CRISTIAN LISANDRU

Bietul om de zapada!
Mi-ai amintit de copilarie cand intr-adevar sufeream cand vedeam cum soarele il topeste …

Cand ti se zicea” minune’, mi se parea, nu te supara, usor desuet. Citind poemul , am lacrimat cu emotie. Ai un fel special de a transforma grimasa in zambet.
Intr-o alta ordine de idei, mie imi plac oamenii de zapada.Aduc , in lumea noastra , sfasiata, simbolul altei lumi.
O zi frumoasa!

Foarte frumoasă…m-a făcut să zâmbesc de dimineaţă, chiar dacă omul de zăpadă este trist săracul.
O zi bună.

Nimic nu dureaza o vesnicie, si parca uneori se cer impozite si pe vise, astfel incat sa nu ti le mai permiti nici pe acelea. Ce trist…

:)Da, mă gândesc la oamenii de zăpadă pe care-i ,,construiam,, cu atâta sârg în iernile copilăriei.
Frumoase versuri.:)

BA NU! BA NU! PROTESTEZ!
Eu vreau la loc omul de nea sa integrez.

VREAU OMUL DE ZAPADA INAPOI-asa cum e el.
E nevoie de-un ghetar de la pol sau un frigider.
Mi-e cam frica. ..pentru inima lui mare
O camera frigorifica poate fi neincapatoare.

“Draga mea amară-dulce, nu-i şedinţă de partid,
Nu îmi iau angajamente ca să nu îţi par perfid,”
dar esti atat de sincer incat pic de tagada nu e. Nimic nu e fetid

frumoasa poveste a omului de zapada

“Mă visez Om de Zăpadă, ignorat de trecători,
Ridicat la colţ de stradă şi păzit de-un stol de ciori,
Supărat pe primăvară, pe ghiocei, pe dezgheţ,
Dornic de noapte polară, de-ntuneric şi îngheţ…
Draga mea amară-dulce, nu-i şedinţă de partid,
nullNu îmi iau angajamente ca să nu îţi par perfid,
Mie-mi trebuie, iubito, o calotă glaciară
Vindecată de topire, care să nu mai dispară,
N-am măcar un cub de gheaţă,
Plâng copiii.
În zadar…
Fostul Om Beat al Zăpezii zace baltă pe trotuar…”

superbă poezia, îmi place la nebunie,
vă doresc să fiţi mereu beţi de iubire

Genială alegoria omului de zăpadă! Mi s-a făcut şi mai dor de zăpadă… Un week-end minunat amândurora!

Visătorul meu drag, minune de om, împleticitul meu, OM DE ZĂPADĂ BEAT de…fericire…multă viaţă în poezia ta…

Ninge,ninge azi în tine
Omul meu drag de Zăpadă,
Te învit astăzi la mine
În suflet fără şaradă.
Fericirea să îţi fie
Zile pline de beţie,
Visele să se-mplinească
Iarnă să îţi fiu, aleasă.
Şi când ninge infernal
În sufletul tău regal,
Să-mi trimiţi o telegramă
Printr-un curier de seamă,
Să îmi spui că-ţi este bine,
Că scoţi aburi pentru mine,
Să-mi trimiţi munţi de zăpadă
Chiar dacă e demodată,
Patru morse, două foci
Şi nicicând să te sufoci
Pe calota glaciară
De iubirea ce-o s-apară..

TE IUBESC , MINUNE DE OM!

Omul de zapada ar trebui sa lupte mai mult…nu sa se lase invins asa usor…nu sa-i lase pe altii sa-i fure fericirea…
Interesanta poezia, amuzanta si totusi adanc infipta cu picioarele in realitate.
Un week-end extraordinar va doresc!

Mi-e dor de colpilărieee! De iarnă, de bucuria fulgilor de nea! De cum prin oamenii de zăpadă viaţă. M-am înveselit niţel citind gândurile unui om de zăpadă beat de fericire. Ridic o cupă de vin în cinstea autorului versurilor de mai sus.

http://www.youtube.com/watch?v=sNNDAea3pps

Pentru mine oamenii de zapada apar acum in vise…sau in poezii precum cea pe care am citit-o cu lacrimi in ochi.
Mi-e asa un dor de iarna, de zapada…
Multumesc pentru citeva clipe de nostalgie, triste si cu iz de copilarie pierduta…

http://aloneinholyland.blogspot.com/2009/12/i-miss-winter.html

E foarte trist omul de zapada.Are nevoie de o vacanta la Polul Nord si-si va reveni intro clipa.
O duminica minunata!
http://wallpapers.net/view/frosty_the_snowman-1024×768.html
http://wallpapers.net/view/winter_cabin-1024×768.html

una din piesele mele favorite…

Probabil, cele mai frumoase versuri… Superb!

o deceptie in dragoste, societatea si multi alti factori reusesc sa demoralizeze orice persoana. oricat ne-am stradui, nu reusim sa fim lasati sa “ningem” linistiti si doar sa privim din coltul nostru de strada copiii ce trag sanii. nimic nu mai e onset, din tot se cauta un profit, dintr-un zambet, dintr-o lacrima, dintr-un turture de gheata. superb cu au fost toate aceste lucruri asternute pe rand intr-un mod atat de placut.