În cârciumioara din cartier miroase a ţuică fiartă, iar în ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puţin afectaţi de îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colţ – la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Şpriţ, Gore şi Gicu, au comandat încă un ibric cu ţuică şi aruncă din când în când ocheade către televizor. Tocmai se anunţă pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce înseamnă că Geoană şi pesedeul trebuie să accepte mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, şi o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai întoarce, ascultaţi-mă pe mine, sare Gore cu gura cât şura, în vreme ce Gicu desface tacticos o pungă cu seminţe. O vor accepta şi vor chibiţa de pe margine. E mai simplu în opoziţie, poţi să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva în seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe… Noi măcar le măcinăm ca beţivii puşi pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Şpriţ e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituţională, ci pentru că îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să înghiţi şi ţuica fiartă cu noduri, în prag de sărbători. Ce zici, Gore?, întreabă după ce duce la buze o ceşcuţă înflorită… Mortul de la groapă nu se mai întoarce?He, he, trăim vremuri memorabile, unii zic că sunt de tot rahatul sau de tot râsul, dar eu spun că sunt aşa cum le merităm. Că Dumnezeu se uită de sus la noi, le vede, le contabilizează şi ne dă cu pleaşca peste ochi… Nu am căzut în misticism, nu mă priviţi ca pe sfintele moaşte ale Sfântului Şpriţ, dar în perioada asta a anului mi-aş dori altceva, mă, vă spun foarte serios… Eşti cam negru, Sandule, bag de seamă – se insinuează Gicu în discuţie, destul de temător -, ţi-ai dat cu cremă de ghete pe sufleţel şi chiar nu înţelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc şi alea pe apa sâmbetei. O viaţă avem şi un gât care trebuie udat corespunzător... Sandu îl priveşte pieziş. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie aşa figură dureroasă, că se va suci el aşa, precum titirezul şi va da cu votul în Băsescu. Ştiţi că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, însă socră-miu se dădea de ceasul morţii acu’ cinci ani şi a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetăţean cu simţ de răspundere şi nu suportă matrozii, că merge pe mâna lu’ Patru Case indiferent de situaţie… M-am şi certat cu el atunci, ţin minte şi acu’ cum scosese ochii din orbite, bătea cu pumnul în masă şi striga că sunt un ginere nerecunoscător. Mi-a zis el mai multe, da’ pe urmă am dat-o pe vin şi spre dimineaţă ne-am pupat pe obraji. S-a dus la vot şi l-a votat pe Năstase, era fericit de ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea şi atunci rezultatele în buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem şi noi… Gore şi Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat şi de ştirile de la televizor. Sandu Şpriţ este în centrul atenţiei, iar ei au devenit sateliţi naturali cu alcoolemie la bord… Da, Gicule, da, Gore, socră-miu mi-a făcut-o, puteam să pun şi pariu că va vota cu ai lu’ Iliescu, conform conservatorismului politic pe care l-a moştenit de pe vremea lu’ Ceauşescu. Ştiţi că a fost secretar de partid şi mă lua cu lupta de clasă de fiecare dată când vroiam să stau şi eu ca bărbatul liniştit şi să beau. Nu vroiam altceva, nu ceream mult de la viaţă, şpriţul îmi era de ajuns. Da’ el mă băga în şedinţă, că Lenin a zis, că partidul e-n tot şi toate, că fac de râs adevăraţii membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el şi beam. Când se plictisea, bea şi el cu mine, venea soacră-mea şi ne aducea slănină cu ceapă, era viaţa frumoasă. Şi nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârţâi… Gore reuşeşte să toarne ţuică, însă mâna îi tremură. Îl ajută Gicu să încheie operaţiunea delicată, apoi îşi fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieţi, cine n-are bătrâni trebuie să îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Ştiţi că a fost şi la Ştefan Gheorghiu, v-am mai spus… Nu că dau cu noroi în instituţiile regimului trecut, erau bune şi ele. Şi socră-miu a fost respectat în cartier şi în viaţă. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună la nimeni la secţia de votare? Chiar aşa am ajuns, să nu ne mai sfătuim în propria familie, fiecare face tot ce vrea pentru că e democraţie? Of, Gore, cu democraţia asta uite unde s-a ajuns, nici Dumnezeu nu te ajută, degeaba pupi icoana pe scenă, dimineaţa vine Băsescu şi te face praf. Nu că aş fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat şi apetitul bahic… Îl credeam ferm şi n-a fost. Gore comandă încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită şi la Gicu şi îndrăzneşte să întrebe: Măi, Sănducule, noi ştim că şi atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaştem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai febră? Or fi pus ăştia ceva în ţuică? Sandu dă din mână. N-am febră, am draci pe socră-miu… Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseşi tu că a fost vorba despre infarct electoral şi politic? Nu merserăm noi la înmormântare, nu gustarăm o măslină şi-o colivă la pomană? La şase săptămâni te-ai îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce te-a decorat într-o noapte cu Steaua Republicii în grad de Mare Machitor… Sandu Şpriţ trânteşte ceaşca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea… Bă, vă spun eu că s-a ţicnit, socă-miu s-a ţicnit, s-a dus şi l-a votat pe Băsescu, am şi eu sursele mele credibile. El era, mort şi îngropat, da’ cu drept de vot! L-am regăsit pe listă. Cum de-am dat peste el, nu vă spui, e secret… Ţin şi eu cu ai mei, chiar dacă dezamăgirea e mare. Da’ decât Geoană…Cu moartea pre urne călcând… Îţi dai seama ce campanie electorală au făcut ăştia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-şi schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef… Gore şi Gicu râd strâmb. Cade şi cablul în cârciumă. Sandu cere ţuică în ceaşcă. De, tată socrule, vezi că te dăduşi cu ai mei până la urmă???
UPDATE MUZICAL - 15.30 - DEDICAŢIE PENTRU TOŢI MUSAFIRII DRAGI DIN PARTEA LUI SANDU ŞPRIŢ… Zice că merge la cârciumă cu scopul de a se face cui/mangă/praf şi pulbere pentru că Patapievici Horia vorbeşte despre o casetă compromiţătoare în care viaţa intimă a lui… Geoană este actor principal. Iată cum vin informaţii “culturale” din partea directorului Institutului Cultural Român. Bravos, nea Băse, nu cumva matale îl puseşi şi pe acest Papion cu Cămaşă Cadrilată în funcţie??? Mai sunteţi mulţi, fraţilor??? Prezentăm mai jos şi un citat din acelaşi Patapievici, pseudo-guru, pseudo-multe…
ŞI, CA SĂ RĂMÂNEM ÎN ATMOSFERA LUI SANDU ŞPRIŢ, O ALTĂ MELODIE DE PAHAR… SĂ FIE MATOLEALA NAŢIONALĂ ULTIMA SOLUŢIE? DECÂT SĂ NE DOARĂ CAPUL DE LA POLITICĂ, MAI BINE SĂ NE DOARĂ DE LA MAHMUREALĂ - tot vorba lui Sandu Şpriţ. Să curgăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!!!
Gicule, n-am dormit toată noaptea, am efectuat revelionul anticipat, cu sarmale de post în faţă da’ cu vin prima-ntâi! Am stat şi m-am benoclat la ţopăiala lui Geoană. Turnau şampanie la pesede de ziceai că matoleala era cea mai bună soluţie dintre toate. Pe principiul acu’ să bem că mâine vedem noi pe unde scoatem cămaşa şi ţara din criză. Aţi văzut ce şampanie aveau, de-aia mare, poate au furat-o de la formula unu. Liberalii lui Crin veneau în vizită de curtoazie, îngălbeniţi de emoţie, pesediştii mergeau la liberali cu obraji şi geci roşii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ preşedinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile şi apărea Videanu cu date proaspete. Din juma în juma de oră, că ăştia sunt tari la numărătoarea care le convine… Cum zicea Caragiale, inculţilor? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăştia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau şi un citat din el… Te pui cu marinaru’, e hârşâit… În ţară şi-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-şi mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieşit preşedinte după ce ieşise prematur şi acum bea de supărare. Gicu îl priveşte trist din când în când şi recunoaşte în forul interior că o asemenea supărare n-a mai văzut de multă vreme. Iar Sandu Şpriţ – care ţinea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască – îşi freacă mâinile şi pune în pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă şpriţul şi mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda şi compania jubilează. Mă, şi ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-şi mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă şi acu’ a rămas doar doamnă, Guşe – consigliere, nu? – nu mai poate înghiţi găluşca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător în tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat în draci, au votat şi morţii din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeaşi adresă, îţi dai seama ce înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoştea om cu persoană, dormeau suprapuşi şi mâncau ca la expres… Ăştia cu portocaliu în suflet şi privire au produs buletine false precum scoteau comuniştii manifeste ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu îl bagă în seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva în neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, şi pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranţa datelor certe? S-a lansat, a zis şi Iliescu – şi Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică – că ar fi fost nevoie de răbdare… S-a lansat şi aş spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianţă de-asta în spate şi te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidenţele şi nici măcar nu am avut observatori în secţiile de votare, da’ se cheamă că ăla a fost singur. Cu partidul lui de lingăi. Gore îşi aprinde o ţigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, şi atunci a trecut la represalii electorale. Ştia de la nouă seara şi procentele cu care va câştiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se împăuna de ziceai că e cocoş. În loc să ţină ochii larg deschişi. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simţeam prea bine ştiind că alde Vântu, Patriciu şi Voiculescu vor avea liber la caşcaval. Da’ ideea de furt îmi repugnă. Ce-ţi face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Aşa să ştii… Pesedeul face contestaţie, ca să mai trăiască nişte drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n-are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Aşa că demersul este ratat din start. Sandu Şpriţ bea cu setea beţivului de cursă lungă, însă este atent şi la discuţiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă întristezi. Şi acolo unde este întristare se lasă cu lacrimi şi bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta – Titulescu ăl mititel şi fără forţă pe el – că sistemul adversarilor a funcţionat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat în faţa camerelor de luat vederi. Toţi fură, bă, toţi fură… În ţara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat în altă ţară. Hai să fim serioşi, că beţia mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez în toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară naţională, interes naţional, scop final al întregii naţiuni. Gicu şi Gore bat palmele şi varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul în i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu învăţaţi de trei ori, da’ la noi ar trebui să fie furaţi, furaţi, furaţi… Ai aprobarea şi respectul nostru… Sandu dă din cap a mulţumire. Şi acu’ începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană şi de Johannis şi trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim-ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii şi o să urle precum lupul la lună… Hă, hă!!! Un fleac, v-am îmbătat!!!
