POEZIE - PROZĂ - MUZICHIE - VERTIJ DE GÂNDURI - Contact: lisandru.cristian@gmail.com; lisandru.cristian@yahoo.com ATENŢIE!!! - NOUL BLOG ESTE LA ADRESA http://lisandrulisandru.wordpress.com/
UPDATE MUZICAL - 15.15 - Să ne reamintim melodii de primă mână… Still Loving You ( cu Filarmonica din Berlin) - Scorpions…
AM FOST ODATĂ NO MAN’S LAND
Îţi înfloresc gândurile în interiorul meu,
Sfidând temperaturile scăzute
Ale anotimpului, Iar eu trăiesc explozia de culoare
La intensitate maximală
Şi mângâi petalele catifelate
Ce murmură cromatic o dragoste ferită
De cenuşiul realităţii
Care ne atârnă bile metalice la picioare…
Grădina sufletului
Se transformă sub ochii tăi verzi
Într-un tărâm de poveste modernă,
Uitând suferinţele trecute
Ce produceau pe bandă rulantă
Buruieni ameninţătoare
Şi înţepăturile insistente ale unor ciulini
Insensibili.
Evitam plimbările prin grădina din mine,
Întorcând capul în partea cealaltă,
Gândindu-mă să părăsesc eul nemulţumit
Pentru a-mi da întâlnire cu tristeţea
La fiecare colţ de stradă…
A fost de ajuns să sădeşti în interiorul meu
Speranţa
Şi să o speli cotidian
Cu apă de dor
Pentru a-mi descoperi extaziat
Fertilitatea nebănuită
A sufletului revenit la viaţă…
UPDATE MUZICAL - 17.55 - Viaţa este totuşi frumoasă, chiar dacă se străduiesc unii (la politicieni mă refer, evident) să ne convingă de contrariu… Black - Wonderful Life.
OM DE ZĂPADĂ
Mă visez Om de Zăpadă, ignorat de trecători,
Ridicat la colţ de stradă şi păzit de-un stol de ciori,
Supărat pe primăvară, pe ghiocei, pe dezgheţ,
Dornic de noapte polară, de-ntuneric şi îngheţ…
Draga mea amară-dulce, nu-i şedinţă de partid, Nu îmi iau angajamente ca să nu îţi par perfid, Dar declar cu gheaţă-n suflet că scot aburi pentru tine
Şi la ora asta, treaz, numai frigul mă mai ţine.
Îţi ofer în dar zăpadă şi un pinguin regal,
Este cald în cartiere, ninge-n mine infernal…
Am să scriu o telegramă şi-o trimit prin curier:
„Bate vântul. Stop. E noapte. Stop. În trupul meu e ger”.
Am deja nămeţi în trup, eu sunt Omul de Zăpadă,
Asta nu este prostie, n-o percepe ca bravadă,
Vin copii trăgând de sănii ca să vadă o minune,
Omul Viu, Om de Zăpadă, plânge şi le spune glume…
Unii mai descurcăreţi vând chiar ţurţuri smulşi din mine,
E-o afacere, probabil, observ că le merge bine,
Eu am să plătesc amenzi pentru actul de prezenţă,
„Cum să fiţi Om de Zăpadă dacă nu aveţi licenţă?!”
Am fost preluat de Fisc, am dat lămuriri totale
Fiindcă n-am plătit impozit pentru lacrimile tale,
M-au lăsat să-aştept la coadă chiar lângă calorifere,
Eu visam râuri de gheaţă şi păduri de conifere,
M-a-ntrebat un domn inspector dacă am asigurare,
Dacă am depus în conturi cotizaţii necesare,
Dacă-am înşelat sistemul, ce scrie în cazier,
Şi care ar fi motivul pentru care stau în ger…
„Dumneata, Om de Zăpadă, eşti financiar suspect,
Eşti pasibil de pedeapsă, ţi-o declar în mod direct,
Tu faci notă discordantă în societatea dură
Fiindcă vrei munţi de zăpadă când poporul vrea căldură!
