CRISTIAN LISANDRU

Deşi poemul tău mi se pare trist, există un lucru care îmi place mult: “Şi traversez intersecţiile semaforizate ale propriei vieţi”. Folozofic. L-aş numi citatul săptămânii:)

Of, asa mi s-a facut o pofta de autenticitate cand te-am citit… De intoarcere in vremuri parca imemoriale, asa de indepartate parca sunt… mi-ai amintit de bunici si m-a cuprins nostalgia…

Eu sunt un om care are pretenţia că simte
Mirosul gutuilor din camera bună
A bunicii…
Şi, astfel, constrâns la trai de orăşean împotriva
Voinţei mele,
Trăiesc bucuria rurală între ziduri de beton…

De cativa ani m-am desprins dintre zidurile cenusii, ca sa ma desfat cu mirosul gutuilor si sa-mi scald privirea in galbenul lor.
E minunata evadarea….
Un sfarsit de saptamana benefic sa aveti !

Traiesc de ani multi in oras. Nu m-am adaptat. Nu se va intampla niciodata.
Ma simt a bunicilor. A satului, in care fug , de cate ori pot.
Imi place satul, chiar daca nu este cel din poeme. Acolo, pamantul este sub talpa. Il simti. Il auzi.
Zile frumoase!

Criss, viata de care vorbesti,inca mai exista si noi exact asa traim,dar,seara inainte de culcare deschidem calculatorul ca sa vorbim cu copii plecati departe.

Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră

De buna mea cu mâini muncite

Mi-e dor de strachina curată

Plină cu murături acrite.

Mi-e dor să fiu copil din nou

Să simt mirosul de sarmale

Să fur de sub găini un ou

Şi-apoi smântâna de prin oale.

Citind mi-am amintit de cantecul greierilor in amurg, cantec pe care nu l-am auzit niciodata in jungla de beton. Dorul de viata simpla poate fi dureros, sa ne ardem telefoanele, Ipod-urile, laptocii si sa incingem o hora in camasi de in pe campia nesfarita mirosind a iasomie
O zi asa cum iti doresti!

Sa ardem telefoanele mobile, ipod-urile, laptocii si in camasi de in sa incingem o hora vesela pe campia mirosind a iasomie. Citind mi-am amintit de cantecul greierilor in amurg, cantec ce nu l-am auzit niciodata in jungla de beton.
O zi asa cum iti doresti !

Daca Orasul nu ne-ar rupe atat de brutal de adevarata viata p[ura, sanatoasa, poate l-am iubi un pic…dar cum el distruge si ne face sa ne rusinam uneori de latura noastra rustica, e normal sa dorim sa pastram in suflet si un pic in mediul de viata curatenia si simplitatea vietii de la tara si vorba reclamei;puritatea nu dauneaza sanatatii, ba dimpotriva…

Superb! Mi-ai stârnit un dor de ,,acasa” mea…de acolo de la ţară…Când eram acolo tânjeam la târg…apă caldă, calorifere…Mi-e dor de mirosul de lemne arzând şi de lumina flăcării încă arzânde ce juca pe tavan când stingeam lumina pentru culcare…Mi-e dor de dimineţile în care mă spălam cu rouă…Mi-e dor să aud cocoşii cântând…Mi-e dor!…
În dar pentru minunatul dor, o poezie de Traian Dorz:

,,Acasa mea!… ce grai divin
de dulce şi fierbinte,
ce lacrimi şi fiori îmi vin,
când mi te-aduc aminte!…
Am fost în mii de locuri moi
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi
în dulcea mea ,,acasă”…

Am fost în mii de locuri moi,
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea ,,acasă”…”

Dragi mei, Cristian si Geanina, vă doresc liniştea celei mai dulci ,,acasă”!

“Trăiesc bucuria rurală între ziduri de beton…”, frumos zis.

“Eu sunt un om care are pretenţia că simte
Mirosul gutuilor din camera bună
A bunicii…
Şi, astfel, constrâns la trai de orăşean împotriva
Voinţei mele,
Trăiesc bucuria rurală între ziduri de beton…” - oare, într-un fel sau altul, nu toţi suntem constrânşi să fim astfel? foarte frumos ai exprimat şi ai descris. poemul este deosebit…înmiresmat de gutui şi oameni simpli şi frumoşi precum basmele spuse la gura sobei…

Un sfârşit de săptămână minunat vă doresc minunaţilor!

mie imi place mediul rural, poate si pentru ca mi-am petrecut copilaria acolo

desi imi place mult mai mult proza dumitale decat poezia
textul de fata mi.a placut foarte mult
te salut