Intuiesc că voi doi, ca nişte cetăţeni lipsiţi de spirit civic ce vă aflaţi, nu veţi merge la cabina de votare. Acolo unde ar trebui să meargă toţi, cu mic, cu mare, într-o zi de sărbătoare, de la ăl cu barba sură pân’ la cel cu ţâţa-n gură, vorba înţeleciunii populare. Care le zice de fiecare dată bine, doar de-aia este înţelepciune. E joi. Ziua marii confruntări televizate dintre candidatul Băsescu şi candidatul Geoană. Ziua în care se vor arăta din nou cu degetul, se vor lua peste picior şi vor încerca să-şi pună piedici cu o pasiune demnă pentru o cauză mai bună. Sandu Şpriţ i-a introdus abrupt în şedinţă pe Gore şi pe Gicu, fiindcă partenerii şi prietenii de pahar au declarat că nu se vor deplasa în pas de defilare la vot. Iar Sandu a luat foc, motiv pentru care Gicu fredonează să vină pompierii, inima să-mi stingă… Eu – îşi continuă Sandu pledoaria, de zici că tocmai a devenit avocat pledant şi stă în faţa juraţilor înmărmuriţi de emoţie – propun votul obligatoriu. Adică nu mi se pare deloc firesc să nu dai cu ştampila în viitorul personal. O să staţi acasă, la televizoare, cu vinul alături, şi veţi urmări cum votează alţii. Păi asta-i treabă? Ia spune, Gore, ia spune, Gicule, daţi-vă arama pe faţă, că în alţi ani era primii la votare, nu mai găseam loc de voi, nici somn nu mai aveaţi cu o noapte înainte… Acu’ ce dracu’ v-a apucat, dezertaţi de pe frontul electoral? Gore îl priveşte pe Sandu pieziş, i-ar zice chiar vreo două mai dure, însă a ajuns la concluzia că prietenia subţire cu diplomaţie se ţine… Sănducule, poate că voi lua o decizie lăudabilă abia după ce voi urmări confruntarea de diseară. În lipsa unor informaţii credibile eu nu merg să votez în orb. Nu merg şi gata… Dar dacă mă convinge Geoană al tău, atunci s-ar putea să păşesc pe treptele şcolii, pe treptele alea de care fugeam ca dracu’ de tămâie când aveam teză la chimie… Sandu pocneşte din degete şi umple paharele. Una la mână – Geoană nu este al meu, că nu am făcut armata împreună, nu am mâncat din aceeaşi farfurie şi nu am fost împreună la femei în perioada adolescentină când foamea sexuală făcea ravagii. Doi la mână – aş înclina să-i dau un vot peste ochi lui Băsescu, însă încă cinci ani cu el la timonă îmi provoacă rău de mare anticipat. Destul că mă clatin de la băutură, nu trebuie să mă clatin de la ruliul şi tangajul Cotrocenilor. Trei la mână – combinaţia Ciuhandu – Crin – Geoană – Johannis poate fi, la o adică, o soluţie. O soluţie viabilă, adică care nu moare, nu dă ochii peste cap atunci când îţi este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anţărţ, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni în faţa intemperiilor economice şi politice mondiale… Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz şi nebăut dacă nu te-aş vota. Te-aş face preşedintele meu, te-aş agăţa pe perete, înrămat, şi m-aş ruga în fiecare seară la tine cu ochii în lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Şi-n tot locul mă păzeşte şi de apă mă fereşte!!! Scaunul pe care stă aşezat Gore trozneşte din toate încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi şi se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez şi eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem în crama de la Cotroceni. Nu mai faceţi ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu – sare Sandu cu gura pe ei… Şi nici nu v-aş invita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la şuşe, în palatul personal, cu dosul pe canapele aurite… Aş fi un preşedinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire, după cum mă ştiţi de atâta amar de vreme… Ochei, înţeleg, nu am fost la anver ca Băsescu şi nici ambasador în ţara tuturor posibilităţilor, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornăţel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale şi ulcele de lut şi alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse şi nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se şi oftică din această cauză atunci când se priveşte în oglindă şi se sperie de ceea ce vede… Pe scurt, ca să nu divaghez şi să plictisesc distinsa audienţă matolită dar înfometată şi însetată de beuturică, sunt un personaj simplu, modelul cetăţeanului onorabil care doreşte să mănânce bine, fără euri, să bea bine, fără euri, să trăiască bine şi şi-şi vadă ţara pe drumul către mai bine… Gicu şi Gore îl arată cu degetul pe Sandu Şpriţ şi strigă către ceilalţi muşterii: Acesta este candidatul ideal, ascultaţi-ne pe noi, ştie să răsucească discursul electoral cum răsuceşte ţaţa Veta fuiorul, ne-au dat şi lacrimile… Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături şi preşedinte te facem. Pe Gicu îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină şi degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit… Panaramă ştiţi să faceţi, da’ la vot nu vă deplasaţi. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă… Vorbeşte mult, prost şi fără rost, iar la fapte dispare… Ce vremuri am apucat să trăiesc, că mi-a zis mie tata atunci când am venit în Bucureşti că mă duc într-un loc al pierzaniei de sine. Aşa mi-a zis şi a avut dreptate. M-am pierdut în acest Turn Babel şi am mai dat şi peste voi doi, mai rău nu se putea… Celor trei li se mai aduce o sticlă cu vin, iar Gicu face pe ospătarul. În timp ce toarnă în pahare îl priveşte fix pe Sandu. Băi, Sandule, dar chiar ai faţă de preşedinte. Uite ce freză aranjată, chelie nici n-ai, discurs ştii să ţii că ai şcoala de partid, ai dosar beton şi trecut nepătat. Plus că bei cu graţie, ceea ce nu poate fi decât un avantaj… Gore i se alătură. Corect, corect, mi se pare evidentă puterea lui Sandu, o putere care nu este dată decât de sufletul lui mare şi de inima lui ferită de baipas… Râde şi Sandu. Râde şi Gore. Râde şi Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianţa anti-Băsescu este considerată uşa pe care comunismul va intra din nou în România. Sandu murmură – o mai ştiţi, mă, pe-aia cu golanii? Golan post-mortem… Dacă mor aş vrea să mă declaraţia beţiv post-mortem şi să-mi puneţi pe mormânt afişele cu Geoană şi cu Băsescu. Că şi pe lumea ailalată o fi vreo cabină de votare, nu???
UPDATE POLITICO-MUZICAL - 10.22 - O DEDICAŢIE SPECIALĂ PENTRU VIITORUL EX-PREŞEDINTE BĂSESCU… “Amar, amar”… Dar suntem siguri că domnul ex-preşedinte va privi întotdeauna numai partea plină a paharului!
GENERIC Amar, Amar.
SĂ NU UITĂM NICI DE GEOANĂ, “CATINDATUL” CARE SE VISEAZĂ DEJA LA COTROCENI, ALĂTURI DE HREBENCIUC-RICHELIEU…
BANCUL ZILEI - “Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive:
1. N-au femeie.
2. Au femeie”.
DE-ALE CHEFLIILOR…
Ion Dolanescu-Tanta
Ovidiu Rusu - Crin Antonescu
IMN PSD Geoana - geoana presedinte
Crin pupă unde a scuipat – părerea mea! Sandu Şpriţ dă paharul pe gât şi apucă plin de draci sticla cu vin. Aproape că o scapă printre degete dar evenimentul nedorit nu se produce. Umple paharul pe jumătate, toarnă şi apă minerală, apoi plimbă privirea de la Gicu la Gore. Să nu spuneţi că greşesc, fiindcă îmi iau viteză şi vă iau şi la palme. Crin – îl făcea pe Geoană mincinos şi producea clăbuci în colţul gurii pe scenele electorale, cu staful în spate şi cu fularul galben la gât – se trage acu’ în poze cu adversarul. Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!
UPDATE MUZICAL - 14.10 - Bregovic… Restul e tăcere… Zi bună să aveţi!
DE-ALE CHEFLIILOR…
FETITE DULCI………..CA-N BUCURESTI…..