Îţi vom pune sub sechestru toată gheaţa deţinută
Şi să nu mai vii la noi cu asemenea ţinută,
Pune un palton pe tine, cumpără-ţi şi tu cravată,
Ne-a informat şi ministrul că zăpada-i demodată!”
Eu îmi umplu iar paharul, Omul de Zăpadă Beat,
Te anunţ că toţi copiii pe la case au plecat,
Întrebându-şi, doar, părinţii, spre marea uimire-a mea:
„Tati, mami, nu se poate, Omul de Zăpadă bea?!”
Bea şi Omul de Zăpadă, bea şi se topeşte-ncet,
Ascultând în miez de noapte numai rock, nu menuet, Epica, After Forever, poate chiar şi Kamelot,
E atâta iarnă-n mine încât doar să ning mai pot…
Fulguiesc gândind la noi, emigrant aş deveni,
Şi te-aş duce printre gheţuri chiar şi o singură zi,
Să-ţi fiu sanie şi haină, să-ţi fiu pârtie aş vrea,
Iarna ta pentru vecie, tu, mereu, zăpada mea…
Posturi fără-audienţă instalează reflectoare,
Nimeni nu îmi cere voie şi căldura lor mă doare,
E un show nocturn pe stradă, artificii şi petarde,
Întind mâna către tine, depărtarea doare, arde…
Se transmite live topirea Omului Beat de Zăpadă,
Poate că şi eschimoşii se vor bate să mă vadă,
Pentru emisiune, urşii vor ieşi din hibernare
Şi vor consuma popcorn lângă vulpile polare,
Două foci şi patru morse îmi vor face galerie,
Poate ajung şi eu vedetă şi nu mai plătesc chirie
Pentru locul meu din stradă, pentru colţul de trotuar,
Pentru cratiţa din creştet şi un morcov necesar…
Pinguini vor face semne, invitându-mă la pol,
Monştrii sacri ai regiei îmi vor oferi un rol,
S-ar putea să ţin o vreme chiar şi capul de afiş,
S-ar putea să urlu versuri, sus, pe un acoperiş.
Am să înfiinţez o firmă şi omăt am să import,
Însă până-atunci dezgheţul nu mai pot să îl suport.
Au venit alegătorii să voteze candidatul
Nopţilor profund polare, nopţilor cu-ngheţ deplin,
Adversarii vin cu torţe şi scandează „Vinovatul!
El e Omul de Zăpadă, hai să-l dezgheţăm puţin!”
Mă topesc la colţ de stradă printre oameni furioşi,
Tu visezi că eşti departe, poate în Munţii Stâncoşi,
Au trimis şi ambulanţe, dar cum să mă mai îngheţe?
Mie-mi trebuie un aisberg ca să-ajung la bătrâneţe…
Mie-mi trebuie, iubito, o calotă glaciară
Vindecată de topire, care să nu mai dispară,
N-am măcar un cub de gheaţă,
Plâng copiii.
În zadar…
Fostul Om Beat al Zăpezii zace baltă pe trotuar…
UPDATE MUZICAL - 14.20 - O altă melodie a olandezilor de la DELAIN - “Frozen”… O după-amiază cât mai plăcută tuturor!
