CRISTIAN LISANDRU

Ne place sa fim modelati cand simtim ca am incaput pe mana maestrului olar… Stim ca va scoate din noi o capodopera…

Să fie dragostea erotică atât de fluidă? Unii zic că e solidă…. da’ eu îi las să vorbească ce vor. Că încă nu m’am prea dumirit.

Foarte frumos

o poza romantica, o poezie romantica, o melodie romantica. chiar daca nu sunt o romantica nu pot sa nu le observ

“Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…”
…………..
poetul, el însuşi un “modelator” de cuvinte de mare fineţe,
se lasă “modelat” de mâna mult adorată.
încântător.

gânduri frumoase.
valentina

Foarte frumoase versuri! Frumoas[ declaraţie de dragoste… Fie să vă fie veşnică iubirea şi…”Preludiului intens ce tinde către veşnicie/Şi gustă împlinirea secundelor de graţie/În care lumea dispare/Pentru a face loc/Incomparabilei descătuşări/A două trupuri” … :)!

Multa iubire si erotism in poemul tau. O poza superba si o melodie pe masura bunului gust al rock-ului.
Super !

“Atinge-mi dorinţa de dragoste
Cu degete lungi şi catifelate,
Abandonează-te
Preludiului intens ce tinde către veşnicie
Şi gustă împlinirea secundelor de graţie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descătuşări
A două trupuri
Înlănţuite de metamorfoza simţurilor…”

Sunt momente când preţiosul”Te iubesc” nu poate exprima tot ceea ce simt atunci când ţi-l adresez cu toată dragostea, cu tot sufletul.

“Îţi picură ploaie de stele pe fruntea umedă
Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…”

Verdele de brad clipeşte numai pentru tine, minune de om, la sfârşit de an, la început de an pentru încă un veac .

“Mi-e dor de trupul tău când eşti departe,
Dar trăiesc paradoxala apropiere dureroasă
Prin furnicături dulci
Şi mă las pradă şuvoiului de patimă
Ce curge printre noi
Răcorindu-ne fierbinte…”

Chiar şi cea mai “apropiată depărtare” îmi face clipele greu de suportat. Patimă,iubire,dorinţă toate la un loc curg prin noi reuşind să înfierbânte şi să răcorească “apropierea dureroasă.

“Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe… ”

Sub mângâierile tale am cunoscut adevărata fericire , fericire ce-mi transformă clipă de clipă stările, devenind copil,femeie,mamă…

TE IUBESC , LISANDRU!

Cristian e superba imaginea zilei !!!!!!!!!!! Si mie mi-ar place sa modelez iubirea ca pe o bucata de lut …

“Si totusi exista iubire….”,iubire ce radiaza prin toti porii …bloggului!

iti voi trimite o leapsa cat de curand.
cantece ca cel de mai sus ma fac sa regret ca m-am ras in cap: nu mai am ce zbuciuma

”Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe…” imi place foarte mult partea asta, de fapt intreaga poezie e minunata.O noapte frumoasa.

gata, si merci!