Femei, femei margineanu
Tu cu cine zici că votezi, Sandule? Întrebarea lui Gore atârnă în aer precum o sabie a lui Damocles, oarecum ruginită dacă ţinem cont de intemperiile atmosferice… Gicu priveşte lung scrumiera, ca şi cum ar descoperi acolo un nou vaccin prin care poate fi învinsă gripa cea nouă şi nărăvaşă, apoi aprinde o ţigară şi se concentrează asupra ei cu patima fumătorului înrăit. Are şi o vorbă – Fumez ca să mă afum, astfel reuşesc să mă menţin… Nu-l ia nimeni în seamă, dar o scoate pe tapet de fiecare dată când se discută despre atacul pervers al tutunului la fundaţia organismului sănătos… Sandu Şpriţ nu scapă nici un tocşou în ultima vreme, aşteaptă alegerile cu mare bucurie, zice că vrea să vadă la ce grad de prostie pură ajunge alegătorul care nu înţelege cum este fraierit la intervale regulate de timp… Gore, dragă, ştii că tu îmi eşti simpatic de multă vreme, din perioada în care ne susţineam reciproc după beţii prelungite. Acu’ ai cam îmbătrânit şi tu, am cam îmbătrânit şi eu, corasonul suferă dacă îngurgităm prea mult alcool dar nici nu concepe absenţa lui. Mă duc la vot, îţi spun cu toată sinceritatea, profit de dreptul meu de cetăţean onorabil. N-am să mă duc turmentat, evident, însă voi plasa ştampila acolo unde cred eu de cuviinţă. Cum votul este secret, nu voi cădea în păcatul major de a-mi exterioriza sentimentele politice profunde. Da’ nu votez cu Băse, nu votez cu Crin, nu votez cu Geoană… Trage şi tu concluziile, că fraier nu eşti, doar pari… Poate votezi cu Jiji, te cred în stare – molfăie Gore cuvintele – că bunică-tu a avut oi la ţară, aşa că eşti în domeniu. Mulge Jiji, mulgeai şi tu, face Jiji brânză, făceai şi tu, tunde Jiji oaia, o tundeai şi tu… Hahaleră care eşti! Băi, Sandule, păi dacă nu votezi cu ăştia barosanii, cu stafuri de campanie şi cu milioane de euro aruncaţi pe apa sâmbetei, eu nu te mai înţeleg… Te dai cu Vadim? Te dai cu ecologiştii? Cu udemereul? Hai că a venit ăla, Kelemen, zice că sintagma stat naţional nu mai e bună şi trebuie să ciripim cu toţii ungureşte. Mie-mi plac unguroaicele, se bagă Gicu în ciorbă neîntrebat de nimeni, da’ parte de ele n-am avut, luai olteancă şi mi-a pus capac. Ştii că m-am îmbătat atunci când am cerut-o de nevastă? Tac’su îmi turna zaibăr în oală şi ea mă fixa cu ochii ăia negri care mă băgau în toate boalele. Când ne-am ridicat ca să dăm mâna eu am ajuns brusc şi inevitabil sub masă, am strigat de-acolo că vreau să fie nevasta mea şi numai a mea, de s-a-nchinat soacră-mea şi-a zis uite, mamă, mult l-ai căutat până l-ai găsit, o să faceţi voi casă când mi-oi vedea eu ceafa. Soacră rea, ce mai, deşi ăsta este pleonasm, pe urmă s-a potolit, că am făcut şi casă cu fii-sa şi nici de băutură nu m-am lăsat. Doar nu eram prost. Da’ unguroaicele… Ehe… Au cucerit lumea cu-n zâmbet şi c-o mişcare din şolduri… Sandu Şpriţ dă din mână, în sensul că nici unguroaicele nu mai sunt ce-au fost în alte vremuri. Acu’ se poartă fetele noastre, Gicule, nu trebuie să ne mai uităm în grădina altora. Uite la Roberta de la deputaţi, e simpatică. Înaltă, făcută bine, plezneşte de viaţă, se ofileşte la tribună, păcat de ea. Uite la Ridzi, numa’ bună de scos la plimbare, mai ales că nu stă rău nici la capitolul parale, că a ştiut să-şi taie din caşcaval. Uite la Udrea lu’ Cocoş sau a cui o fi ea, că aruncă ochii peste cap de zici că o ia cu ameţeli, da’ nu ameţeşte niciodată… Îi hipnotizează pe alţii cu privirea. Olguţa Vasilescu nu-i rea deloc, aş zice… Parcă s-a mai îngrăşat, da’ de lepădat nu e… Gore toarnă în pahare şi îi pune la punct. Bă, hai să nu mai vorbim toată ziua de femei, ce dracu’? Nu-i frumos, cu toate că este sănătos. Lăsăm fotbalul şi femeile, deocamdată, cel puţin, că e rost de alegeri şi viitorul ţării nu sună bine. Dacă nu votăm cum trebuie atunci facem feţe-feţe încă cinci ani. Eu aş merge cu Băse pe valurile Dunării, că ne-o scoate el la liman, doar a fost marinar. Cap compas vai mama noastră şi ne scoatem… Crin e moale ca o fătucă nedată la bărbaţi, o avea anemie sau căderi de calciu, Geoană fuge ba la Moscova, ba la Uaşington, zici că are sare pe coadă… Da’ oare ce pune la cale? Îşi duce banii la soacră-sa, face Sandu pe interesantul, nu ai auzit ce-a zic Chirieac ăla, atunci când discuta cu şefu’ de la Integritate? Se duceau la Stănescu, la Snagov şi le-au băgat unii microfoane în torpedo… Bă, e scandal mare, e cu şantaj ordinar şi cu conturi secrete… Cică lua bani ca să dea locuri în parlament, adică era şi este un fel de plasator… Mai vine acu’ şi procurul Catani de Dâmboviţa, Nastasiu ăsta, ăsta cu cartea scoasă în America, ţara tuturor editurilor, cică s-au şterpelit bani din răscumpărarea jurnaliştilor răpiţi în Irakul lui Saddam şi s-au făcut unii oameni. 4 milioane. Nu-i de colo, bani de-o viaţă. Cu voia lu’ dom’ Profesor Băsescu s-ar fi făcut lucrarea, pretenarul lu’ Hayssam… Ehe, votarea ca votarea, da’ când e cu spionaj numai Bond ne mai descurcă… Şi Bond cine e, dacă nu sunt indiscret? Că pe Nastasiu l-au ejectat din Justiţie, vorba lu’ Băse… Întrebarea lui Gore rămâne fără răspuns, fiindcă apare Crin la televizor şi urlă la Geoană… Pajul face clăbuci, pare-se, mormăie Sandu, a fost la confruntarea cu Marinarul şi n-a prea ţinut figura, l-am perceput de-a dreptul timorat… Dacă se ia cu Geoană de moaţe în direct fac cinste! Crainicul anunţă că la orele 18.30 va susţine preşedintele o conferinţă de presă, iar cheflii noştri aplaudă. Sandu e cel mai vesel. Iar îi întărâtă, vă zic eu, o să bage ceva cu Haisam, cu dosarele desecretizate şi iar cade în picioare.La care Gicu sare şi completează. Păi eu zic să mai desecretizăm câte un vin, că e bun al dracu’ şi curge natural, şi-om dezbate apoi şi discursul prezidenţial. Că pe Băsescu altfel îl înţelegi dacă eşti în asentimentul lui, cu şpriţul în nas… Se lasă tăcerea câteva minute iar la televizor se succed clipuri publicitare în care candidaţii promit vrute şi nevrute. Gore oftează. Uite că şi eu îi promisei nevesti-mii că ajung devreme acasă şi nu m-am ţinut de cuvânt. Da’ de, aşa este în campanie… Poate nu te mai votează nevastă-ta pentru următorii ani şi cazi în dizgraţie, râde Gicu cu gura până la urechi. Ei şi ce? Crezi că nu mă descurc? Gore ridică un deget către cerul plumburiu. Dacă există turism politic de ce nu ar exista şi unul conjugal?! Iau vreo unguroaică, Gicule, şi învăţăm amândoi să spunem în ungureşte Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul… Ia să mai ciocnim un vin, că nu pot să mă abţin!!! Şi dacă s-o scumpi după alegeri cumpărăm băutură cu pipeta şi tot nu tragem targa pe uscat…
UPDATE MUZICAL - Gheorghe Dinică - “Sunt vagabondul vieţii mele”… Geanina şi Cristian vă îmbrăţişează cu mare drag… Să aveţi o duminică excelentă, din toate punctele de vedere!
Pusca si cureaua lata
Cristian Rizescu - La Pomana Porcului
Marcel Budala - Sarba lautareasca
- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Şpriţ asta ţi-o doresc!
E un frig de-ţi plâng oasele în trup pe mai multe voci şi se zgribuleşte splina, dar în cârciumioara din cartier duduie centrala termică şi dă senzaţia că ar vrea să sară din perete… Nu se mai bea decât ţuică fiartă şi vin fiert de la o vreme, în consens cu tulburarea atmosferică de afară – vorba unuia -, e un miros de scorţişoară şi de piper care face ochii să lăcrimeze, dar atmosfera lasă roşeaţă veselă pe obrajii chefliilor implementaţi temeinic în discuţii… Gicu este într-o formă de zile mari, zice că murăturile dorm duse în saramură, iar la iarnă taie şi-un porc pentru care a întreprins deja demersurile necesare…
- L-am antamat, ca să zic aşa. Că în absenţa porcului eu nu percep sărbătorile de iarnă, pe cuvânt de onoare, n-am şorici sunt trist, n-am caltaboş trăiesc drame, n-am ficat trăiesc coşmaruri culinare, n-am şunculiţa pe fund de lemn şi cârnaţii condimentaţi mă simt ca un terchea-berchea. Vorbesc foarte serios. Vreau să mănânc piftie din picioarele mele de porc, cum s-ar zice… Mă duc înainte de Crăciun, îi iau gâtul la godac şi om sunt… Mi-e milă de porc, ce să zic, îmi curg şi lacrimile pe obraji, da’ stomacul meu cere şi aia, cere şi aia, aşa că nu las melancolia să-mi defrişeze corasonul. Gore clatină din cap, i se citeşte scepticismul în sprâncene.
- Gicule, să ştii că Europa nu e de acord cu introducerea cuţitului în gât de animal delicios şi plin de colesterol, aşa că treci pe la farmacie şi ia-ţi şi o seringă. Injectează-l cu patimă şi aplomb, intră şi tu în rândul oamenilor civilizaţi. Am vrut în Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii. Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, încrustată cu floricele vesele, şi-i dă lui Sandu o palmă peste umeri…
- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul… Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbeşte Gicu despre tradiţiile milenare cu aşa patos culinar… Anu’ trecut mi-a zâmbit portofelul în prag de sărbători mă dusei la ţară. Luai şi eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară şi ne-a alergat prin curte cu şişu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase ţuică după ţuică, a zis că în spiritul abominabilei crime care-i pune şoriciul la dispoziţie, iar sor-mea stătea lângă aragaz şi fierbea ibric după ibric… Şi o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc în frigider sau nu? Că poţi să te duci şi la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat… Sandu Şpriţ stă cu Libertatea sub ochi şi se uită emoţionat la fata de la pagina cinci.
- Băieţi, ia priviţi cu jind ce făptură delicată, îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ… Şi este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viaţa-n ei… Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aş lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aş duce cu ea la maiami bici şi nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aş face Crăciunul cu burta la soare şi cu berea la frunte. Gicule, să-mi dai şi mie nişte şorici şi să pui carne la borcan. Când vin de la plajă îţi împing o vizită. Şorici după maiami bici, rimează, poet mă numesc… Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă… O viaţă avem şi trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra… Gore se înfige în ibricul cu vin şi umple ulcelele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă şi un ochi pe fereastră şi ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferenţă strigătoare la cer.
- Ce să faci tu la maiami bici? Sănducule, acolo nu-i de tine, ai restanţă şi la întreţinere… Şi, una peste alta, ca s-o spunem pe şleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul şi cu oftatul. De-aia bei şi cânţi Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă şi mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la şedinţă prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu şi nu… Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci şi iabraşe mănânci conservă cu sardine în noaptea de revelion…
- Se zice reveion, sare Gicu, aşa se zice, de ce nu învăţaţi şi voi să vorbiţi aşa cum se vorbeşte? Gore aruncă un zâmbet superior.
- Ehe, uite unde era şi lingvistul nostru, una-două scoate limba la noi. Ne ia acu’ cu sintaxa lu’ fraza de ne stă vinu-n gât… Gicuţă, tată, de când cu proiectul intitulat porc pe masă observ că te-ai emancipat. O să ne obligi să ascultăm muzică de cameră şi să vezi cum te excludem din decor… Chiar nu ai pic de ruşine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunţă simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangogce eşti…
Afară plouă din ce în ce mai tare, iar cheflii noştri comandă încă un vin fiert. Sandu mototoleşte Libertatea, nu înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristeţe în privire, apoi o aruncă fix în capul lui Gore.Gicu îşi face socotelile pe un carneţel şi mormăie în barbă ceva din care reiese căo fi viaţa grea în România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, aşa să ştiţi,iar Gore se ridică şi cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor întâlni vreodată… Se răsuceşte către Sandu Şpriţ, pune mâinile în şolduri şi se hlizeşte.
- Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord… Drumu’ lu’ Gicu duce la destinaţia porc, al meu se îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai merge cătremaiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că şi andropauza trebuie sărbătorită cum se cuvine!!! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul!!!