FERICIREA COTIDIANĂ A OMULUI DE LUT
Atinge-mi dorinţa de dragoste
Cu degete lungi şi catifelate, Abandonează-te Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Şi gustă împlinirea secundelor de graţie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descătuşări
A două trupuri
Înlănţuite de metamorfoza simţurilor…
Îţi picură ploaie de stele pe fruntea umedă
Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…
Mi-e dor de trupul tău când eşti departe,
Dar trăiesc paradoxala apropiere dureroasă
Prin furnicături dulci
Şi mă las pradă şuvoiului de patimă
Ce curge printre noi
Răcorindu-ne fierbinte…
Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe…
SURSA FOTO - lenikaedesigns.bounce…
LOVE…ROMANTIC NIGHT…
AM PRIMIT UN PREMIU DE LA LECSYA - MULŢUMESC FOARTE, FOARTE MULT. PREMIUL MERGE MAI DEPARTE LA TOT BLOGROLLUL…
În zilele mohorâte,
Atunci când frigul de afară presară sare
Pe rănile deschise ale trupului avid de căldură, Prefer să-ţi ascult gândurile
Care plutesc deasupra mea
Şi-mi încălzesc obrajii… Cerul plumburiu încearcă să arunce nori negri
Prin fereastră,
Iar anotimpul zgribulit imploră deschiderea uşii
Spre a obţine o reîncălzire paradoxală…
În noi este întotdeauna soare,
Ca şi cum am păşi pe o linie a unui ecuator personal
Fără să ne frigem tălpile,
Intemperiile se lovesc de un scut invizibil
Şi se retrag neputincioase,
În vreme ce buletinul meteo
Nu oferă decât temperaturile extreme
Ale îmbrăţişărilor noastre furibunde,
Un asalt erotic
În urma căruia nu rămânem niciodată prizonieri,
Ci doar două trupuri zguduite spasmodic
De plăcerea extremă…
În zilele mohorâte miroase a dragoste totală
În camera noastră,
Iar tavanul ne devine cer însorit
Şi încălzit continuu
De rugul pasiunii copleşitoare…
UPDATE MUZICAL - 11.31 - Clapton – Knopfler - Collins - “Same old blues”… Pentru o mohorâtă zi de vineri… Să vă fie soare în suflete!
UPDATE - PREMIU DE LA ANDRE, pentru mine şi pentru iubita mea Geanina… MULŢUMIM, ANDRE!
DE AICI PENTRU ACOLO
Eu sunt un om care se declară potrivnicul
Uprade-urilor unei societăţi răpusă de tehnologie…
Visez firul de iarbă care-mi creşte direct din piept
Şi beau cu sorbituri zgomotoase apa izvorului
Ce erupe din peretele muntelui la care niciun alpinist
Cu iPod nu are acces…
În viaţa mea de zi cu zi,
Chiar dacă sunt un plătitor de taxe
Şi traversez intersecţiile semaforizate ale propriei vieţi,
Miroase a praf de ţară şi a lapte muls de ţăran
La primele ore ale dimineţii…
Din cuptorul înnegrit de fumul rural al casei cu prispă
Iese pâinea rumenită, ridicând către cer abur fierbinte
Frământat de mâini care nu au cunoscut niciodată
Cremă protectoare sau întâlnirea cu
Manechiurista din salonul de lux…
Născut la oraş, reneg oraşul în fiecare zi,
Obligat fiind să trăiesc resemnat
Între blocuri din care dorul de viaţă simplă
Arareori poate să îşi ia zborul…
Absenţa ţăranilor originali mă doare de fiecare dată
Când purced către drumeaguri neasfaltate,
Dar îmi spun că nimic nu este pierdut atât vreme cât
Se mai scoate pâine coaptă pe vatră
Şi se mai mulge balsamul alb al laptelui
Din uger de vacă…
Eu sunt un om care are pretenţia că simte
Mirosul gutuilor din camera bună
A bunicii…
Şi, astfel, constrâns la trai de orăşean împotriva
Voinţei mele,
Trăiesc bucuria rurală între ziduri de beton…
UPDATE MUZICAL - 18.30 - Geanina şi Cristi vă dedică o frumoasă melodie şi vă doresc o seară excelentă, din toate punctele de vedere. Iubiţi-vă mult, intens, deplin… Sharon den Adel & Anneke Van Giersbergen - “Somewhere”…
ŞCOALA VIEŢII…
În faţa ta
Sunt un elev sârguincios
Care învaţă viaţa de la abecedar
Şi trasează fericit bastonaşe Pe suflet…
Tabla înmulţirii gândurilor bune
Îmi crează satisfacţii nebănuite,
Iar ecuaţiile cu mai multe necunoscute
Se rezolvă de la sine
Atunci când zâmbeşti
Şi spui
Că merit nota zece
Pentru felul în care îmi pregătesc
Temele conjugale…
Caligrafiez cu plăcută obsesie
Cascada declaraţiilor de dragoste,
Nu cunosc durerea cojilor de nucă
Şi limitarea orizontului
Prin punerea la colţ,
Iar atunci când sunt scos la tablă
Spre a fi întrebat
Ce am avut de pregătit pentru azi
Trag aer în piept şi răspund
Că te iubesc
Literar şi matematic,
Pregătit pe deplin să particip cu succes
La Olimpiada Iubirii…
UPDATE MUZICAL - 18.05 - Ideea lui Simion Cristian este foarte bună… Să propunem o altă melodie, “Cântec pentru mama lor”, în interpretarea lui Victor Socaciu…
Cenaclul Flacara (Nicu Alifantis) - Trăiască România
UPDATE - 12.23 - O poezie pe care am scris-o mai demult, dar pe care am dorit să o repun pe blog, chiar în această zi. “Noi suntem ţara lui Dorel”…
Ţara lui Dorel
Noi suntem ţara lui… Dorel
Dorelul din reclamă,
Râdem de noi, râdem de el
Şi facem panaramă.
