UPDATE MUZICAL - 19.40 - SHAKIN STEVENS - “Yes, I do”… Ce vremuri!
ŢARA CONTESTAŢIILOR
Suntem ţara contestaţiilor. Contestăm anotimpul, guvernul, alegerile, părerea nevestei, criza mondială, gripa aviară sau porcină, speranţa care moare ultima şi tânjeşte după parastasul inexistent, legea gravitaţiei, istoria ultimilor douăzeci de ani… În general, există o contestaţie pentru orice, pe considerentul că tot ceea ce fac alţii poate fi identificat foarte uşor cu suprema greşeală. Dacă ne enervăm contestăm rapid şi dreptul ploii de a ploua de sus în jos sau gramatica dură care ne obligă să nu punem virgulă între subiect şi predicat. Ce tupeu şi câtă perversitate! Contestăm mersul trenurilor dacă este nevoie, plăcerea cocorilor de a zbura în „v”, înşiruirea plictisitoare a anotimpurilor, dansul zi-noapte sau rezultatul 2 obţinut atunci când aduni 1 cu 1. Vom contesta ora de vară, ora de iarnă, metafora care dă o spoială temporară peste viaţa sumbră, rezultatul unui meci deja jucat şi talentul indiscutabil al marilor scriitori ai lumii. A contesta este ultima plăcere naţională, una care scoate capul din mocirlă şi se bate cu pumnul în piept. Contestăm dreptul la viaţă al caprei vecinului, fericirea de a fi fericit printre nefericirile cotidiene, mulţumirea sufletească a omului care cere puţin de la viaţă şi trăieşte frumos în blocuri urâte. Suntem ţara contestaţiilor… Vom contesta şi această idee oarecum periculoasă, însă ce mai contează?
În zilele mohorâte,
Atunci când frigul de afară presară sare
Pe rănile deschise ale trupului avid de căldură, Prefer să-ţi ascult gândurile
Care plutesc deasupra mea
Şi-mi încălzesc obrajii… Cerul plumburiu încearcă să arunce nori negri
Prin fereastră,
Iar anotimpul zgribulit imploră deschiderea uşii
Spre a obţine o reîncălzire paradoxală…
În noi este întotdeauna soare,
Ca şi cum am păşi pe o linie a unui ecuator personal
Fără să ne frigem tălpile,
Intemperiile se lovesc de un scut invizibil
Şi se retrag neputincioase,
În vreme ce buletinul meteo
Nu oferă decât temperaturile extreme
Ale îmbrăţişărilor noastre furibunde,
Un asalt erotic
În urma căruia nu rămânem niciodată prizonieri,
Ci doar două trupuri zguduite spasmodic
De plăcerea extremă…
În zilele mohorâte miroase a dragoste totală
În camera noastră,
Iar tavanul ne devine cer însorit
Şi încălzit continuu
De rugul pasiunii copleşitoare…
UPDATE MUZICAL - 13.40 - XANDRIA - “EVERSLEEPING”…Geanina şi Cristi vă doresc un început de săptămână formidabil şi vă trimit gândurile lor bune… Ne retragem discret până miercuri, aveţi grijă de voi…
PĂRUL TĂU UD…
Apropie-te de mine
Pentru a-ţi putea atinge părul ud
Cu degete flămânde
Şi închide ochii ca într-un joc al copilăriei,
Lăsându-te ostatecă dorinţelor mele
Adeseori păgâne…
Nu te îmbăta cu deşertăciune de cuvinte,
Sunt destui care vorbesc pentru noi Informându-ne cotidian despre
Monotonia existenţei lor,
Lasă facturile să zacă în sertarul pe care am vrea
Să nu îl deschidem niciodată
Şi ascultă cum îţi povestesc că afară
Îşi depune anotimpul ceaţa
Peste pat de frunze ce agonizează
Acceptând legea nescrisă a naturii…
E o toamnă lungă în noi,