MOTTO - Am umplut listele electorale cu doctori, dar clasa politică e tot bolnavă - Valeriu Butulescu
Gicule, se duce ţara de râpă, mă… Se duce de-a berbeleacul, e pe o pantă descendentă, cum au zis ăia ai lu’ Voiculescu, de la antena a treia şi mare minune de nu şi-or face şi antena a patra, ca să se uite la ea morţii din morminte, după ce va sta ţara pe năsălie… Cu lumânarea pe piept, învelită în tricolor şi cu Deşteaptă-te române, din somnul cel de moarte în interpretarea excepţională a lui Vali Vijelie… Privirea lui Sandu Şpriţ varsă melancolie pe faţă de masă, iar vânticelul tomnatec suflă scrumul din scrumierele în care stau chiştoacele la taifas, un fel de şezătoare a micilor vicii care dăunează foarte grav sănătăţii, vorba ălora de după calupurile publicitare. Mda, ascultaţi-mă pe mine, că am experienţa dezastrelor naţionale, se duce ţara de râpă, că bani de pensii nu mai sunt, bani de salarii nu mai sunt, femeiul ne-a dat şi când o să ne ia am dat noi de dracu’, datoria externă creşte de zici că i-au pus şi drojdie, plus că vine şi nenorocita de votare peste noi şi nu mai ştim pe unde să scoatem cămaşa cu gulerul ros. Criza rânjeşte, până şi soacră-mea rânjeşte, cică dacă eram şi eu patron acum nu mă mai stresam atât. Da, ce să zică şi hoaşca, nu se putea să nu comenteze ceva, niciodată nu m-a suferit. Aş cânta toată ziua Dă, mamă, cu biciu-n mine, da’ nici voce nu mai am de când a venit guvernul Boc numărul doi… Gore şi Gicu nu prea au chef de conversaţie, mai ales că simt amândoi fluxul de energie negativă care vine dinspre Sandu. Stau, sorb din pahare şi oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicaţi către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară şi să admire toamna… Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se aşezase la masă, înainte de a comanda o păstrămioară şi-un must… Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din păcate sau din fericire, i-am spoit pereţii lu’ nevastă-mea odată şi a zis că dacă mă mai risc va divorţa în doi timpi şi trei mişcări… Că ea şi-a luat tinichigiu, nu pensular, aşa a spus, pensular, n-o mai auzisem pe-asta, dar femeile sunt întotdeauna o mare surpriză, trebuie să recunoaşteţi… Gicu, prea puţin atras de partea tomnatecă a lucrurilor, zisese că anotimpul acesta îmi provoacă frisoane în portofel, că trebuie aia, ailaltă, mama lu’ ailaltă şi întreaga lor familie. Tot scoţi şi la loc nu mai bagi nimic. Nu e în regulă, deloc, da’ se poate şi mai rău. Şi se aprinsese Sandu Şpriţ imediat, lovind cu pumnul în politica de pe Dâmboviţa şi bombănind că se duce ţara de râpă. Şi n-are cine să o mai scoată din groapă, că ştiţi şi voi, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Ba se-ntoarce, dacă e strigoi, sare Gore nitam-nisam. Sau vampir. Am văzut anderuărld, trei serii, e cu vampiri. Da’ să vezi şi ce vampiroaice, Sandule, am rămas cu dureri de cap. Picioare lungi, ochi migdalaţi, păr buclat, buze ca focul… Aşa vampiroaice mai da, le-ai lăsa la gâtul tău o ţâră. Tu-i dai înainte cu Boc, cu Geoană, Crin şi Băselu’ şi ăia se băteau ca chiorii şi trăgeau cu gloanţe de argint în vârcolaci… Tare de tot, să mor eu, am stat cu ochii cât cepele, nici să mănânc n-am mai avut chef, a mea făcuse pui pe sticlă, nu mi-a trebuit. Un senviş, i-am strigat, un senviş şi atât, că e bătaia în toi… Şi noaptea le-am visat pe vampiroaice, se făcea că eram în castelul lor şi mă invitau la orgii. Eu nu prea vroiam, da’ ele trăgeau de mine. Când m-am trezit, trăgea nevastă-mea de mine, că întârziasem la servici. La ce te invitau, mă, la orgii sexoase?Pe tine???? Întrebarea ironică a lui Gicu rămâne suspendată, fiindcă Sandu Şpriţ n-are chef de filme. Băi, Gore, eu te-am sfătuit de multă vreme să te culturalizezi, că ai nevoie intensă, se citeşte pe faţa ta lipsa unor lecturi suplimentare făcute la timpul potrivit, da’ nu te-am trimis la filme de groază şi mister. Dă la sinteza zilei, dă la Badea, dă la acces direct, acolo ai groază, mister şi şerpi în burtă. Eu vorbesc de lucruri serioase, Gore, de viitorul ţării, al copilaşilor noştri şi al copilaşilor copilaşilor noştri. Gicu dă paharul peste cap. Aşa este, a zis şi Ştefan cel Mare asta, trebuie să ţinem cont de sfatul său fiindcă a domnit o viaţă de om. Lasă-l, Sandule, Gore dă din timp în timp în mintea copiilor, se uita la metrics într-o zi. Şi l-am întrebat dacă a înţeles ceva. Cică nu înţelesese nimic, da-i plăcea cum sărea cheanu rivs de colo-colo, în haina de piele. Bine că nu s-a făcut Gore al nostru critic ce film, îşi bătea joc şi de Naşu’ lu’ copola, zicea că au uitat occidentalii să aducă ploconul pe platourile de filmare!Sandu ronţăie din bucata de pastramă şi strânge paharul între degete. Ăia de la pedele s-au retras din sală când cu moţiunea de cenzură, se cred pe tarlaua lor, au căpătat curaj. Ceilaţi, opozabilii, se mănâncă între ei, se sfâşie, nu se coalizează, nu se încheagă, ca să zic aşa, îşi dau la gioale şi strigă că Băselu’ este pericolul suprem. O fi, că şi eu aşa gândesc, da fără coaliţie se cheamă că nu avem nici opoziţie. Şi fără opoziţie iese Băselu’ din nou, mai stă cinci ani şi atunci facem şi parastasu’ ţării… O să venim la cârciumă şi vom cânta Veşnica pomenire… Că Deschide, gropare, mormântul, nu va mai avea niciun haz. Ce să scoţi din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu şi Gore îşi clatină capetele în acelaşi ritm, parcă sunt traşi cu aţa amândoi. Iar Gore îşi permite să intervină într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Şi nişte vin, că mustul nu mi se urcă la cap şi mă simt rău. Bă, frumoasă toamnă, orice s-ar spune, criză, necriză, Boc, ne-Boc, eu pictor m-aş fi făcut, ca să pictez natura, să stau prin poiene cu şevaletul şi să ascult cum cântă cucu’… Tii, ce mi-ar fi plăcut… Sandu aruncă două hârtii de o sută de mii pe masă şi îl împunge cu degetul. Gore, să fii tu atent la mine, să nu-mi mai spui mie Sandu Şpriţ dacă nu desenează ăştia numa’ natură moartă la nivel naţional în scurtă vreme. Atunci o să auzi cum cântă fantoma cucului’, că tot ziceai de anderuărldul ăla cu vampiroaice sexy. A pagubă o să cânte, mă…
…Măi, Sandule, de ce eşti tu aşa indispus dacă Gore şi-a luat cu el aparatul de fotografiat? Aş putea să confirm public că te prezinţi relativ fotogenic, aşa că nu va râde nimeni de urechile tale clăpăuge şi de părul dat la rindea… Sandu Şpriţ, roşu la faţă precum racul fiert, trage cu o mână de aparatul de fotografiat al lui Gore, în timp ce acesta trage în sens opus. Cu mâna stângă. Cu mâna dreaptă duce şi halba la gură şi continuă să bea. Între cei doi, Gicu pozează în mediator, motiv pentru care i-a şi anunţat căpretinde câte un rând de la fiecare… Gore, lasă aparatul, când îţi spun, că se numeşte atentat la viaţa mea privată dacă mă tragi poză! Gore, dă aparatul, îl duc la bar până plecăm, nu am nevoie de poze compromiţătoare, cu sticla-n faţă şi ochii tulburi… Voi nu vă daţi seama cum arăt eu atunci când sunt matol, fiindcă sunteţi mai beţi decât mine, dar a mea numai o astfel de fotografie nu ar vrea să vadă, e destul că îmi deschide uşa şi mă întreabă unde ai băut, Sandule? Iar eu îi răspund serios că în gură, mami… Gore, să n-am parte de facturi dacă nu mă ridic şi solicit oficial şi imperativ excluderea ta din această adunare de oameni cinstiţi. Şi beţi. Adică şi cinstiţi şi beţi – acesta este idealul…
TRUBADURII - SPUNE DUMNEATA
Gore, potoleşte-te, nu mai trage, îţi dau un vot de blam peste ochi şi îţi torn şi halba-n cap… Gore soarbe încă o dată din halbă şi râde cu gura până la urechi. Păi lasă tu aparatul, Sandule, că e aparatul meu. Nu e bun comun. Dacă mi-l iei se cheamă că este furt din avutul privat şi atunci s-a terminat cu viaţa ta privată, poţi să fi chiar privat de libertate… He, he, nebunule, ai băut după Băselu’, numai el aleargă fotografii şi cameramanii sau îi exclude din zona sa de interes… Lasă, mă aparatul, că e şi scump şi digital şi nou-nouţ, din ştoc, are şi zum şi lentilă ţais, rămâi lefter dacă trebuie să-mi achiţi contravaloarea.Şi nu mai ai cu ce să plăteşti ratele alea la sandero, că ai vrut sandero, loganu’ tip vechi nu ţi-a mai plăcut. Ai luat plasă, Sandule, cât eşti tu de descurcăreţ, sandero consumă de zici că ăia de la renó i-au pus două motoare, nu unul… Gicu intervine, mult mai hotărât. Le dă peste mâini celor doi şi prinde aparatul de fotografiat chiar înainte ca acesta să se lovească de betonul terasei. Ei, uite, există un Dumnezeu al aparatelor de făcut poze, bag eu de seamă şi mă minunez de viteza de reacţie pe care am avut-o, omul potrivit la locul potrivit, noroc cu mine, acu’ trebuie să daţi de două ori câte un rând! Parcă aţi fi copii, zău ăşa, se mai uită şi lumea la noi, îşi dau coate străinii de cârciumă, că au apărut feţe proaspete. Ce exemplu dăm noi celor abia veniţi în acest stabiliment al pierzaniei şi al regăsirii de sine prin aburi de alcool? Vai de capetele voastre – seci, de altfel! -, Gore se crede paparáţi de când a intrat pe poartă, a pozat şi musca-n zbor şi berea din halbă, iar tu, Sandule, te simţi vedetă care nu vrea să fie deranjată de fanii dezlănţuiţi. Du-te fuguţa la clic sau la libertatea, la cancan, la vip, pozează pe prima pagină în izmene sau în chiloţi cu mânecuţe şi abia atunci te poţi numi şi tu vip…Nu te prea ajută faţa, dar nu contează, e ţara plină de vipuri cu moace de ciorditori cu ştate vechi de serviciu…Ei, comedie… Vine omul să asculte trilul lăutarului şi clinchetul paharului şi voi… Ia, gata, sailăns pliz, finita la comedia, ză end… I-auzi aici…
Azur - Cenusareasa ..
