Rătăcesc pe aleile unui parc
Imaginându-mi că sunt un călător
Care respiră drumuri lungi şi se hrăneşte
Doar cu pofta de a atinge orizontul…
Ploile acide care cad peste mine
Lovesc statuia unui individ
Predispus la meditaţie
Şi lacom de gânduri
Păstrate într-un clasor în care,
În alţi ani,
Aşezam timbre cu ştampile exotice…
Drumurile mele pe aleile parcului
Despre care vorbeam
Nu se termină niciodată,
În pofida faptului că fiecare porţiune de alee
Îmi este cunoscută şi a fost parcursă repetat…
Paşii mei desenează o hartă
A plecărilor, a revenirilor, a intrărilor şi a ieşirilor,
A trecerilor obsedante prin acelaşi punct,
Singura schimbare din decor
Fiind chiar eu…
În fiecare zi sunt altul,
În fiecare zi fac cunoştinţă cu mine însumi,
Îmi dau „bună dimineaţa” sau „bună seara”
Şi întreb „Ce mai faci?!”
Nu-mi răspund întrebărilor
Deoarece mi-e sete de tăcere
Şi foame de liniştea unui parc
În care vocea mea nu se mai aude…
Rătăcesc pe aleile parcului
Imaginându-mi toate căile de acces către
Fiinţa mea…
Rămân, paradoxal, un călător
Care merge tot timpul în cerc,
Speriat mai mult de eventuala ameţeală
Decât de drum…
SURSA FOTO - www.redbubble.com
Entries (RSS)
July 9th, 2009 at 12:06 pm - Edit
O zi bună tuturor, cu soare în gânduri şi suflete! Pe mâine!
July 9th, 2009 at 12:06 pm - Edit
Suntem calatori ai propriilor vieti…cand ne-am oprit, nu ne mai putem relua drumul…
Superba fotografie!
July 9th, 2009 at 12:18 pm - Edit
Cristian, te aşteaptă ,,Zâmbete” în dar pentru răspunsul tău superb, aici.
http://psalmdedor.blogspot.com/2009/07/zambete-in-dar-pentru-raspunsurile.html
PS Mă voi întoarce să citesc în tihnă poemul tău…Acum împart ,,zâmbete”
July 9th, 2009 at 12:29 pm - Edit
“un calator care merge tot timpul in cerc”…deci te intorci mereu la origini:)
July 9th, 2009 at 1:08 pm - Edit
Călătorul cu genunchii distrusi, dar cu ochii încă mari, te salută!
July 9th, 2009 at 1:50 pm - Edit
Ca de obicei, Cristian, creezi imagini inefabile.
“Nu-mi răspund întrebărilor
Deoarece mi-e sete de tăcere” sunt versurile mele favorite. Intotdeauna am considerat ca a respecta tacerea nu e un lucru atat de usor de facut, trebuie invatat si perfectionat in timp.
July 9th, 2009 at 2:06 pm - Edit
nu poţi intra de două ori în apa aceluiaşi râu, Cris.
şi ce bine e că e aşa.
drumurile noastre sunt părţi ale acelei ape. întotdeauna la fel, întotdeauna diferite
cu soare în suflet, cu ploaia în gînd îmi apăs degetele pe tastieră şi
călătoresc
July 9th, 2009 at 2:25 pm - Edit
Interesanta calatorie in cerc, insetand de tacere si rabdand de foamea de liniste.
“Paşii mei desenează o hartă
A plecărilor, a revenirilor, a intrărilor şi a ieşirilor,
A trecerilor obsedante prin acelaşi punct,
Singura schimbare din decor
Fiind chiar eu…”
Drumurile prin persoana, prin lumea personei, a mastilor, sunt ametitoare.
Drumul catre Fiinta e limpede, desi e sinuos si uneori cu ruperi si salturi in necunoscut.
Odata declarat credincios acestuia din urma, drumul ti se va asterne singur sub picioare si-ti va da, cand te clatini - toiag, cand orbesti -lumina, cand deznadajduiesti - incredere (”crederea intru”). Iti va aduce si tovarasi de drum, desi pe calea lui pasesti doar tu…
Drum bun, calatorule!
July 9th, 2009 at 3:00 pm - Edit
“Cînd mergi în cerc, păţeşti totdeauna aşa. Nu ajungi decît în tine însuţi.”(Octavian Paler)
Nu are mare importanţă dacă atingem sau nu ţelurile pe care ni le propunem atâta timp cât ne bucură călătoria spre ele…
Îmi plac versurile:
“Deoarece mi-e sete de tăcere
Şi foame de liniştea unui parc
În care vocea mea nu se mai aude…”
O zi senină! Medeea
July 9th, 2009 at 3:24 pm - Edit
Străbat un parc cu uliţe-nfundate. Mai bună, totuşi, rotirea în cerc…
July 9th, 2009 at 4:24 pm - Edit
eul/parcul/clasorul
plecari/reveniri/treceri/
buna dimineatza, buna seara!
LINISHTE!!
Un calator in cerc-
Calatoria este mai importanta decat tzelul!!!