Trăim prin perfuzii cu ploi mocăneşti,
Primim vitamine din pumn de emigrant revenit acasă,
Adormim înfriguraţi la gândul viitoarelor zăpezi
Şi îndrăznim să avem curajul de a spune
Că sfârşitul de an ne găseşte alături…
Predispuşi la dialog în contradictoriu cu lumea înconjurătoare,
Trăim fiecare zi pe muchie de cuţit,
Astfel că orice oră care trece
Devine un interval de timp cu profunde semnificaţii…
Îmi lipesc degetele de fruntea ta,
Te sărut pe creştet ca pe un copil,
Beau picăturile părului tău ud
Şi încerc să extrag din buletinul de ştiri
Măcar o informaţie care să îmi confirme
Că toamna se îmbracă în rochie de seară,
Pentru a participa la un bal de caritate
Al anotimpurilor care suntem…
UPDATE - 09.22 - E o vreme melancolică… Capitala pare gârbovită sub ploaie, dar induce dor de poezie… Motiv pentru care am strâns gândurile în pumn şi am scris repede câteva versuri pentru Geanina mea. Sper să le citiţi cu plăcere, să fierbeţi un vin roşu şi să puneţi şi câteva felii de măr în el. Noroc, oameni dragi…
VIN FIERT
Vom fierbe vin, vom spune alte glume,
Ne vom iubi la margine de lume
Ne vom îmbrăţişa printre dezastre
Doar noi, un vin şi gândurile noastre,
Doar noi, etern inoculând iubire Scoţând din dicţionar dezamăgire,
Cu mâini avide mângâind destinul,
Cu buze moi sorbind în noapte vinul, Îmi fierbe dragostea şi gâlgâie-n artere
Mi-e dor constant de tine, cu putere,
În mijloc de poveste te reţin,
O eră te-aş iubi şi-aş fierbe vin,
Ca să mă încălzesc într-un cuptor
Şi să consum feliile de dor,
Propun o noapte lungă, nesfârşită,
Eu te descopăr noaptea fericită
Şi te învăţ ca un elev cuminte
Ce dă examen zilnic prin cuvinte
Rostite la urechea ta pufoasă,
Te sorb ca pe un vin şi eşti frumoasă
Ca o inconfundabilă dorinţă,
Am scos din mine gând de neputinţă
Şi tot te ştiu şi tot te-nvăţ mereu,
Mi-e ideal de bine când mi-e greu,
Iar vinul fierbe şi îmi cântă mult,
Îmi place muzica să i-o ascult
Şi-mi place să te fac o melodie
Să pun pe portativ melancolie,
Te beau, te gust, te strig, te rog, te ţin
Şi fierbe viaţa în ibric cu vin…
UPDATE - 08.40 - “…nicicând n-am fost în stare să tăinuiesc iubirea mea… Căci în aceasta lume iubirea adevarată nu se ascunde” (Giacomo Leopardi - unul dintre cei mai mari poeţi italieni). Geanina, dragostea mea, “te iubesc chiar dacă plouă, te iubesc chiar dacă ninge” (vorba lui Păunescu)… Şi mi-e bine de tot!!!
Eurythmics - Miracle of Love
FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU IUBIREA
Eu n-am să întorc niciodată spatele iubirii,
O voi privi în ochi,
Cu sufletul deschis Şi voi plânge de bine pe umărul tău La ceasul când anotimpul
Îşi trece degetele
Peste pleoapele obosite de gânduri… Voi pietrui cu sentimente nepătate
Lumea străbătută adeseori
În mişcare browniană
Şi-ţi voi croi cămaşă de noapte
Din voalul subţire al metaforei
Care nu va suporta vreodată
Drama abandonului…
Am să mă caţăr rupându-mi unghiile
Pe pereţii abrupţi ai vieţii
Şi voi ajunge lângă pieptul tău
Cu răsuflarea întretăiată,
Pentru a savura odihna deplină
Şi liniştea lăsată să zboare
În fâlfâire de gene lungi…
Eu n-am să întorc niciodată spatele iubirii.
