CRISTIAN LISANDRU


Pusca si cureaua lata

Cristian Rizescu - La Pomana Porcului


Marcel Budala - Sarba lautareasca

- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Şpriţ asta ţi-o doresc!
E un frig de-ţi plâng oasele în trup pe mai multe voci şi se zgribuleşte splina, dar în cârciumioara din cartier duduie centrala termică şi dă senzaţia că ar vrea să sară din perete… Nu se mai bea decât ţuică fiartă şi vin fiert de la o vreme, în consens cu tulburarea atmosferică de afară – vorba unuia -, e un miros de scorţişoară şi de piper care face ochii să lăcrimeze, dar atmosfera lasă roşeaţă veselă pe obrajii chefliilor implementaţi temeinic în discuţii… Gicu este într-o formă de zile mari, zice că murăturile dorm duse în saramură, iar la iarnă taie şi-un porc pentru care a întreprins deja demersurile necesare…
- L-am antamat, ca să zic aşa. Că în absenţa porcului eu nu percep sărbătorile de iarnă, pe cuvânt de onoare, n-am şorici sunt trist, n-am caltaboş trăiesc drame, n-am ficat trăiesc coşmaruri culinare, n-am şunculiţa pe fund de lemn şi cârnaţii condimentaţi mă simt ca un terchea-berchea. Vorbesc foarte serios. Vreau să mănânc piftie din picioarele mele de porc, cum s-ar zice… Mă duc înainte de Crăciun, îi iau gâtul la godac şi om sunt… Mi-e milă de porc, ce să zic, îmi curg şi lacrimile pe obraji, da’ stomacul meu cere şi aia, cere şi aia, aşa că nu las melancolia să-mi defrişeze corasonul.
Gore clatină din cap, i se citeşte scepticismul în sprâncene.
- Gicule, să ştii că Europa nu e de acord cu introducerea cuţitului în gât de animal delicios şi plin de colesterol, aşa că treci pe la farmacie şi ia-ţi şi o seringă. Injectează-l cu patimă şi aplomb, intră şi tu în rândul oamenilor civilizaţi. Am vrut în Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii.
Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, încrustată cu floricele vesele, şi-i dă lui Sandu o palmă peste umeri…
- Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul… Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbeşte Gicu despre tradiţiile milenare cu aşa patos culinar… Anu’ trecut mi-a zâmbit portofelul în prag de sărbători mă dusei la ţară. Luai şi eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară şi ne-a alergat prin curte cu şişu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase ţuică după ţuică, a zis că în spiritul abominabilei crime care-i pune şoriciul la dispoziţie, iar sor-mea stătea lângă aragaz şi fierbea ibric după ibric… Şi o cânta cu glas de privighetoare trecută pe-aia cu mă dusei pe o cărare, mă-ntâlnii c-o fată mare. Ei, vise de-ale ei, amintiri de neuitat! Tu ce zici, se lasă cu porc în frigider sau nu? Că poţi să te duci şi la supermarket, iei de-acolo, gata ambalat…
Sandu Şpriţ stă cu Libertatea sub ochi şi se uită emoţionat la fata de la pagina cinci.
- Băieţi, ia priviţi cu jind ce făptură delicată, îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ… Şi este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viaţa-n ei… Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aş lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aş duce cu ea la maiami bici şi nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aş face Crăciunul cu burta la soare şi cu berea la frunte. Gicule, să-mi dai şi mie nişte şorici şi să pui carne la borcan. Când vin de la plajă îţi împing o vizită. Şorici după maiami bici, rimează, poet mă numesc… Mă ling pe degete când iese carnea din untură, ca la mama acasă… O viaţă avem şi trebuie trăită! Voi cu porcu’, eu cu mândra…
Gore se înfige în ibricul cu vin şi umple ulcelele cu o dexteritate demnă de invidiat. Mai aruncă şi un ochi pe fereastră şi ridică din umeri, a pagubă. Vântul spulberă frunzele, iar picăturile de ploaie bat darabana cu o indiferenţă strigătoare la cer.
- Ce să faci tu la maiami bici? Sănducule, acolo nu-i de tine, ai restanţă şi la întreţinere… Şi, una peste alta, ca s-o spunem pe şleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul şi cu oftatul. De-aia bei şi cânţi Puşca şi cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă şi mă rugai pe mine să spun nevesti-tii că ai fost la şedinţă prelungită. De câte ori nu te-am scos eu din bucluc? Da’ acu, gata, ochii văd, inima cere, organismul nu şi nu… Dacă aude consoarta că benoclezi felinarele la fătuci dulci şi iabraşe mănânci conservă cu sardine în noaptea de revelion…
- Se zice reveion, sare Gicu, aşa se zice, de ce nu învăţaţi şi voi să vorbiţi aşa cum se vorbeşte?
Gore aruncă un zâmbet superior.
- Ehe, uite unde era şi lingvistul nostru, una-două scoate limba la noi. Ne ia acu’ cu sintaxa lu’ fraza de ne stă vinu-n gât… Gicuţă, tată, de când cu proiectul intitulat porc pe masă observ că te-ai emancipat. O să ne obligi să ascultăm muzică de cameră şi să vezi cum te excludem din decor… Chiar nu ai pic de ruşine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunţă simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce eşti…

Afară plouă din ce în ce mai tare, iar cheflii noştri comandă încă un vin fiert. Sandu mototoleşte Libertatea, nu înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristeţe în privire, apoi o aruncă fix în capul lui Gore. Gicu îşi face socotelile pe un carneţel şi mormăie în barbă ceva din care reiese că o fi viaţa grea în România, da’ eu fără porc nu stau, votez porcul, aşa să ştiţi, iar Gore se ridică şi cere ca muzica să fie dată mai tare. Tocmai se aude vocea lui Dan Spătaru. Drumurile noastre, poate, se vor întâlni vreodată… Se răsuceşte către Sandu Şpriţ, pune mâinile în şolduri şi se hlizeşte.
- Toate drumurile duc undeva, dragii mei, dacă mi se permite să filozofez având alcoolemie la bord… Drumu’ lu’ Gicu duce la destinaţia porc, al meu se îndreaptă către un alt reveion la cabana plăpumioara, iar al tău, Sandule, nu mai merge către maiami bici, ci către andropauză. Hai să bem, că şi andropauza trebuie sărbătorită cum se cuvine!!! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul!!!

SURSA FOTO - nobine.wordpress.com; vulpeabucatar.com; sergianagrup.ro

DE-ALE CHEFLIILOR - ALTE EPISOADE

This entry was posted on Sunday, November 8th, 2009 at 1:24 am and is filed under J. DE-ALE CHEFLIILOR. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.