July 9th, 2009 at 5:22 pm - Edit
Cristian, e o tulburare în poezia asta pe care n-aş fi vrut să o resimt…dar dacă e versul e aşa de bun, n-am ce face :)Şi-a făcut alee prin gândurile mele…Se roteşte ameţitor, zărind doar orizontul…Felicitări!
PS. O simplă privire în Sus transformă ciclicul în spirală ascendentă…şi chiar de zbor :)E o idee pentru o altă poezie…
July 9th, 2009 at 5:32 pm - Edit
Plimbaretule ! O zi buna si tie.
July 9th, 2009 at 6:06 pm - Edit
un calator in tine insuti, iti explorezi in fiecare zi fiecare particica a sufletului, al gandirii tale, repeti acelasi drum zi de zi, il sti pe de rost si totusi gasesti mereu ceva nou, ceva fascinant. Esti un vesnic calator al tau
July 9th, 2009 at 6:19 pm - Edit
O zi buna si tie, Cristian. Si inca o data spun, BINE AI REVENIT!
July 9th, 2009 at 7:16 pm - Edit
Cristian, se vede ca inca esti retoric dupa concediul pe care tocmai la-i petrecut!
July 9th, 2009 at 8:41 pm - Edit
Cunoştinţa cu mine însumi…
mi-a plăcut. O seară bună.
July 9th, 2009 at 9:12 pm - Edit
“Nu-mi răspund întrebărilor
Deoarece mi-e sete de tăcere
Şi foame de liniştea unui parc
În care vocea mea nu se mai aude…”
discursul calatorului pare un dialog cu identitatea, o regasire a drumului, dar o pierdere a personalitatii
asa sa fie?
July 9th, 2009 at 11:05 pm - Edit
mi-a placut la nebunie concluzia asta cu mai speriat de ameteala decat de drum..eu una am vazut in ea ideea ca omul in general se sperie de aparente,de lucrurile care l fac sa fie vulnerabil , mai mult decat de cele substantiale..caci drumul,in definitiv , e mai complex decat o banala ameteala.
o noapte linistita!
July 10th, 2009 at 12:03 am - Edit
Foarte frumosa poezie
July 10th, 2009 at 12:27 am - Edit
Ma incita mersul in cerc, ma fascineaza chiar… Dar numai cand e vorba de un cal legat de-un par…
Ma intreb cat ii ia pana se plictiseste…
Ce-l costa sa se plictiseasca…
July 10th, 2009 at 12:52 am - Edit
Pe azi Cris, de-abia astept sa mai postezi, enjoy your coffee break de citesti de dimineata mailul:P
uite ce gasisi acu pentru catei:
http://www.dresaj-caini.ro/psihologie-canina/caini-cu-probleme-de-comportament/probleme-de-comportament-teama-de-zgomote.php
un alt articol, mai putin folositor ptr cazul meu
http://www.caini-pisici.com/index.php?page=articole&idarticol=81
saracuta catelusa ajunsese sa se teama chiar si cand se innora un pic, ploile din ultima vreme i-au intensificat teama, probabil. e ea mai timida de felul ei, intotdeauna a fost, de cand s-a refugiat la noi, dar e un catel foarte iubitor. dar e capoasa si vrea numai unde nu are voie, cand ii este frica.
no ca am inchis tot eu topicul! poate i-o fi de folos si altcuiva…
July 10th, 2009 at 12:55 am - Edit
E o poezie liniştitoare şi mi se potriveşte perfect stării pe care o are sufletul meu.
Mă bucur că te-ai reântors pe “scenă” cu astfel de piese absolut superbe.
Cineva mi-a spus odată: “Ce revenire! Ce revenire!”… La fel îţi spun şi eu acum: ce revenire minunată!
July 10th, 2009 at 8:07 am - Edit
Frumoasa calatorie… in tine insuti
July 10th, 2009 at 9:41 am - Edit
MULŢUMESC TUTUTOR PENTRU COMENTARIILE LĂSATE, le-am citit cu mare plăcere! O zi bună să aveţi şi un sfârşit de săptămână excelent!
July 10th, 2009 at 3:05 pm - Edit
Cred ca ni se potriveste si noua celor care ne punem intrebari.
Acum sunt foarte grabita si nu pot sa spun prea multe.
Weekend minunat,Cristian si tuturor vizitatorilor si cititorilor tai!
July 11th, 2009 at 8:57 am - Edit
WEEKEND MINUNAT TUTUROR!!!
July 12th, 2009 at 9:02 am - Edit
Omul este un calator toata viatsa sa, Va calatorii mereu intre trecut si prezent, viitorul il lasa deoparte, deoarece este mult de mers pana acolo, si de aici reisese inca o data cat este de lenes omul
Frumos ceea ce ai scris.
July 12th, 2009 at 12:35 pm - Edit
@Andreea -o duminică plăcută îţi doresc… Suntem călători, toată viaţa noastră. Călători prin viaţă…
July 14th, 2009 at 1:19 pm - Edit
e frumos cum o simpla alee de parc te transforma in calator:)spre lumi necunoscute
July 14th, 2009 at 10:45 pm - Edit
Minunata poezia ta clepsidra peste clepsidra