Te cunoşti după sandale, cenuşăreasooooo, că eşti fată de locale, cenuşăreasoooo, te cunoşti după papuci, cenuşăreasooooo, eşti şucară şi mă duci, periculoasooooo… Bă, mare melodie a fost asta acu’ nişte ani, o aveam şi pe casetă de-aia cu bandă de magnet, o puneam când plecam în cursă şi nimeni nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-aşa roteam de volan, uite-aşa înghiţeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-aşa săltam pe transfăgărăşan cu remorca după mine… Şi-mi cânta azurul la ureche şi făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine… Gore şi Sandu ciocnesc paharele în semn de împăcare, apoi se uită curioşi la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărăşan, duceai legumele la înaltă altitudine? Că legume cărai… Şi aveai cucoane pe marginea transfăgărăşanului? Gicule, ai încurcat transfăgărăşanul cu centura şi cucoanele alea cu fătucile de la margine de Bucureşti… Sandu mai comandă o sticlă de Tămâioasă, în vreme ce Gicu face pe bosumflatul… Hai, Gicuţă, tată, că-ţi trece, îl punem pe Ploieşteanu să cânte vânzătoare de plăceri te mai calmezi. Gore, ia fă-i o poză, şi să scrii pe spatele ei două mii nouă, atunci când ne era bine nouă, iar Gicu visa la transfăgărăşan şi cucoane autostopiste…Bliţul lui Gore îl orbeşte temporar pe Gicu, iar acesta duce mâna la ochi şi oftează. Habar nu aveţi, nici tu şi nici Gore. De un’ să ştiţi voi cum e cu transfăgărăşanu’ dacă aţi avut muncă de birou? Râdeaţi de clasa muncitoare, las’ că ştiu eu, alţii la şaibă, volan şi strung, voi la cafele şi tras mâţa de coadă… Şi secretarele… Ia să fi luptat ca mine, cu volanul, o viaţă întreagă, acu’ povesteaţi şi voi despre serpentine şi cucoane… Mai bem sau ardem gazul de pomană? Gore, dă un rând, până nu-ţi vând aparatul pe-un kil de ulei de măsline, că nevastă-mea a renunţat la bunica, cică nu mai are gustul de altădată… Aşa o fi, că eu beau mai mult bere, ulei nu gust! He, he, nici bunica nu mai e ce-a fost…
După femei şi după tramvaie să nu alergi niciodată, Gore! Sandu Şpriţ îndreaptă dopul abia extras către chipul celui interpelat, apoi priveşte afişul colorat care stă pe masă. Au pus paharele şi scumiera peste el, iar Nati Meir are în loc de cap sticla de Tămâioasă. Alături de el, zâmbind precum o Mona Lisă Second Hand, Monica Columbeanu. Literele mari le joacă pe sub ochi celor trei cheflii. O vrei pe Monica?Gicu a zis că el o vrea, numai că fără banii lui iri nu există şanse. Nici măcar infime. Aşa că tot femeia de-acasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalţi să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Şpriţ filozofase în legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa după reprezentantele sexului frumos sau după mijloacele de transport în comun… Ehe, ce-i femeia? A vieţii cheie, conform melodiei sau o tovarăşă de viaţă şi de idealuri. Sandu oftează. Da, femeia te ridică, femeia te coboară, te dă afară pe brânci şi te primeşte înapoi exact atunci când nu te aştepţi.Io, după cum ştiţi de multă vreme, sunt o enciclopedie pe două picioare, cu sticla-n mână. Şecspir – ăla cu craniul şi cu tu bi or not tu bi – a zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiţi ca curca-n crăci?, a scos una şi mai tare – femeia este o suprafaţă care simulează, atenţie, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care te alege. Eu nu te-aş alege, Gore, dacă aş fi femeie, da’ nu poţi să-i contrazici pe nice şi pe alţi deştepţi ai lumii. Şerşe la fam, Gore, şerşe la fam. Uite că meir ăsta a găsit la fam, moni va fi purtătoarea lui de vorbe, a zis la oteveul lu’ Dan că i-a dat şi zece milioane de euroi. Io nu cred asta cu milioanele, fiindcă nu se justifica suma, dacă o raportăm la eventuala prestaţie a monicăi. Chiar dacă ajunge şefă la cancelaria prezidenţială a lu’ meirul, tot nu se justifică. Ce dracu’, domnule, cu zece milioane de euro o lua pe condoliţa rais şi dădea lovitura!!! Gicu îngână cu halba-n mână – Iubesc femeiaaaaaa, de dor nebunăăăă, femeia brunăăăăă, cu ochi negri de fooooc! Măi, Sandule, eu i-aş da un premiu lu’ ăsta care a compus melodia, i-a ieşit cu vârf şi îndesat. Dar şi pe-aceeeeeeaaaa, cu ochi verzi ca maaaareeeeaaa, îmbrăţişaaaaaareeeeeaaa ei mă-mbată pe loooooc. Pam-pam. Tango de calitate, îţi vine să inviţi toate femeile la dans. Ce-aveţi cu moni, nu e şi ea femeie? Şi ce femeie, mie îmi place de ea, s-a mai cizelat, are profesor de palavrageală, umblă pe podiumuri cu haine scumpe pe ea, pe unele le roade invidia, cred eu… A făcut fata hocus-pocus din trupul apetisant, i-a sucit minţile irinelului şi gata, altele n-ar fi făcut la fel? Acu’, dacă intră şi-n politică, e realizată… Sandu Şpriţ îl priveşte pe Gore cu milă. Asta exprimă privirea lui, milă, iar Gicu râde. Sandule, parcă îşi dă Gore duhul, aşa te uiţi la el. Nu-l chemi pe popică, să-i dea ultima împărtăşanie?! Bă, nu te mai uita aşa că-mi vine să plâng cum am plâns atunci când s-a scufundat titanicul şi a îngheţat dicaprio alături de fata aia frumoasă, i-am uitat numele, dar contează amintirea ei. Ea pe plută şi el îngheţat. Tiii, ce scenă… Când s-a dus dicaprio la fund am plâns ca un nebun… Dragostea e cu plâns, aflaţi voi de la mine, nu e cu râs. Voi faceţi circ din orice… Tu şi cu Gore! Adică n-are voie moni să intre-n politică, n-are voie meirul să devină preşedinte? Am văzut că are şi sediu de campanie, la teatrul masca din bucureştii noi, acolo unde era înainte casa de cultură înfrăţirea între popoare. Vezi cum s-a brodit ca un arc peste timp? Ne-nfrăţim cu poporul ales prin nati meir… Bă, asta e de bine, ascultaţi-mă pe mine, că ăştia au lobi puternic, nu ca noi. Dacă ai lobi exişti, dacă nu ai lobi nu te bagă nimeni în seamă. Şi ungurii au lobi, numai noi n-avem. Şi mai au şi femeile alea iabraşe, rele de muscă, sunt prin toate paturile oamenilor mari de la uaşington… Aşa că nati meir vrea să desfacă lacătul de la cotroceni cu cheia moni. Hai, să nu ziceţi voi că nu e o cheie cu calităţi fizice deosebite… Gore şi Sandu dau din cap a aprobare. Totuşi, Gicu are dreptate, Monica nu este de lepădat. Zăvoranca are un ghimpe împotriva ei, ai văzut că s-a băgat şi pepe… Sandu îşi mai toarnă un pahar. Da’ eu vă spui sincer că pe meir nu-l votez. Şi cu asta basta. Cu sau fără moni, nu sunt antisemit, dar nici tâmpit! Femeia să fie femeie, accept, da’ din snagov direct în cotroceni nu accept. Sunt şi eu un cetăţean important al acestei patrii milenare, fără lobi…Nati Meir nu are nicio şansă, şi dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă şi întreb cum naiba a reuşit să strângă semnăturile alea.
