CRISTIAN LISANDRU

De ce nu îti place pescuitul?

Croita stramb zici?
Exista atatea vorbe mari despre viata; stii cum e- proverbele sunt expresia metaforica a unei filozofii de viata. Viata traita. Latinii ziceau-” Quisque est faber suae fortunae”. sau” Fortuna caeca est”.
Noi spunem” Norocul este cum si-l face omul”.
Eu cred ca trebuie sa-ti traiesti clipa!
Adica , iti dau dreptate!
O seara frumoasa!

cat de adanca poate fi viata? cum poti afla raspunsul daca nu ai curaj sa faci scufundari?

cred ca e bine sa ai un pic de timp, sa lasi tot si sa discuti liber cu tine insuti.
tineretea asta, e o boala!

“- Da, dar este vorba despre frumuseţea vieţii pe care o trăieşti în fiecare minut. Trebuie să trăieşti având gustul vieţii pe limbă. Poate nu ai aflat, dar minutele trec… Un minut pierdut este o palmă pe care ne-o dă viaţa… Până şi un minut de dezamăgire este infinit mai preţios decât unul în care ai bifat doar indiferenţă faţă de viaţă…”

Mi-a placut tot, dar mai ales asta.

Traitul in Frumusete e o mare arta. Datatoare de bucurie, si care nu e atat cultivata de noi, cat ne este data in dar, de insasi Viata.

Imi place ca esti dintre traitorii clipei. Si ca faci scudundari de mare adancime. Nu ai zis aici despre inalt si despre zbor, dar ai spus-o de atatea ori, cu alte prilejuri.

Tragand cu ochiul la ce ai raspuns Ilanei, te invit sa te privesti traind orice clipa cu acea tinerete din suflet, lasand masurarea anilor in seama celor care inca nu stiu de “carpe diem”… Iti spune asta o foaaarte tanara inima, care cand va trece, va trece si mai tanara.

Iti doresc/va doresc o noapte magica, cu vise leganate de cantecul vietii!

Mikka, Mikka, ai ales exact fragmentul care mi-a placut si mie cel mai mult!
Suntem aici pentru a trai viata care ni s-a dat. A o neglija, a fi indiferenti, e ca si cum ne-am neglija pe noi. Trebuie sa patrundem in adancul vietii ca si cum am patrunde in adancul nostru, sa scoatem perlele de frumusete si lumina si sa le oferim si altora.

“minutele trec… ” inainte de ele trec secundele, si inainte de secunde trec clipele. Si trec anii ca secundele.

tu ai reusit sa simti gustul vietii pe limba ???????????????

“Ce fel de om esti?”

iti spun eu ,un om care stie sa iubeasca frumos, un om care crede in frumusetea vietii in fiecare minut”, un om al carui suflet ii vorbeste iubitei cahiar si atunci cand e chinuit de intrebari existentiale:

“Iubito, reuşeşti să îmi fii primăvară
Atunci când iernez în propriile troiene
De întrebări existenţiale
Şi dai pământului arid prin care sap cu gândul
Seva reconfortantă şi hrănitoare a iubirii..”
(”Ostatec”)

e minunat cum si printre aceste” troiene existentiale ” tie “îţi place să inviţi cuvintele la dans.”…sa te scufunzi in ocean chiar si “fără butelie de oxigen”

eu iti doresc ca fiecare cautare sa te imbogateasca cu comorile iubirii…

Știi, mă gândeam zilele trecute că viața asta e mai simplă decât am crede doar că noi ne-o complicăm absurd… și e frumoasă, mai frumoasă decât știm noi.
Ingenioasă ideea dialogului ăsta.

“Trebuie să trăieşti având gustul vieţii pe limbă.” - foarte frumos spus

Atat reporterul, cat si “subiectul” interviului, ar trebui sa faca totusi cunostinta cu Inchizitia. Pentru zgarcenie in detalii… Mai astept introspectii asemanatoare…

Daca am dialoga mai des cu noi insine, cred ca am ajunge la un nivel mai inalt de cunosatere …

“Căutător de perle…
- Mult spus… Uneori, atunci când simţi că plămânii îţi explodează, revii la suprafaţă cu mâna goală. Viaţa nu îţi oferă întotdeauna comori. Nici măcar pietricele colorate.
- Totuşi, crezi în frumuseţea vieţii…
- Da, dar este vorba despre frumuseţea vieţii pe care o trăieşti în fiecare minut. Trebuie să trăieşti având gustul vieţii pe limbă. Poate nu ai aflat, dar minutele trec… Un minut pierdut este o palmă pe care ne-o dă viaţa… Până şi un minut de dezamăgire este infinit mai preţios decât unul în care ai bifat doar indiferenţă faţă de viaţă…”

perlele zic eu ca apar pe undeva, doar ca nu le vedem, le vad zeii dragii de ei sau piticii sau ce-o mai fi prin lume