CRISTIAN LISANDRU

Criss,romantismul n-o sa moara niciodata.Chiar daca multi nu recunosc ca sunt romantici,in sufletul lor pazesc sentimente numai de ei stiute.Sufletul cald al romanticului ce sub clar de luna isi recita iubirea in versuri,va trai si atunci cand noi nu vom mai fi.

Nu, nu-l scoatem in afara legii….e hrana noastra sufleteasca.

De cand visez sa lupt in ilegalitate…

Grea povara si romantismul asta, mai ales intr-o lume orientata mai ales spre realism si material. Chiar daca nu-l scoate nimeni in afara legii, tot cam clandestin este.

Mai sunt unii oameni care fac un fel de mixtura: cuvinte mieroase manjite apoi cu unele ce nu pot fi redate in scris (urechea ce le-a auzit s-a ingrozit, daramite privitorul) . Si-apoi ce pret mai poti pune pe vorbele si faptele acestei persoane, care cu greu poti crede ca e una si aceeasi ? Sa continui sa speri intr-un miracol? Sau sa “Rămâi în visul pe care nu ai curajul să îl povesteşti nimănui “.

Desigur ca romantismul nu o sa moara niciodata, poate se imputineaza sau se modifica, evolueaza sau involueaza, doar in sufletele celor indragostiti cu adevarat o sa se gaseasca.
“Sa te indragostesti e foarte usor, sa ramai indragostit e un dar”
Numai bine!

nu nu scoatem romantismul in afara legii,cei care ajung in tribunale n au cunoscut cu adevarat dragostea

Nu cred ca e asa de grav cum spui aici.
Romantismul exista si va exista cat vor fi indragostiti in lume.
http://wallpapers.net/wallpapers/champagne_in_a_glass-1280×800.jpg
http://wallpapers.net/view/kissing_in_the_street-1280×800.html
http://wallpapers.net/view/candle_hearts-1280×1024.html

Romantismul nu a disparut dar el este cu adevarat amenintat cu disparitia ca atatea alte valori traditionale uitate si prafuite.Noroc ca unii dintre noi se mai lupta sa-l pastreze viu si sa-i redea stralucirea de altadata , asa cum ai facut tu Cristi, de atatea ori si asta e un semn de mare noblete.

pacat Cristian …. acum romantismul se manifesta divers ! nu inteleg de ce ! dar tot noi suntem de vina pentru ca ne multumim cu ceea ce ni se ofera , nu pretindem sentimente curate , dor , cuvinte dulci…. “fuck-you’ul” e ok

Superb!!!!
Cristian, ai intrat în ,,teritoriul” meu : ) şi al câtorva prieteni dragi… Romantismul , dorul, visul, poezia…Doamne, ce frumos ai exprimat ,,durerea” aestei realităţi crude: romantismul pe cale de dispariţie…Nici nu ştiu ce pierd cei ce nu mai vor sau nu mai pot să fie romantici…
M-a năucit acest text! S-a pliat perfect peste gândurile mele…Este expresia of-urilor mele din ultimii ani privind la ce se întâmplă printre noi…Am eu o zicere când mă părăsesc alte cuvinte: ,,parcă e scris de mine” : )
Iar imaginea e excepţională!
FELICITĂRI!!! şi MULŢUMESC!
Am inspirat ,,romantism” cât pentru un vis de-o viaţă întreagă !…Uite că nu mai termin cu laudele : )…
Numai bine dragii mei dragi, Cristian şi Geanina si… ( să îi puneţi numele Dorinel sau Dorina…de la Dor : ) )

astazi cu intarziere la citit…dar e super mi-ati oferit o seara superba cu visuri si emotii deosebite…minunat….:))

Fara o picatura de romantism, viata prinde nuante de gri si isi pierde mult din farmec. E suficienta o plimbare in parc printre fosnetul si coloritul frunzelor toamnei, ca romantismul sa puna stapanire pe inimi…..
O seara minunata sa aveti Cristian si Geanina!