Petrica cu…cazanul de tuica
Gore îşi aprinde ţigara şi mijeşte ochii. Sandule, tu prost nu eşti, dar pari. Ai mare talent, trebuia să te faci actor, erai mai tare ca dicaprio, alpacino şi hecmăn la un loc. Cred că şi deniro ar fi fost un pic invidios pe tine, da’ numai un pic, că deniro are talent cu caru’. El şi cu hopkins sunt de belea. E mare şmechereală cu semnăturile alea, ce crezi tu, imediat faci rost de ele. Dacă vreau, şi eu le strâng. Candidez la preşidenţie, Gicu va fipurtător de vorbe, iar pe tine te fac prim-ministru. Un fel de boc, da’ mai simpatic. Vreţi, mă, să intraţi în cursă cu mine? Sandu şi Gicu se privesc preţ de câteva secunde, apoi dau amândoi din cap. Vrem! De ce să nu vrem? Hai să strângem semnături, scoatem masa pe trotuar, cu tot cu umbreluţă… Da’ ne trebuie un slogan. Şi să fie penetrant. Gore cade pe gânduri apoi goleşte halba dintr-o sorbitură şi strigă de se zguduie masa: „De-mi daţi votul numai mie, vom trăi într-o beţie!!!”Sandule, dacă nici sloganul ăsta nu e penetrant, atunci o pun pe moni prim-ministresă şi pe tine te dau afară din staf…
Cum o zi fără băutură e o zi pierdută şi irosită în zădărnicie – vorba lui Sandu, care s-a gândit să treacă într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la ţară, până ajunge găleata la lichid fumezi o ţigară! -, cei trei cheflii s-au regăsit din nou în echipă completă pe terasa cârciumioarei din cartier. Este după amiază, momentul festiv al oficializării europarlamentarilor a devenit deja tristă amintire, campionatul naţional de fotbal a tras pe dreapta – Gore dixit -, iar vinerea e zi de post. De la Gicu citire. Tot el a zis că dacă este post, atunci musai să fim în post, la locul nostru de întâlnire mai mult sau mai puţin alcoolizată. Dacă e mai mult, e mai bine, câştigăm la capitolul poftă de mâncare… În consecinţă, conform principiilor dopul strică aspectul sticlei şi nu lăsa pe mâine ce poţi să bei chiar azi, a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Sandu. Şpriţ abia terminase de montat un furtun nou la duş – nu ştiu cum se răsuceşte de se rupe când ţi-e lumea mai dragă! -, aşa că propunerea primită telefonic l-a bucurat direct în cerul gurii. Şi l-a sunat imediat pe Gore. Acesta urmărea pe cinemax doi un film din care n-am înţeles nimic, da’ nu mă puteam desprinde de el fără o motivaţie serioasă, şi după un sfert de oră echipa era în teren, pusă pe fapte mari şi şpriţuri tari. Fără încălzire, trecem direct la jocul propriu-zis, a decretat Sandu, iar ceilalţi doi au aplaudat încântaţi. Voi driblaţi cu talent cât mai multe beri, iar eu înscriu direct în vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu şpiţul. Dacă ajungem cumva în patru labe acasă, trebuie să fim doar atenţi să nu ne calce vreun aiurit pe mâini!Bere rece, atmosferă de vacanţă, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roşii şi albi într-o găleată de plastic în care a pus apă, ca să nu-i pleoştească dogoarea, e îmbrăcată multicolor, conform obiceiului şi, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, îşi concentrează toată atenţia asupra lui Gicu. Conaşule, mânca-ţi-aş bucuria lu’ matale din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să-ţi cadă la aşternut diseară. Hai, că ţi-i învelesc cu artă şi precizie, în ceolofan, ca să nu te înţepi la degete, că văd că eşti intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînţelese pentru mine. Hai, conaşule, că eşti fercheş şi cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea prima-ntâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă ştie directorii şi patronii, toţi e clienţii mei dă dinainte de revoluţie. Ia de-aci, conaşule! Gicu dă din cap de la stânga la dreapta, în semn că că nu vrea să cumpere flori – privirea lui chiar spune mă vezi pe mine mergând pe trei cărări şi cu trandafiri sub aripă? -, apoi continuă conversaţia cu Gore şi cu Sandu. Da, fraţilor, Rapiduleţu’ a sărit din schema europei, c-a făcut doi-doi cu iaşu’ lu’ ăla italianu’ şi acu copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aş veni nici mort între şine, că te-aleargă galeria şi te loveşti de săgeata albastră dacă nu eşti atent. Bă, la rapizi a cam înţărcat bălaia, spadacio aleargă în zadar, maftei e depăşit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie…Cu mâinile în şolduri, ţiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu şi nu se lăsă cu una cu două. Declanşează un nou asediu. Conaşule, fercheş eşti, să mor dacă te minţesc, du-te la cocoana cu bochetul, să se bucure şi inima ei de prinţesă din poveşti, nu te zgârci la bani, că la mine trandafirii e şi buni, şi mirositori şi ieftini. La Carolina nu e criză, sunt făcută numa’ din suflet!Gicu ia o mină serioasă şi spune ducând halba către gură: Carolino, oi avea tu suflet mare, că eşti destul de lată, ca să zic aşa, dar cocoana mea are flori numa-n ghivece. În vaze nu le ţine, e pericol de cădere şi de cioburi tăioase. Se pot întâmpla accidente casnice, ăia de la puls, cu salvarea, sunt scumpi, trebuie să avem grijă. Şi mai zice cocoana că florile în vază prezintă tristeţe la privire. Deci numa-n ghivece doreşte dânsa! S-o vezi cum vorbeşte cu ele, le mângâie, le cântă, le ia tensiunea, e drăcia dracului, Sandule, nu-ţi vine să crezi… Le pune muzică cultă, numa’ şopin, bah, brams, moţarturi şi alte alea. Pe mine mă doare capul de la şopin şi am căderi de calciu de la moţarturi, iar lor le merge bine la petale, zici că-au fost crescute la ateneu. Sandule, cred că sunt flori melomane! Altfel nu-mi explic… Ale ăluia de visavis sunt melomanele, nu prea le merge bine, am auzit, eu cred că Guţă le opreşte din creştere, iar Vijelie ofileşte bobocii prematur… Dacă le cântă şi Ştefan de la Bărbuleşti, ofilirea-i gata… Aşa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi poate vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Ţiganca se îndepărtează mormăind că românii e zgârciţi şi nu mai e galantonica-n alte vremuri… Gicu pufneşte nemulţumit. Da, Gore şi Sandule, uite-aşa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă nu face vânzare. Pun pariu că a şutit trandafirii din cimitir… Sandu nu este de acord. E, şutit, câştigă şi femeia o pâine cinstită, de unde ştii tu că i-a furat, ai dovezi? Iar te lansezi, Gore, iar te lansezi pe orbită ca naveta lu’ columbia, vezi că eu nu stau la masă cu extremiştii… Ştii că sunt imparţial. Bă, trebuie să trăim în pace şi armonie, în veselie şi frăţie. Ia puneţi-o de-un şaraiman, că n-am mai ascultat-o demult pe Puceanca… Capul florăresei se iveşte pe deasupra gardului. Conaşule, frumosule şi deşteptule, ia măcar un fir, că ţi-l dau degeaba, ţi-l pui la botonieră când te duci la paranghelie cu cocoana… Gicu priveşte către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie de cincizeci de mii, cheamă florăreasa şi preia firul de trandafir. N-ajunge bine la masă şi se-nţeapă. În timp ce îşi suge degetul, filozofează clătinând din cap: M-a blestemat baragladina, să vezi că-mi merge rău, ăstea se pricep la magie închisă la culoare! Mi-a zis mie baba de la patru, cică îţi leagă şi minţile dacă vor ele… Chiar atunci apare nevastă-sa în poartă. Gicule, hai acasă repede, că s-a spart o ţeavă-n baie şi curge şuvoi, de-abia au terminat de zugrăvit ăia de dedesubt… Da’ ce faci cu floarea, să nu te deochi, te-a lovit romantismul cu gust de bere? Gicu ţâşneşte cu trandafirul în mână, trece în viteză maximă pe lângă femeie şi strigă: Lasă, mami, că-l pun în ghiveci pe-ăsta, zici şi tu că e trandafir japonez! Dacă nu se dezvoltă corespunzător îl condamnăm la moarte şi-l ducem la vecinu’, să-i cânte Copilu’ Minune…
În cârciumioara din cartier miroase a ţuică fiartă, iar în ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puţin afectaţi de îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colţ – la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Şpriţ, Gore şi Gicu, au comandat încă un ibric cu ţuică şi aruncă din când în când ocheade către televizor. Tocmai se anunţă pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce înseamnă că Geoană şi pesedeul trebuie să accepte mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, şi o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai întoarce, ascultaţi-mă pe mine, sare Gore cu gura cât şura, în vreme ce Gicu desface tacticos o pungă cu seminţe. O vor accepta şi vor chibiţa de pe margine. E mai simplu în opoziţie, poţi să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva în seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe… Noi măcar le măcinăm ca beţivii puşi pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Şpriţ e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituţională, ci pentru că îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să înghiţi şi ţuica fiartă cu noduri, în prag de sărbători. Ce zici, Gore?, întreabă după ce duce la buze o ceşcuţă înflorită… Mortul de la groapă nu se mai întoarce? He, he, trăim vremuri memorabile, unii zic că sunt de tot rahatul sau de tot râsul, dar eu spun că sunt aşa cum le merităm. Că Dumnezeu se uită de sus la noi, le vede, le contabilizează şi ne dă cu pleaşca peste ochi… Nu am căzut în misticism, nu mă priviţi ca pe sfintele moaşte ale Sfântului Şpriţ, dar în perioada asta a anului mi-aş dori altceva, mă, vă spun foarte serios… Eşti cam negru, Sandule, bag de seamă – se insinuează Gicu în discuţie, destul de temător -, ţi-ai dat cu cremă de ghete pe sufleţel şi chiar nu înţelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc şi alea pe apa sâmbetei. O viaţă avem şi un gât care trebuie udat corespunzător... Sandu îl priveşte pieziş. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie aşa figură dureroasă, că se va suci el aşa, precum titirezul şi va da cu votul în Băsescu. Ştiţi că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, însă socră-miu se dădea de ceasul morţii acu’ cinci ani şi a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetăţean cu simţ de răspundere şi nu suportă matrozii, că merge pe mâna lu’ Patru Case indiferent de situaţie… 
M-am şi certat cu el atunci, ţin minte şi acu’ cum scosese ochii din orbite, bătea cu pumnul în masă şi striga că sunt un ginere nerecunoscător. Mi-a zis el mai multe, da’ pe urmă am dat-o pe vin şi spre dimineaţă ne-am pupat pe obraji. S-a dus la vot şi l-a votat pe Năstase, era fericit de ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea şi atunci rezultatele în buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem şi noi… Gore şi Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat şi de ştirile de la televizor. Sandu Şpriţ este în centrul atenţiei, iar ei au devenit sateliţi naturali cu alcoolemie la bord… Da, Gicule, da, Gore, socră-miu mi-a făcut-o, puteam să pun şi pariu că va vota cu ai lu’ Iliescu, conform conservatorismului politic pe care l-a moştenit de pe vremea lu’ Ceauşescu. Ştiţi că a fost secretar de partid şi mă lua cu lupta de clasă de fiecare dată când vroiam să stau şi eu ca bărbatul liniştit şi să beau. Nu vroiam altceva, nu ceream mult de la viaţă, şpriţul îmi era de ajuns. Da’ el mă băga în şedinţă, că Lenin a zis, că partidul e-n tot şi toate, că fac de râs adevăraţii membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el şi beam. Când se plictisea, bea şi el cu mine, venea soacră-mea şi ne aducea slănină cu ceapă, era viaţa frumoasă. Şi nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârţâi… Gore reuşeşte să toarne ţuică, însă mâna îi tremură. Îl ajută Gicu să încheie operaţiunea delicată, apoi îşi fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieţi, cine n-are bătrâni trebuie să îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Ştiţi că a fost şi la Ştefan Gheorghiu, v-am mai spus… Nu că dau cu noroi în instituţiile regimului trecut, erau bune şi ele. Şi socră-miu a fost respectat în cartier şi în viaţă. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună la nimeni la secţia de votare? Chiar aşa am ajuns, să nu ne mai sfătuim în propria familie, fiecare face tot ce vrea pentru că e democraţie? Of, Gore, cu democraţia asta uite unde s-a ajuns, nici Dumnezeu nu te ajută, degeaba pupi icoana pe scenă, dimineaţa vine Băsescu şi te face praf. Nu că aş fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat şi apetitul bahic… Îl credeam ferm şi n-a fost. Gore comandă încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită şi la Gicu şi îndrăzneşte să întrebe: Măi, Sănducule, noi ştim că şi atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaştem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai febră? Or fi pus ăştia ceva în ţuică? Sandu dă din mână. N-am febră, am draci pe socră-miu… 
Păi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseşi tu că a fost vorba despre infarct electoral şi politic? Nu merserăm noi la înmormântare, nu gustarăm o măslină şi-o colivă la pomană? La şase săptămâni te-ai îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce te-a decorat într-o noapte cu Steaua Republicii în grad de Mare Machitor… Sandu Şpriţ trânteşte ceaşca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea… Bă, vă spun eu că s-a ţicnit, socă-miu s-a ţicnit, s-a dus şi l-a votat pe Băsescu, am şi eu sursele mele credibile. El era, mort şi îngropat, da’ cu drept de vot! L-am regăsit pe listă. Cum de-am dat peste el, nu vă spui, e secret… Ţin şi eu cu ai mei, chiar dacă dezamăgirea e mare. Da’ decât Geoană…Cu moartea pre urne călcând… Îţi dai seama ce campanie electorală au făcut ăştia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-şi schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef… Gore şi Gicu râd strâmb. Cade şi cablul în cârciumă. Sandu cere ţuică în ceaşcă. De, tată socrule, vezi că te dăduşi cu ai mei până la urmă???
