea bine ştiind că alde Vântu, Patriciu şi Voiculescu vor avea liber la caşcaval. 
Da’ ideea de furt îmi repugnă. Ce-ţi face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Aşa să ştii… Pesedeul face contestaţie, ca să mai trăiască nişte drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n-are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Aşa că demersul este ratat din start. Sandu Şpriţ bea cu setea beţivului de cursă lungă, însă este atent şi la discuţiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă întristezi. Şi acolo unde este întristare se lasă cu lacrimi şi bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta – Titulescu ăl mititel şi fără forţă pe el – că sistemul adversarilor a funcţionat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat în faţa camerelor de luat vederi. Toţi fură, bă, toţi fură… În ţara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat în altă ţară. Hai să fim serioşi, că beţia mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez în toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară naţională, interes naţional, scop final al întregii naţiuni. Gicu şi Gore bat palmele şi varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul în i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu învăţaţi de trei ori, da’ la noi ar trebui să fie furaţi, furaţi, furaţi… Ai aprobarea şi respectul nostru… Sandu dă din cap a mulţumire. Şi acu’ începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană şi de Johannis şi trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim-ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii şi o să urle precum lupul la lună… Hă, hă!!! Un fleac, v-am îmbătat!!!
O soluţie viabilă, adică care nu moare, nu dă ochii peste cap atunci când îţi este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anţărţ, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni în faţa intemperiilor economice şi politice mondiale… Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz şi nebăut dacă nu te-aş vota. Te-aş face preşedintele meu, te-aş agăţa pe perete, înrămat, şi m-aş ruga în fiecare seară la tine cu ochii în lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Şi-n tot locul mă păzeşte şi de apă mă fereşte!!! Scaunul pe care stă aşezat Gore trozneşte din toate încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi şi se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez şi eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem în crama de la Cotroceni. Nu mai faceţi ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu – sare Sandu cu gura pe ei… Şi nici nu v-aş invita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la şuşe, în palatul personal, cu dosul pe canapele aurite… Aş fi un preşedinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire, după cum mă ştiţi de atâta amar de vreme… Ochei, înţeleg, nu am fost la anver ca Băsescu şi nici ambasador în ţara tuturor posibilităţilor, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornăţel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale şi ulcele de lut şi alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse şi nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se şi oftică din această cauză atunci când se priveşte în oglindă şi se sperie de ceea ce vede… Pe scurt, ca să nu divaghez şi să plictisesc distinsa audienţă matolită dar înfometată şi însetată de beuturică, sunt un personaj simplu, modelul cetăţeanului onorabil care doreşte să mănânce bine, fără euri, să bea bine, fără euri, să trăiască bine şi şi-şi vadă ţara pe drumul către mai bine… Gicu şi Gore îl arată cu degetul pe Sandu Şpriţ şi strigă către ceilalţi muşterii: Acesta este candidatul ideal, ascultaţi-ne pe noi, ştie să răsucească discursul electoral cum răsuceşte ţaţa Veta fuiorul, ne-au dat şi lacrimile… Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături şi preşedinte te facem. Pe Gicu îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină şi degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit… Panaramă ştiţi să faceţi, da’ la vot nu vă deplasaţi. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă… Vorbeşte mult, prost şi fără rost, iar la fapte dispare… 
Ce vremuri am apucat să trăiesc, că mi-a zis mie tata atunci când am venit în Bucureşti că mă duc într-un loc al pierzaniei de sine. Aşa mi-a zis şi a avut dreptate. M-am pierdut în acest Turn Babel şi am mai dat şi peste voi doi, mai rău nu se putea… Celor trei li se mai aduce o sticlă cu vin, iar Gicu face pe ospătarul. În timp ce toarnă în pahare îl priveşte fix pe Sandu. Băi, Sandule, dar chiar ai faţă de preşedinte. Uite ce freză aranjată, chelie nici n-ai, discurs ştii să ţii că ai şcoala de partid, ai dosar beton şi trecut nepătat. Plus că bei cu graţie, ceea ce nu poate fi decât un avantaj… Gore i se alătură. Corect, corect, mi se pare evidentă puterea lui Sandu, o putere care nu este dată decât de sufletul lui mare şi de inima lui ferită de baipas… Râde şi Sandu. Râde şi Gore. Râde şi Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianţa anti-Băsescu este considerată uşa pe care comunismul va intra din nou în România. Sandu murmură – o mai ştiţi, mă, pe-aia cu golanii? Golan post-mortem… Dacă mor aş vrea să mă declaraţia beţiv post-mortem şi să-mi puneţi pe mormânt afişele cu Geoană şi cu Băsescu. Că şi pe lumea ailalată o fi vreo cabină de votare, nu???
Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. 
Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. 
Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!
