CRISTIAN LISANDRU

Astăzi este Ziua cea Mare, zic unii. Ziua cea mai Lungă, zic alţii, ca şi cum s-ar pregăti vreo debarcare în Normandia, cu lăutari de-ai noştri şi soldaţi beţi. Geoană se pregăteşte să intre triumfal în Cotroceni, flancat de Voiculescu, Vântu şi Patriciu, iar Băsescu se pregăteşte să rămână - tot triumfal - acolo… Alături de Boc, Udrea, Videanu şi compania deloc selectă. Care pe care, am putea să spunem, numai că există riscul să pierdem teren şi cu unul şi cu altul. Cum am promis că duminica o transformăm în zi de film, m-am gândit că ar fi foarte nimerit să revedem “O scrisoare pierdută”. Se potriveşte cu atmosfera şi rămâne ancorată în realitate… Vorba lui Păunescu - “Un Caţavencu pleacă, altul vine, el este parcă singurul etern, implementează oamenii de bine, el şi când nu e, este în guvern!” Şi, din aceeaşi poezie scrisă prin anii ‘90 - “Sfidăm democraţii originale, ne punem pofta de putere-n cui, tăticul nostru este Caragiale, noi suntem personaje de-ale lui!” Din punctul meu de vedere, cine merge la vot să meargă, cine nu merge la vot să nu meargă, fiecare să procedeze după cum îi dictează conştiinţa. Mie îmi apare în gânduri doar Cetăţeanul Turmentat…

Trăim vremuri memorabile, în sensul rău al cuvântului… La nivel politic, evident. Tocmai din această cauză m-am gândit că ar fi potrivit să revedem un film care a spus lucrurilor pe nume. “TICĂLOŞII” - în regia lui Şerban Marinescu, adaptare după romanul “Ciocoii noi cu bodyguard” al lui Dinu Săraru… O distribuţie de excepţie - Ştefan Iordache, Dorel Vişan, Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Horaţiu Mălăiele… Şi un Nelu Ploieşteanu, cireaşa de pe tort…