Liberalii lui Crin veneau în vizită de curtoazie, îngălbeniţi de emoţie, pesediştii mergeau la liberali cu obraji şi geci roşii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ preşedinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile şi apărea Videanu cu date proaspete. Din juma în juma de oră, că ăştia sunt tari la numărătoarea care le convine… Cum zicea Caragiale, inculţilor? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăştia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau şi un citat din el… Te pui cu marinaru’, e hârşâit… În ţară şi-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-şi mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieşit preşedinte după ce ieşise prematur şi acum bea de supărare. Gicu îl priveşte trist din când în când şi recunoaşte în forul interior că o asemenea supărare n-a mai văzut de multă vreme. Iar Sandu Şpriţ – care ţinea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască – îşi freacă mâinile şi pune în pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă şpriţul şi mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda şi compania jubilează. Mă, şi ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-şi mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă şi acu’ a rămas doar doamnă, Guşe – consigliere, nu? – nu mai poate înghiţi găluşca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător în tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat în draci, au votat şi morţii din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeaşi adresă, îţi dai seama ce înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoştea om cu persoană, dormeau suprapuşi şi mâncau ca la expres… Ăştia cu portocaliu în suflet şi privire au produs buletine false precum scoteau comuniştii manifeste ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu îl bagă în seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva în neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, şi pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranţa datelor certe? S-a lansat, a zis şi Iliescu – şi Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică – că ar fi fost nevoie de răbdare… S-a lansat şi aş spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianţă de-asta în spate şi te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidenţele şi nici măcar nu am avut observatori în secţiile de votare, da’ se cheamă că ăla a fost singur. Cu partidul lui de lingăi. Gore îşi aprinde o ţigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, şi atunci a trecut la represalii electorale. Ştia de la nouă seara şi procentele cu care va câştiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se împăuna de ziceai că e cocoş. În loc să ţină ochii larg deschişi. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simţeam prea bine ştiind că alde Vântu, Patriciu şi Voiculescu vor avea liber la caşcaval. 
Da’ ideea de furt îmi repugnă. Ce-ţi face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Aşa să ştii… Pesedeul face contestaţie, ca să mai trăiască nişte drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n-are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Aşa că demersul este ratat din start. Sandu Şpriţ bea cu setea beţivului de cursă lungă, însă este atent şi la discuţiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă întristezi. Şi acolo unde este întristare se lasă cu lacrimi şi bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta – Titulescu ăl mititel şi fără forţă pe el – că sistemul adversarilor a funcţionat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat în faţa camerelor de luat vederi. Toţi fură, bă, toţi fură… În ţara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat în altă ţară. Hai să fim serioşi, că beţia mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez în toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară naţională, interes naţional, scop final al întregii naţiuni. Gicu şi Gore bat palmele şi varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul în i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu învăţaţi de trei ori, da’ la noi ar trebui să fie furaţi, furaţi, furaţi… Ai aprobarea şi respectul nostru… Sandu dă din cap a mulţumire. Şi acu’ începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană şi de Johannis şi trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim-ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii şi o să urle precum lupul la lună… Hă, hă!!! Un fleac, v-am îmbătat!!!
O soluţie viabilă, adică care nu moare, nu dă ochii peste cap atunci când îţi este lumea mai dragă. E ceea ce dorea Iliescu mai anţărţ, consens. Iar consensul, cum s-ar zice, este ceea ce ne poate uni în faţa intemperiilor economice şi politice mondiale… Gicu aplaudă. Tiii, Sandule, ai brodit-o cu pasajul ăsta, să mor eu treaz şi nebăut dacă nu te-aş vota. Te-aş face preşedintele meu, te-aş agăţa pe perete, înrămat, şi m-aş ruga în fiecare seară la tine cu ochii în lacrimi. Sandule, Sănducu meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, eu sunt treaz, tu fă-mă tare, să beau mai multe pahare!!! Şi-n tot locul mă păzeşte şi de apă mă fereşte!!! Scaunul pe care stă aşezat Gore trozneşte din toate încheieturile, fiindcă acesta râde cu gura până la urechi şi se bate cu mâinile pe burtă. Îl votez şi eu pe Sandu, să vezi ce ravagii facem în crama de la Cotroceni. Nu mai faceţi ravagii, fiindcă crama aia a fost golită de mult, de Băsescu – sare Sandu cu gura pe ei… Şi nici nu v-aş invita la mine la palat, că eu nu sunt Becali ca să stau cu pretenarii la şuşe, în palatul personal, cu dosul pe canapele aurite… Aş fi un preşedinte bun, trebuie să recunosc cu toată sinceritatea, modest fiind eu din fire, după cum mă ştiţi de atâta amar de vreme… Ochei, înţeleg, nu am fost la anver ca Băsescu şi nici ambasador în ţara tuturor posibilităţilor, precum Geoană. Nu m-am dus decât pe la Cornăţel, la târg, dar acolo am fost ambasadorul nevesti-mii, că vroia oale şi ulcele de lut şi alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse şi nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se şi oftică din această cauză atunci când se priveşte în oglindă şi se sperie de ceea ce vede… Pe scurt, ca să nu divaghez şi să plictisesc distinsa audienţă matolită dar înfometată şi însetată de beuturică, sunt un personaj simplu, modelul cetăţeanului onorabil care doreşte să mănânce bine, fără euri, să bea bine, fără euri, să trăiască bine şi şi-şi vadă ţara pe drumul către mai bine… Gicu şi Gore îl arată cu degetul pe Sandu Şpriţ şi strigă către ceilalţi muşterii: Acesta este candidatul ideal, ascultaţi-ne pe noi, ştie să răsucească discursul electoral cum răsuceşte ţaţa Veta fuiorul, ne-au dat şi lacrimile… Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături şi preşedinte te facem. Pe Gicu îl pui la Senat, iar pe mine mă faci consilier de taină şi degustător oficial. Merge? Sandu se lasă pe spate, un pic necăjit… Panaramă ştiţi să faceţi, da’ la vot nu vă deplasaţi. Asta este cu românul, de dat din gură dă, dar de dat din mână nu dă… Vorbeşte mult, prost şi fără rost, iar la fapte dispare… 
Ce vremuri am apucat să trăiesc, că mi-a zis mie tata atunci când am venit în Bucureşti că mă duc într-un loc al pierzaniei de sine. Aşa mi-a zis şi a avut dreptate. M-am pierdut în acest Turn Babel şi am mai dat şi peste voi doi, mai rău nu se putea… Celor trei li se mai aduce o sticlă cu vin, iar Gicu face pe ospătarul. În timp ce toarnă în pahare îl priveşte fix pe Sandu. Băi, Sandule, dar chiar ai faţă de preşedinte. Uite ce freză aranjată, chelie nici n-ai, discurs ştii să ţii că ai şcoala de partid, ai dosar beton şi trecut nepătat. Plus că bei cu graţie, ceea ce nu poate fi decât un avantaj… Gore i se alătură. Corect, corect, mi se pare evidentă puterea lui Sandu, o putere care nu este dată decât de sufletul lui mare şi de inima lui ferită de baipas… Râde şi Sandu. Râde şi Gore. Râde şi Gicu. La televizor sunt prezentate imagini din care reiese că alianţa anti-Băsescu este considerată uşa pe care comunismul va intra din nou în România. Sandu murmură – o mai ştiţi, mă, pe-aia cu golanii? Golan post-mortem… Dacă mor aş vrea să mă declaraţia beţiv post-mortem şi să-mi puneţi pe mormânt afişele cu Geoană şi cu Băsescu. Că şi pe lumea ailalată o fi vreo cabină de votare, nu???
Mie îmi miroase a spirit de haită. Băsescu e răul absolut – bine, bine, nici bun nu este, evident, m-am plictisit şi eu de ifosele lui -, iar virginele politicii, sulemenite corespunzător şi echipate excitant, respectiv Crin, Geoană şi Marko Bela, s-au unit împotriva marinarului pentru a apăra glia străbună cotropită de invective şi intemperii. Românul, vorba poetului, are şapte inimi în pieptul de aramă, dar politicienii noştri n-au nici mamă, n-au nici tată, nici rude, nici verticalitate. Da, ver-ti-ca-li-ta-tea lipseşte cu desăvârşire, am fost bun la capitolul silabisire… Gicu nu urmăreşte dezbaterile politice din ultima vreme, fiindcă se consideră slab la capitolul politichie şi evită cabina de votare aşa cum evită scaunul dentistului de mulţi ani. Măi, Sandule, Sănducule drag, prietenul meu de suflet şi de pahar, ţie îţi creşte tensiunea în fiecare zi, îmi este sincer teamă să nu îţi facem pomana înainte de şase decembre. Ehe, te uită cum ninge decembre, asta parcă Bacovia a zis-o şi a zis-o bine. Iar al lu’ Alifantis a pus-o pe note, cea mai bună melodie de folk. Voi nu aveţi de unde să ştiţi de folk, ascultaţi numai lăutărească. La noi va fi te uită cum plânge decembre, că ori cu Geoană, ori cu Băse, ori cu tata mare din mormânt tot nasol va fi pentru România. Gore dă cu pumnul în masă. Da’, da’ va fi majoritate parlamentară, vine neamţul prim-ministru, nemţii tot nemţi, ne salvează din necazurile cotidiene. Autostrăzile lor, alea făcute pe vremea lui Hitler, sunt bune şi acu’. Ale noastre se de-co-per-tea-ză - şi eu ştiu să silabisesc, nenică! - imediat după ce taie îmbuibaţii panglicile. Vine televiziunea, vine primarul, vine ministrul, vine reprezentantul firmei, hop panglica, hop dopul de la şampanie, hop friptura la restaurant! Pe urmă dăm în gropi, că pun asfalt cum pui pateu pe pâine. Deci neamţul este bun, eu sunt de acord cu propunerea lui Crin. Sandu îl priveşte pieziş. A zis Vadim că e spion german. Cine e spion?, întreabă Gicu plin de candoare. Johannis, cine altul, Johannis a lu’ Crin. Adică primarul Sibiului e pe statele de plată ale unui serviciu de-ăla secret? Ochii lui Gicu se rotesc tulburător în orbite. Hai, Sandule, gogoşi din astea nu înghit nici măcar eu. 