Draga Chris, daca nu te-as cunoaste, din frumoasa poveste de dragoste pe care o traiesti impreuna cu Geanina, si din care ne impartasiti amandoi in vers si proza, as fi sarit tare la bataie :))) Pentru ca tristetea asta ma revoltaaaaa….
Dar asa stiu ca nici tu nu crezi ce scrii aici, despre pierderea romantismului, despre visare ca traire in iluzoriu… Tabelul zugravit de tine astazi este trist, e gri… Imi placeau mai mult stralucirile voastre de rosu si verde.
Ca poet, cred ca stii de puterea cuvantului. De felul in care el creeaza nu doar imagini, si construieste si intareste realitati.
Uite, eu ma razvratesc citind asta: “revenirea la realitate – şi nu „în realitate” – devine confruntare sălbatecă şi sângeroasă cu incapacitatea de a trăi permanent sub zodia iubirii”.
De ce? Oare realitatea este doar aia, lipsita de iubire? Chris, acum ceva vreme tare ma mahnea asa un fel de a vedea viata. Acu’ nu ma mai intristeaza. Imi dau seama ca fiecare face ce poate. Vede cum poate.
Dar cand stiu ca voi vedeti frumusetea si traiti in iubire, ma gandesc ca acum asta e doar un exercitiu de pictura in gri, un banal exercitiu. Ca o sa vii iar cu forta iubirii, aratand ca de fapt realitatea ne-o construim traind in plina iubire. Nelimitandu-ne la ingustarea vederii ne-privind doar esecurile. Stii, personal cred ca divorturile nu arata neparat esecul in dragoste. Fiindca nu toate casatoriile sunt din dragoste. Fiindca nu toti oamenii care se iubesc cu sete, adevarat, sunt casatoriti. E altceva. Cu totul altceva. Si realitatea e altceva decat aia trista si gri. Iar Iubirea depaseste cu mult granitele dragostei traite de cuplu. Realitatea tocmai asta inseama, a vedea cum suntem literalmente inmuiati, scufundati in Iubire.
Iar visatul nu e doar o “banala” activitate onirica. E un fantastic instrument de transformare a realitatii. Dar asta e o alta poveste si nu-i pentru copii… Desi, culmea, copiii sunt dintre cei mai mari maestri in asta. Doar ca inca nu au destula putere. O capata insa, pe parcurs, daca nu li se taie aripile. Si daca li se taie, unii gasesc forta sa si le faca la loc.
Romanticii lumii… nu, fara nici o iluzionare : nu au cum sa piara. Fiindca iubirea sta la baza tuturor lucrurilor, Chiar daca unii refuza sa vada asta. E doar treaba lor…

Şi, atunci, romanticul a spus: “Aşa să fie… Vom cuceri Legea!”

oo salut prietene da .. imi place prima ..

da sunt bine.. numai ca matematica imi face viata grea . Am bacul anul asta si am ceva de lucru .. pff dabea daca mai ajung pe blogul meu . scuze ca nu te-am mai salutat

oh.. mersi ! pff nu vad nici un farmec la matematica . Ba mai mult mi se pare un cosmar ! Nu inteleg cu ce o sa ma ajute in viata integrale si alte chestii .

ferice de noi,cei care inca mai avem cate`un romantic ratacit prin inimile noastre
foarte faina poza :X !

Eu, recunosc, îmi place să visez, sunt un visător, îmi place să cred în puterea iubirii, a sincerităţii, deşi sunt rănit adeseori de lipsa lor, din cei pe care mi-i credeam aproape, am o grămada de vise, multe dintre ele sunt conştient că vor rămâne doar vise… Dar, sunt înconjurat de pace, de o pace pe care nu o pot descrie în cuvinte, atunci când visez, adică am nădejdea, nădăjduiesc, că într-o zi ceva minunat o să se întâmple, ceva care să-mi dea aripi, să zbor spre marele albastru şi să mă întorc apoi împăştiind iubire..Pot spune că sunt un visător, dar oare cine nu visează?
În fond şi la urma urmelor visele sunt un fel de candela a nădejdilor noastre în ziua de mâine… cu toţii dorim ceva frumos, mai alfel, ca ziua de ieri. Visele… ne scapă uneori de grijile de zi cu zi…
Ne dorim cu toţii ca visele să devină realizabile, …şi totuşi, uneori e mai bine sa rămană vise…uneori…că e frumos să visezi.. visul nu-l poate răni nimeni…

Un vis frumos e ca şi soarele ce ne luminează dimineţile…Emerson spunea odată: “Dacă stelele ar apărea într-o singură noapte la o mie de ani, cât de mulţi oameni ar crede şi ar adora şi ar păstra pentru multe generaţii amintirea acelei nopţi unice de mister magic.”

Noi ne-am obişnuit însă cu ele, poate că este doar o părere personală dar, cele mai frumoase vise i-au viaţă seara când priveşti bolta plină de stele, când te gândeşti la Creatorul tău şi al lor şi când încerci să cuprinzi cu privirea ceea ce este dincolo de stele…

Astăzi cineva într-un dialog amical mi-a spus:
- ” Eşti un visător incurabil, nu pricepi nimic din ce se petrece pe lume, trăieşti într-un vis, deschide ochii!”
- “I-am deschis de mult” i-am spus “Sunt fericit ca sunt aşa cum spui tu, pentru că visul meu mă obligă să nu judec pe aproapele meu. În schimb, tu nu visezi la nimic?”
- “Ba da” mi-a răspuns el “visez să-mi construiesc o casă”
- “Unde?” l-am întrebat eu
- “Aici la Simeria” a răspuns el
- “Aaaa” am spus eu zâmbind “credeam că sus în cer!”
- “Ti-am spus eu că eşti incurabil!” spuse amicul meu şi plecă.

Întrebare: De câte feluri sunt visele şi cum pot ele influenţa viaţa noastră de zi cu zi?

Ce sa mai zic…clipurile sunt pe placul meu.Articolul sau mai bine zis cuvintele bine alese…sunt exceptionale.
Scuze pentru “pauza” dar sunt a 12a si am dat cam rar pe aici.
Seara buna Cristiane!

UnSUN - Whispers superba melodia