Voi sta în faţa ei,
Cu sufletul deschis
Şi voi râde în hohote
De lumea rămasă în urmă…
SURSA FOTO - redbubble.com
Şi o melodie excelentă, pe care ne-o propune Gabi… Mulţumim, Gabi, o zi cât mai frumoasă îţi dorim…
Şi o melodie de excepţie, pe care eu şi Geanina o primim de la VORBELE.WORDPRESS! MULŢUMIM, O zi cât mai bună îţi dorim, din tot sufletul… Plus un premiu!!!
UPDATE - 11.32 - “Dragostea adevărată este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea” - Gabriel Garcia Marquez. TE IUBESC, Geanina mea dragă, îţi doresc o zi frumoasă ca sufletul tău…
Miorita - TUDOR GHEORGHE
Să fugim împreună într-o noapte de toamnă
Să aflăm amândoi evadarea ce-nseamnă,
Să lăsăm în oraş tot trecutul perfid
Încuiat în seif, încastrat într-un zid.
Să găsim un conac cu o prispă imensă
Să uităm de trăirea modernă, intensă,
Să deschidem un han şi să-l falimentăm,
Cu eşec în afaceri să ne alimentăm.
Să trăim cum vom şti, la nimic predispuşi,
Să-nvăţăm să zâmbim sau să fim indispuşi,
Să fie pomeni cu puhoaie de lume,
Cu ciorbă de varză, cu mâncare de prune.
Să trăim izolaţi dar să fim lângă toţi
Eu să vreau să mă uiţi, tu să-mi spui că nu poţi,
Să umblăm doar desculţi, apăsând iarba udă,
Să nu ne găsească amici sau vreo rudă.
Să fim noi şi atât, plus un han fără vad,
Să simţim cum pe jos corcoduşele cad,
Să culegem ciuperci, otrăvindu-ne-ncet, Tu să spui c-ai slăbit, eu să par un ascet.
Să citim şi în stele, cu o mână sub ceafă,
Să-ţi pui la ureche şi dor şi garoafă
Să-mi dai un sărut cât e cerul de mare
Atunci când musteşte apusul de soare.
Să fim invitaţi la pomana lu’ Tase,
Vecinul din spate, de peste trei case,
Călcat de tractor chiar pe uliţa lui
Atunci când venea de la MAT făcut „cui”.
Să nu ne abţinem să spunem şi glume
Mâncând cu nesaţ din mâncarea de prune,
Din ciorba de varză făcută în tuci,
Să vrei să mai iei şi să nu mai apuci.
Să plîngem aflând că e-n lume război
Să râdem ştiind că nu vine la noi,
Să fim noi şi-un han redeschis între timp
Să avem un acelaşi perfect anotimp.
Anotimpul când via din deal s-a cules
Şi Gheorghe-al Vetei se-mbată mai des,
Să te ţin de mijloc înainte să-ţi spun:
„E un an excelent, s-a făcut un vin bun!”
Să-aducă poştaşul scrisori de la toţi,
De la fraţi, de la rude, de la veri şi nepoţi,
Să fim imploraţi să fugim de la sat,
Pledoarie perfidă şi protest simulat.
Să-arunci în fântână telefonul mobil,
Să nu mai aştepţi un e-mail inutil,
Să nu mă mai tem de impozite mari,
Să vină la noi cei mai buni lăutari.
Să treacă o viaţă aşa cum am vrut,
Aşa cum visam şi cândva n-am putut,
Să ştie tot satul de dragostea noastră
Să fie-o garoafă tot timpul în glastră,
Şi când vom muri să ne plângă o lume,
Lângă ciorbă de varză şi mâncare de prune,
Să fim îngropaţi sus, pe deal, împreună
Şi-un câine să urle lugubru la lună…
ANDI BOB ne-a lăsat - mie şi Geaninei - o altă dedicaţie muzicală de excepţie… O dedicăm şi noi tuturor musafirilor dragi… O zi cât mai bună să aveţi cu toţii!!!