Să fim serioşi, suntem în prima linie la aruncat cu noroi în oamenii buni… Cum vrea unul să facă bine sar ceilalţi şi îl trag în jos, ca-n bancul cu românii din Iadul pavat cu intenţii bune… Sandu Şpriţ nu se lasă cu una cu două: Eu zic aşa! Şi zic bine! Dacă urli că Geoană este un impostor şi un mincinos, atunci nu te aliezi cu el, nu faci afişe colorate, nu-i ridici mingi la fileu. Stai potolit şi îndemni electoratul să voteze după cum îl taie capul. Nu vrea cu Mirciulică, atunci să voteze cu Trăienel şi cu gaşca. Dacă nu iese Trăienel o să verse duduia Udrea lacrimi amare şi parcă îmi pare rău de ea, ăştia or s-o treacă pe linie decedată. Boc revine la Cluj, Blaga se blegeşte de tot, Flutur ajunge prin insectare, Videanu va rumega borduri dimineaţa, la prânz şi seara, Eba rămâne, totuşi, cu salariul de europarlamentar făcut la apelul de seară… Băi, ce-nseamnă şi democraţia asta, trebuie rotită conducerea la vârf. Nu era mai bine înainte? Aveam un dictator, ne obişnuisem cu el. Acu’ parcă e prea mare vânzoleala, toţi vor să guste din mierea puterii. Nici de diabet nu le e frică. Şi durerile de cap sunt mari. Nu ştiu cu cine să votez… Geoană e molatec. Băsescu e plin de bube, nu-mi place nici de frati-su, nici de Eba, nici de camarila de la Cotroceni. Ce părere aveţi? Da’ pertinente să fie, nu aşa, de ochii lumii. Că la dat din gură nu ne întrece nimeni… Da’ fapte… Gore dă şi el paharul peste cap. Păi ce să spun şi eu, măi Sandule, crezi că Geoană nu vine cu camarila aia după el? O trage cu aţa sau îl trage ea pe el. Vine, îşi instalează baronii de la pesede, ia să vezi ce vesel va fi Mazăre, îşi mai trage o şalupă şi fumează trabuc pe sub zidurile de la Cotroceni… Şi îi dă cu flit lu’ Băse, că nu se au la inimă. Bă, când mă gândesc că vine pesedeul la putere din nou nu-mi arde să mai adorm cu capul pe sânul cald al nevestei. Viaţa asta e plină de surprize date dracu’. Bombonel de-abia aşteaptă să îl tracaseze şi el pe Băse după ce va fi ex-president. Flota ca flota, alea ca alea, ălelalte ca ălelalte, numa’ bube-n cap. Dosare în teacuri. Procese, justiţie oarbă şi pesedistă, televiziuni aservite… Să vezi tu ce jale va fi, iar ţara tot şontâc-şontâc… Gicu scoate telefonul mobil şi pune o melodie. Tanţo, de erai cinstită, acu’ erai fericită, aveai casă şi copii cu bărbatul tău dintâi… Uite, Sandule, tot de cinste se discută şi-n folclorul de mahala. 
Ai văzut tu vreun cinstit prin politică? Că eu nu am văzut… Cel mai cinstit dintre toţi e Iliescu, bă, sărac şi cinstit, se ţine şi bine la vârsta lui… Când cade în melancolie pune imaginile alea de la romexpo, cu minerii… Cu mulţumirile pentru bătaia administrată temeinic şi repetat prin piaţa Universităţii. Sandu dă din cap a înţelegere… Fugit irreparabile tempus – adică timpul fuge ca iepurele şi nu se mai întoarce, că voi nu le aveţi cu latina. Ia mai luaţi un vin şi hai să vă povestesc şi alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi-noapte la Gâdea şi la Stan şi m-am conversat şi cu Badea pe urmă… Da’ rămân la părerea mea şi nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat… Mi se face poftă de beţie şi silă de politichie… Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău aşa… Ei la grivco şi la golden bliţ, noi pe-aci, la cârciuma din cartier. Dacă păstrăm proporţiile şi calitatea şpriţului e cam la fel, vorbă multă, rezultate ioc. Vox populi, vox dei, că bine e să bei!
Mulge Jiji, mulgeai şi tu, face Jiji brânză, făceai şi tu, tunde Jiji oaia, o tundeai şi tu… Hahaleră care eşti! Băi, Sandule, păi dacă nu votezi cu ăştia barosanii, cu stafuri de campanie şi cu milioane de euro aruncaţi pe apa sâmbetei, eu nu te mai înţeleg… Te dai cu Vadim? Te dai cu ecologiştii? Cu udemereul? Hai că a venit ăla, Kelemen, zice că sintagma stat naţional nu mai e bună şi trebuie să ciripim cu toţii ungureşte. Mie-mi plac unguroaicele, se bagă Gicu în ciorbă neîntrebat de nimeni, da’ parte de ele n-am avut, luai olteancă şi mi-a pus capac. Ştii că m-am îmbătat atunci când am cerut-o de nevastă? Tac’su îmi turna zaibăr în oală şi ea mă fixa cu ochii ăia negri care mă băgau în toate boalele. Când ne-am ridicat ca să dăm mâna eu am ajuns brusc şi inevitabil sub masă, am strigat de-acolo că vreau să fie nevasta mea şi numai a mea, de s-a-nchinat soacră-mea şi-a zis uite, mamă, mult l-ai căutat până l-ai găsit, o să faceţi voi casă când mi-oi vedea eu ceafa. Soacră rea, ce mai, deşi ăsta este pleonasm, pe urmă s-a potolit, că am făcut şi casă cu fii-sa şi nici de băutură nu m-am lăsat. Doar nu eram prost. Da’ unguroaicele… Ehe… Au cucerit lumea cu-n zâmbet şi c-o mişcare din şolduri… Sandu Şpriţ dă din mână, în sensul că nici unguroaicele nu mai sunt ce-au fost în alte vremuri. Acu’ se poartă fetele noastre, Gicule, nu trebuie să ne mai uităm în grădina altora. 
Uite la Roberta de la deputaţi, e simpatică. Înaltă, făcută bine, plezneşte de viaţă, se ofileşte la tribună, păcat de ea. Uite la Ridzi, numa’ bună de scos la plimbare, mai ales că nu stă rău nici la capitolul parale, că a ştiut să-şi taie din caşcaval. Uite la Udrea lu’ Cocoş sau a cui o fi ea, că aruncă ochii peste cap de zici că o ia cu ameţeli, da’ nu ameţeşte niciodată… Îi hipnotizează pe alţii cu privirea. Olguţa Vasilescu nu-i rea deloc, aş zice… Parcă s-a mai îngrăşat, da’ de lepădat nu e… Gore toarnă în pahare şi îi pune la punct. Bă, hai să nu mai vorbim toată ziua de femei, ce dracu’? Nu-i frumos, cu toate că este sănătos. Lăsăm fotbalul şi femeile, deocamdată, cel puţin, că e rost de alegeri şi viitorul ţării nu sună bine. Dacă nu votăm cum trebuie atunci facem feţe-feţe încă cinci ani. Eu aş merge cu Băse pe valurile Dunării, că ne-o scoate el la liman, doar a fost marinar. Cap compas vai mama noastră şi ne scoatem… Crin e moale ca o fătucă nedată la bărbaţi, o avea anemie sau căderi de calciu, Geoană fuge ba la Moscova, ba la Uaşington, zici că are sare pe coadă… Da’ oare ce pune la cale? Îşi duce banii la soacră-sa, face Sandu pe interesantul, nu ai auzit ce-a zic Chirieac ăla, atunci când discuta cu şefu’ de la Integritate? Se duceau la Stănescu, la Snagov şi le-au băgat unii microfoane în torpedo… Bă, e scandal mare, e cu şantaj ordinar şi cu conturi secrete… Cică lua bani ca să dea locuri în parlament, adică era şi este un fel de plasator… Mai vine acu’ şi procurul Catani de Dâmboviţa, Nastasiu ăsta, ăsta cu cartea scoasă în America, ţara tuturor editurilor, cică s-au şterpelit bani din răscumpărarea jurnaliştilor răpiţi în Irakul lui Saddam şi s-au făcut unii oameni. 4 milioane. Nu-i de colo, bani de-o viaţă. Cu voia lu’ dom’ Profesor Băsescu s-ar fi făcut lucrarea, pretenarul lu’ Hayssam… Ehe, votarea ca votarea, da’ când e cu spionaj numai Bond ne mai descurcă… Şi Bond cine e, dacă nu sunt indiscret? Că pe Nastasiu l-au ejectat din Justiţie, vorba lu’ Băse… Întrebarea lui Gore rămâne fără răspuns, fiindcă apare Crin la televizor şi urlă la Geoană… Pajul face clăbuci, pare-se, mormăie Sandu, a fost la confruntarea cu Marinarul şi n-a prea ţinut figura, l-am perceput de-a dreptul timorat… Dacă se ia cu Geoană de moaţe în direct fac cinste! Crainicul anunţă că la orele 18.30 va susţine preşedintele o conferinţă de presă, iar cheflii noştri aplaudă. Sandu e cel mai vesel. Iar îi întărâtă, vă zic eu, o să bage ceva cu Haisam, cu dosarele desecretizate şi iar cade în picioare. 
La care Gicu sare şi completează. Păi eu zic să mai desecretizăm câte un vin, că e bun al dracu’ şi curge natural, şi-om dezbate apoi şi discursul prezidenţial. Că pe Băsescu altfel îl înţelegi dacă eşti în asentimentul lui, cu şpriţul în nas… Se lasă tăcerea câteva minute iar la televizor se succed clipuri publicitare în care candidaţii promit vrute şi nevrute. Gore oftează. Uite că şi eu îi promisei nevesti-mii că ajung devreme acasă şi nu m-am ţinut de cuvânt. Da’ de, aşa este în campanie… Poate nu te mai votează nevastă-ta pentru următorii ani şi cazi în dizgraţie, râde Gicu cu gura până la urechi. Ei şi ce? Crezi că nu mă descurc? Gore ridică un deget către cerul plumburiu. Dacă există turism politic de ce nu ar exista şi unul conjugal?! Iau vreo unguroaică, Gicule, şi învăţăm amândoi să spunem în ungureşte Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul… Ia să mai ciocnim un vin, că nu pot să mă abţin!!! Şi dacă s-o scumpi după alegeri cumpărăm băutură cu pipeta şi tot nu tragem targa pe uscat…
pe-aia cu mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc în frigider sau nu? Că poţi să te duci şi la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat…
Gicu îşi face socotelile pe un carneţel şi mormăie în barbă ceva din care reiese că o fi viaţa grea în România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, aşa să ştiţi, iar Gore se ridică şi cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor întâlni vreodată… Se răsuceşte către Sandu Şpriţ, pune mâinile în şolduri şi se hlizeşte. 
Entries (RSS)