Mulge Jiji, mulgeai şi tu, face Jiji brânză, făceai şi tu, tunde Jiji oaia, o tundeai şi tu… Hahaleră care eşti! Băi, Sandule, păi dacă nu votezi cu ăştia barosanii, cu stafuri de campanie şi cu milioane de euro aruncaţi pe apa sâmbetei, eu nu te mai înţeleg… Te dai cu Vadim? Te dai cu ecologiştii? Cu udemereul? Hai că a venit ăla, Kelemen, zice că sintagma stat naţional nu mai e bună şi trebuie să ciripim cu toţii ungureşte. Mie-mi plac unguroaicele, se bagă Gicu în ciorbă neîntrebat de nimeni, da’ parte de ele n-am avut, luai olteancă şi mi-a pus capac. Ştii că m-am îmbătat atunci când am cerut-o de nevastă? Tac’su îmi turna zaibăr în oală şi ea mă fixa cu ochii ăia negri care mă băgau în toate boalele. Când ne-am ridicat ca să dăm mâna eu am ajuns brusc şi inevitabil sub masă, am strigat de-acolo că vreau să fie nevasta mea şi numai a mea, de s-a-nchinat soacră-mea şi-a zis uite, mamă, mult l-ai căutat până l-ai găsit, o să faceţi voi casă când mi-oi vedea eu ceafa. Soacră rea, ce mai, deşi ăsta este pleonasm, pe urmă s-a potolit, că am făcut şi casă cu fii-sa şi nici de băutură nu m-am lăsat. Doar nu eram prost. Da’ unguroaicele… Ehe… Au cucerit lumea cu-n zâmbet şi c-o mişcare din şolduri… Sandu Şpriţ dă din mână, în sensul că nici unguroaicele nu mai sunt ce-au fost în alte vremuri. Acu’ se poartă fetele noastre, Gicule, nu trebuie să ne mai uităm în grădina altora. 
Uite la Roberta de la deputaţi, e simpatică. Înaltă, făcută bine, plezneşte de viaţă, se ofileşte la tribună, păcat de ea. Uite la Ridzi, numa’ bună de scos la plimbare, mai ales că nu stă rău nici la capitolul parale, că a ştiut să-şi taie din caşcaval. Uite la Udrea lu’ Cocoş sau a cui o fi ea, că aruncă ochii peste cap de zici că o ia cu ameţeli, da’ nu ameţeşte niciodată… Îi hipnotizează pe alţii cu privirea. Olguţa Vasilescu nu-i rea deloc, aş zice… Parcă s-a mai îngrăşat, da’ de lepădat nu e… Gore toarnă în pahare şi îi pune la punct. Bă, hai să nu mai vorbim toată ziua de femei, ce dracu’? Nu-i frumos, cu toate că este sănătos. Lăsăm fotbalul şi femeile, deocamdată, cel puţin, că e rost de alegeri şi viitorul ţării nu sună bine. Dacă nu votăm cum trebuie atunci facem feţe-feţe încă cinci ani. Eu aş merge cu Băse pe valurile Dunării, că ne-o scoate el la liman, doar a fost marinar. Cap compas vai mama noastră şi ne scoatem… Crin e moale ca o fătucă nedată la bărbaţi, o avea anemie sau căderi de calciu, Geoană fuge ba la Moscova, ba la Uaşington, zici că are sare pe coadă… Da’ oare ce pune la cale? Îşi duce banii la soacră-sa, face Sandu pe interesantul, nu ai auzit ce-a zic Chirieac ăla, atunci când discuta cu şefu’ de la Integritate? Se duceau la Stănescu, la Snagov şi le-au băgat unii microfoane în torpedo… Bă, e scandal mare, e cu şantaj ordinar şi cu conturi secrete… Cică lua bani ca să dea locuri în parlament, adică era şi este un fel de plasator… Mai vine acu’ şi procurul Catani de Dâmboviţa, Nastasiu ăsta, ăsta cu cartea scoasă în America, ţara tuturor editurilor, cică s-au şterpelit bani din răscumpărarea jurnaliştilor răpiţi în Irakul lui Saddam şi s-au făcut unii oameni. 4 milioane. Nu-i de colo, bani de-o viaţă. Cu voia lu’ dom’ Profesor Băsescu s-ar fi făcut lucrarea, pretenarul lu’ Hayssam… Ehe, votarea ca votarea, da’ când e cu spionaj numai Bond ne mai descurcă… Şi Bond cine e, dacă nu sunt indiscret? Că pe Nastasiu l-au ejectat din Justiţie, vorba lu’ Băse… Întrebarea lui Gore rămâne fără răspuns, fiindcă apare Crin la televizor şi urlă la Geoană… Pajul face clăbuci, pare-se, mormăie Sandu, a fost la confruntarea cu Marinarul şi n-a prea ţinut figura, l-am perceput de-a dreptul timorat… Dacă se ia cu Geoană de moaţe în direct fac cinste! Crainicul anunţă că la orele 18.30 va susţine preşedintele o conferinţă de presă, iar cheflii noştri aplaudă. Sandu e cel mai vesel. Iar îi întărâtă, vă zic eu, o să bage ceva cu Haisam, cu dosarele desecretizate şi iar cade în picioare. 
