CRISTIAN LISANDRU

Mă visez Om de Zăpadă, ignorat de trecători,
Ridicat la colţ de stradă şi păzit de-un stol de ciori,
Supărat pe primăvară, pe ghiocei, pe dezgheţ,
Dornic de noapte polară, de-ntuneric şi îngheţ…
Draga mea amară-dulce, nu-i şedinţă de partid,
Nu îmi iau angajamente ca să nu îţi par perfid,
Dar declar cu gheaţă-n suflet că scot aburi pentru tine
Şi la ora asta, treaz, numai frigul mă mai ţine.
Îţi ofer în dar zăpadă şi un pinguin regal,
Este cald în cartiere, ninge-n mine infernal…
Am să scriu o telegramă şi-o trimit prin curier:
„Bate vântul. Stop. E noapte. Stop. În trupul meu e ger”.
Am deja nămeţi în trup, eu sunt Omul de Zăpadă,
Asta nu este prostie, n-o percepe ca bravadă,
Vin copii trăgând de sănii ca să vadă o minune,
Omul Viu, Om de Zăpadă, plânge şi le spune glume…
Unii mai descurcăreţi vând chiar ţurţuri smulşi din mine,
E-o afacere, probabil, observ că le merge bine,
Eu am să plătesc amenzi pentru actul de prezenţă,
„Cum să fiţi Om de Zăpadă dacă nu aveţi licenţă?!”
Am fost preluat de Fisc, am dat lămuriri totale
Fiindcă n-am plătit impozit pentru lacrimile tale,
M-au lăsat să-aştept la coadă chiar lângă calorifere,
Eu visam râuri de gheaţă şi păduri de conifere,
M-a-ntrebat un domn inspector dacă am asigurare,
Dacă am depus în conturi cotizaţii necesare,
Dacă-am înşelat sistemul, ce scrie în cazier,
Şi care ar fi motivul pentru care stau în ger…
„Dumneata, Om de Zăpadă, eşti financiar suspect,
Eşti pasibil de pedeapsă, ţi-o declar în mod direct,
Tu faci notă discordantă în societatea dură
Fiindcă vrei munţi de zăpadă când poporul vrea căldură!
Îţi vom pune sub sechestru toată gheaţa deţinută
Şi să nu mai vii la noi cu asemenea ţinută,
Pune un palton pe tine, cumpără-ţi şi tu cravată,
Ne-a informat şi ministrul că zăpada-i demodată!”
Eu îmi umplu iar paharul, Omul de Zăpadă Beat,
Te anunţ că toţi copiii pe la case au plecat,
Întrebându-şi, doar, părinţii, spre marea uimire-a mea:
„Tati, mami, nu se poate, Omul de Zăpadă bea?!”
Bea şi Omul de Zăpadă, bea şi se topeşte-ncet,
Ascultând în miez de noapte numai rock, nu menuet,
Epica, After Forever, poate chiar şi Kamelot,
E atâta iarnă-n mine încât doar să ning mai pot…
Fulguiesc gândind la noi, emigrant aş deveni,
Şi te-aş duce printre gheţuri chiar şi o singură zi,
Să-ţi fiu sanie şi haină, să-ţi fiu pârtie aş vrea,
Iarna ta pentru vecie, tu, mereu, zăpada mea…
Posturi fără-audienţă instalează reflectoare,
Nimeni nu îmi cere voie şi căldura lor mă doare,
E un show nocturn pe stradă, artificii şi petarde,
Întind mâna către tine, depărtarea doare, arde…
Se transmite live topirea Omului Beat de Zăpadă,
Poate că şi eschimoşii se vor bate să mă vadă,
Pentru emisiune, urşii vor ieşi din hibernare
Şi vor consuma popcorn lângă vulpile polare,
Două foci şi patru morse îmi vor face galerie,
Poate ajung şi eu vedetă şi nu mai plătesc chirie
Pentru locul meu din stradă, pentru colţul de trotuar,
Pentru cratiţa din creştet şi un morcov necesar…
Pinguini vor face semne, invitându-mă la pol,
Monştrii sacri ai regiei îmi vor oferi un rol,
S-ar putea să ţin o vreme chiar şi capul de afiş,
S-ar putea să urlu versuri, sus, pe un acoperiş.
Am să înfiinţez o firmă şi omăt am să import,
Însă până-atunci dezgheţul nu mai pot să îl suport.
Au venit alegătorii să voteze candidatul
Nopţilor profund polare, nopţilor cu-ngheţ deplin,
Adversarii vin cu torţe şi scandează „Vinovatul!
El e Omul de Zăpadă, hai să-l dezgheţăm puţin!”
Mă topesc la colţ de stradă printre oameni furioşi,
Tu visezi că eşti departe, poate în Munţii Stâncoşi,
Au trimis şi ambulanţe, dar cum să mă mai îngheţe?
Mie-mi trebuie un aisberg ca să-ajung la bătrâneţe…
Mie-mi trebuie, iubito, o calotă glaciară
Vindecată de topire, care să nu mai dispară,
N-am măcar un cub de gheaţă,
Plâng copiii.
În zadar…
Fostul Om Beat al Zăpezii zace baltă pe trotuar…