Noi suntem ţara lui Dorel,
E Bulă perimat,
Ne facem din beţivi model
Şi ne-mbătăm treptat.
În ţara noastră este haz,
Noi suntem clovnii noştri,
Extragem râsul din necaz
Şi ne hlizim ca proştii. Votaţi „Dorel”, votaţi lejer,
Cu ochelari de cal,
Reduşi la propriul cartier,
La circul conjugal,
La nebunia de a fi
Dezamăgiţi frecvent,
La toată drama de a-ţi şti
Eşecul permanent.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Ne place şmecheria,
Când n-avem bani în portofel
Plecăm din România.
Ne-am divizat, ne divizăm
În tabere opuse
În cimitire promovăm
Morminte suprapuse
Suntem mai separaţi ca ieri,
Mai vinovaţi ca mâine,
Ni se oferă-n dar poveri
Şi mari scumpiri la pâine.
Noi suntem ţara lui Dorel,
Aşa ne este firea,
Ce trist e când prezintă el
Reclama la… „Unirea”!
UPDATE – ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – 12.00 - LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! Te-am văzut cu ochii în lacrimi, pierdută prin ceaţă, în timp ce oamenii politici făceau baie de mulţime la Arcul de Triumf. Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase… Aveau piepturile bombate, a mândrie naţională redescoperită o dată pe an. După ce s-a încheiat parada, mi-am adus aminte că nu avem nici guvern, nici buget. Avem, în schimb, din ce în ce mai puţine speranţe… LA MULŢI ANI, ROMÂNIA, spunea cineva că e loc şi pentru mai rău… Ne-am învăţat cu răul, carevasăzică, mâncăm lehamitea din aceeaşi gamelă…
PĂDUREA DIN TRUP
Phoenix - Fata verde (1992)
Păşesc pe potecă de cuget,
Atent să nu împăienjenesc liniştea prăfuită
A unor amintiri ce-şi dorm iepureşte
Neîmplinirile…
Sunt trecător printr-o pădure în care copacii
Nu reprezintă altceva decât punctele de reper
Ale existenţei mele…
Calc iarba viselor dragi,
Făcute cu ochii deschişi,
Mă agăţ cu disperare de liane
Ce-mi poartă durerile de la un copac la altul,
De la un an la altul, de la nu minut la altul
Şi tai cu o macetă virtuală
Hăţişul contemporan
Care-mi ridică în cale baricade…
E multă nemişcare în pădurea trăită de mine,
Iar întinderea ei este direct proporţională
Cu suprafaţa temporală cuprinsă între
Momentul când am devenit cel care sunt
Şi secunda în care mă voi aşeza în veşnicie…
Nu ştiu unde mă poartă această potecă
Desenată de paşii mei adeseori grăbiţi.