La care Gicu sare şi completează. Păi eu zic să mai desecretizăm câte un vin, că e bun al dracu’ şi curge natural, şi-om dezbate apoi şi discursul prezidenţial. Că pe Băsescu altfel îl înţelegi dacă eşti în asentimentul lui, cu şpriţul în nas… Se lasă tăcerea câteva minute iar la televizor se succed clipuri publicitare în care candidaţii promit vrute şi nevrute. Gore oftează. Uite că şi eu îi promisei nevesti-mii că ajung devreme acasă şi nu m-am ţinut de cuvânt. Da’ de, aşa este în campanie… Poate nu te mai votează nevastă-ta pentru următorii ani şi cazi în dizgraţie, râde Gicu cu gura până la urechi. Ei şi ce? Crezi că nu mă descurc? Gore ridică un deget către cerul plumburiu. Dacă există turism politic de ce nu ar exista şi unul conjugal?! Iau vreo unguroaică, Gicule, şi învăţăm amândoi să spunem în ungureşte Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul… Ia să mai ciocnim un vin, că nu pot să mă abţin!!! Şi dacă s-o scumpi după alegeri cumpărăm băutură cu pipeta şi tot nu tragem targa pe uscat…
A fost odată ca niciodată… Banal, nu? A fost o ţară frumoasă ca o Cosânzeană, o ţară-femeie râvnită de trei crai care nu doreau, totuşi, decât să o tăvălească binişor la ceas de seară sau de dimineaţă. Dacă tăvăleala erotică furibundă ar fi avut loc şi pe la prânz nu ar fi fost deranjaţi absolut deloc, ceea ce îi enerva cel mai tare fiind doar lipsa evidentă de interes a fătucii în cauză. Ea stătea toată ziua cu nasul pe sus, făcea mofturi, se complăcea într-o regretabilă atitudine de mironosiţă, dădea permanent cu flit. Pentru a le face în ciudă, mişca ostentativ funduleţul bombat şi apetisant, motiv pentru care cei trei prinţi sufereau îngrozitor. Pretendenţii la farmecele femeii-ţară – nişte personaje virile şi puse pe fapte mari – s-au întrecut în discuţii aprinse, în înjurături suculente, s-au luat la palme şi la şuturi, s-au afişat echipaţi în costume fistichii pe la toate adunările stropite cu băuturi ameţitoare. N-au avut loc şi alte evenimente reprobabile deoarece staffurile de campanie… sentimentală vegheau cu ochii cât cepele. Prinţul Băse, recunoscut imediat datorită privirii inconfundabile pe care o înşuruba în adversari, dorea să înfigă ţara-femeie în vârful catargului şi să pornească alături de ea peste mări şi ţări, departe de privirile pofticioase ale contracandidaţilor. Bazându-se şi pe idila anterioară pe care o avusese cu mândra în cauză, îndelung contestată de ceilalţi doi. Prinţul Crin – fost paj ridicat prin mijloace misterioase din mocirla unui mic regat-partid şi ajuns şef cu coroană galbenă pe căpşor – striga la răscruci că o iubeşte frenetic pe ţara-femeie şi că este posesorul unor sentimente adânci şi sincere, demne de tot respectul. Prinţul Mirciulică – un bătrân mag îi spusese mai demult Prinţul Prostănac, ceea ce dusese la o inevitabilă depresie prelungită – miza exclusiv pe relaţiile externe, pe ochii albaştri şi pe nebăgarea de seamă a unor susţinători superficiali. Pe măsură ce se apropia momentul culminat al luptei sentimentale, cei trei prinţi cunoşteau dramele insomniei permanente, implorau pronia cerească, angajau vrăjitori care să distrugă mental adversarii şi înghiţeau poţiuni magice destinate a-i face să urle în public, să agite pumnii în aer şi să promită că dezvirginarea ţării-femeie nu este supremul lor ideal. Ştiţi ce s-a întâmplat într-un final? Fiindcă ţara-femeie nu-i dorea nici pe Băse, nici pe Crin şi nici pe Mirciulică – intuiţia feminină este, de fiecare dată, formidabilă! -, pretendenţii au făcut front comun, au lăsat la o parte orgoliile masculine regretabile, au răpit-o într-o seară fără lună a unui noiembrie sumbru şi au violat-o în grup, pervers şi repetat, pe un câmp care nu mai cunoscuse lama plugului de vreo 20 de ani, de pe vremea lui Ceaşcă Împărat. Ulterior, după ce şi-a extras din păr ciulinii Bărăganului, Cosânzeana Naţională a declarat organelor de ordine sosite la faţa locului că a îndurat această umilinţă sexuală cu zâmbetul pe buze şi că niciunul dintre cei trei prinţi nu a reuşit să o ducă pe culmile orgasmului… Ba chiar le-a dat cu tifla, propunându-le o cură prelungită cu viagra, hrean şi ţelină. Cum Madam Justiţia este oarbă de multă vreme pe aceste meleaguri de basm, niciunul dintre violatori nu s-a ales cu dosar penal. Mai mult, fiecare îşi propune să violeze din nou ţara-femeie atunci când va simţi o altă erecţie electorală fermă şi de lungă durată…
UPDATE POLITIC - 13.31 - BĂSESCU ŞI DRAMELE PRIMULUI MANDAT - Azi-dimineaţă citeam pe blogul foarte interesant al lui 
Hei, eşti un turist prin viaţa ta? Fii serios…
Entries (RSS)