Capătul ei se pierde în povestea pădurii
Din trupurile noastre,
Iar liziera nu este altceva decât
Vamă obligatorie
Prin care vom trece
Spre a descoperi
Că lumea nu se termină cu noi…
-Alo! Biroul de consiliere a alcoolicilor anonimi?
-Da.
-Puteţi să-mi spuneţi, vă rog, la sarmale de porc cu mamaliguţă ce vin merge, alb sau roşu?
DOR DE DUCĂ
Fă-ţi bagajul, pune haine, pune totul în valiză,
Hai să ne luăm concediu pentru două mii de ani,
Evitând decesul clinic să ne-ndepărtăm de criză,
Lasă cardurile-acasă, fiindcă vom uita de bani.
Nu-ntreba nimic o vreme, numai drumul să vorbească,
Liniştea să fredoneze la urechi de evadaţi,
N-ai nevoie nici de scopuri, planuri n-or să-ţi trebuiască,
O să alergăm prin iarbă şi-o să fim de ploi udaţi.
Lasă vorbă la vecina să anunţe curioşii
Că nu ne vom mai întoarce pe acelaşi palier,
Că vom sta pe pat de iarbă, ne vom înveli-n maci roşii
Şi-am închiriat, de astăzi, propriul nostru colţ de cer.
De vor întreba poştaşii „Cine va plăti factura?”
Să răspundă că avem aprobare de la stat,
Să anunţe ce vrea dânsa, dacă nu o doare gura,
Dar mai bine să le spună: „Au ieşit şi au plecat!”
Ne aşteaptă o pădure, infinitul ne conduce
Într-un loc în care sigur n-o să ai televizor,
Liniştea va fi deplină, gustul ei – extrem de dulce,
N-or să ne mai spioneze curioşii prin vizor.
Fă-ţi bagajul, vremea-i gata, să ieşim din existenţă
Cu paşi mari, cu toată forţa, trântind uşa amândoi,
Nu vom fi daţi dispăruţi după zile de absenţă
CNN-ul nu va cere informaţii despre noi…
Leagă-mă cu fire invizibile
În strânsoare permanentă,
Fă un nod strâns iubirii noastre
Şi adu-mi sufocarea dulce…
Înfăşoară gânduri bune Peste trupul predispus la o paradoxală
Mumificare sentimentală,
Fiindcă iubesc fâşiile de iubire gândită
Trăind frenezia căldurii
Din coconul-etuvă…
Mi-am sterilizat amintirile şi trecutul,
Am curăţat retina de impurităţile
Unor imagini
Văduvite de simţire
Şi percep purificarea cotidiană
Indusă de zâmbetul tău
Care cauterizează
Rănile adânci…
Îmi place atingerea ţesăturii fine
Pe care o aşterni peste mine
De fiecare dată
Când mă priveşti în ochi,
Percep atingerea balsamului hrănitor
Din apa limpede a buzelor fierbinţi
Ce picură dragoste
Şi-mi ofer plăcerea negândită
A contactului senzual
Cu o altfel de picătură chinezească…
Rămân aşezat între palmele tale
Şi descopăr protecţia cotidiană
A iubirii împlinite… Adăpostul catifelat
Pe care mi-l dăruieşti de fiecare dată
Lasă urmele amprentelor dulci
Pe fruntea mea
Pentru a mă descoperi marcat
Cu pecete fierbinte,
Iar eu mă ascund de tot şi de toate
În spatele gândurilor de bine
Şi savurez izolarea sentimentală
Spre care mă îndreptam
Fără să fiu convins că o voi atinge vreodată…
Între palmele tale devin fetus
Ce înoată fericit în lichidul amniotic,
Privirea ta mă hrăneşte consistent
Spre o grabnică dezvoltare,
Mângâierile pătimaşe
Scriu poveşti de dor în sufletul răsfăţat
Şi voi veni pe lume
Pentru a striga „Iubito!”, nu „Mamă!”,
Pe deplin conştient că numai datorită ţie
M-am reinventat
Din cioburile unui trecut anemic…