AFTER FOREVER - Beyond Me
Diletanţi sentimentali predispuşi din naştere pronosticurilor sumbre s-au îndoit constant de iubirea noastră… Ne-au cântat prohodul pe mai multe voci, anticipând sufocarea treptată, impusă de nepotriviri presupuse, am fost înştiinţaţi că a persista într-un demers afectiv de modă veche denotă superficialitate evidentă din partea amândorura, iar inspectori trimişi de la centru ne-au ameninţat cu amenzi colosale… Te-am luat de mână şi am traversat frontiera dintre real şi imaginar, călcând apăsat, cu tălpile goale, prin cioburile ştirilor despre noi. Ne-am pansat reciproc rănile cu vorbe bune, am transformat în dezinfectant cotidian speranţa hrănită cu bucăţi mari de suflet şi am râs. În hohote. Din când în când, suntem arătaţi cu degetul şi încondeiaţi în pamflete, fiindcă tulburăm mlaştină de nelinişti cu liniştea noastră. Muşcă din toţi nepăsarea în care ne-am înfăşurat trupurile, aşa că nu va mai trece multă vreme până când se vor plictisi şi vor da din mână a lehamite… Atunci vom fi lăsaţi în pace. Răbdare…
SURSA FOTO - home.acceleration.net
Entries (RSS)
June 23rd, 2009 at 11:01 pm - Edit
“am fost înştiinţaţi că a persista într-un demers afectiv de modă veche denotă superficialitate evidentă din partea amândorura” - sa ma pregatesc si eu oare de circumspectia diletantilor, datorita superficialitatii mele? pentru moment am reusit sa ii evit
June 23rd, 2009 at 11:30 pm - Edit
Aşa se întâmplă întotdeauna. Oamenii care nu au cunoscut iubirea adevărată nu pot concepe că ea există. Dar ce poate fi mai minunat decât să trăieşti cu nervii iubirii întinşi la extreme ştiind că dacă nu o (îl) întâlneşti vei simţi că te ofileşti de dor. Mergând pe stradă nu vezi decât chipul persoanei iubite, soarele străluceşte altfel, aşa simţi deşi el străluceşte cu aceeaşi intensitate doar că tu simţi că te pârjoleşte. Este dragostea aceea ce puţini o trăiesc, dar despre care mulţi vorbesc , despre care mult mai mulţi tânjesc şi incredibil de mulţi o hăituiesc.
June 23rd, 2009 at 11:51 pm - Edit
ʹNe-am pansat reciproc rănile cu vorbe bune, am transformat în dezinfectant cotidian speranţa hrănită cu bucăţi mari de suflet şi am râs.ʹ
O, da! In fata unei asa frumoase si tonice aliante, cum sa reziste ʹdiletantii sentimentaliʹ si toti scepticii?
ʹtulburăm mlaştină de nelinişti cu liniştea noastră.ʹ
Asa, minunat… In fata voastra, a purtatorilor de liniste, nu vor putea decat sa se predea… Tulburati pana se limpezesc…
Rabdare… da. In final, picatura va face drum in stanca.
Frumos, optimist, plin de liniste. Numai buna cantarea, pentru intrat in linistea noptii, dar si pentru zi. Pentru ʹtraversat frontiera dintre real şi imaginarʹ…
Noapte blanda si linisita, draga Chris.
June 24th, 2009 at 12:41 am - Edit
Sunt fascinata de opera ta.
June 24th, 2009 at 12:58 am - Edit
Bună Chris, deseori cei din jur își dau cu presupusul, fac fel și fel de aluzii și de afirmații, dar atunci când există ”speranţa hrănită cu bucăţi mari de suflet” și cineva care te ține de mână, tot ce trebuie să faci e să te lași în voia iubirii, pentru că ea vindecă rănile și nimic altceva nu mai contează. Și timpul face ca totul să se estompeze, ceea ce părea cândva atât de ”colosal” ajunge străveziu, până când dispare de tot. Cu bine!
June 24th, 2009 at 3:37 am - Edit
Am fost pe la Mikka , am băut tot ceaiul, nici nu vreau să mă gândesc ce va fi astăzi. I-am lăsat doar urma că am fost pe-acolo, ceai…
Acum am venit în vizită pe la tine şi ascult o melodie de zile mari. O melodie ce-mi dă puterea de a rezista până dimineaţă fiindcă în noaptea am răbdare… până răsare soarele, nu pot pierde aşa minunăţie. Bucăţi mari de suflet se bucură la ivirea zorilor, iar luna sfioasă luminează drumul spre regăsire.
June 24th, 2009 at 5:44 am - Edit
Trezireeeeeaaaaaaa! Sânzienele vă urează o zi divină!
June 24th, 2009 at 7:49 am - Edit
Rabdare? Cine mai poate avea astazi rabdare? Rabdarea tine de o epoca desueta
June 24th, 2009 at 9:23 am - Edit
“Ne-au cântat prohodul pe mai multe voci, anticipând sufocarea treptată, impusă de nepotriviri presupuse, am fost înştiinţaţi că a persista într-un demers afectiv de modă veche denotă superficialitate evidentă din partea amândorura, iar inspectori trimişi de la centru ne-au ameninţat cu amenzi colosale…”
Foarte inspirat! Cred ca fiecaruia ni s-a intamplat macar o data, sa fim in pozitia de mai sus!
Cuvintele tale au spus totul! Nu gasesc de adaugat nimic. Poate doar sa ma repet si rostesc timid: rabdare ….
June 24th, 2009 at 10:11 am - Edit
da, e frumoasa rabdarea care se bazeaza pe certitudinea de a fi alaturi…
indiferent de.
June 24th, 2009 at 10:18 am - Edit
@Cristina – astfel de dieletanţi care nu fac altceva decât să stea pe margine şi să-şi dea cu părerea au fost şi vor mai fi. Important este să nu fie băgaţi în seamă…
@Geanina – există Hăitaşi ai Iubirii… Din ce în ce mai mulţi. Fiindcă nu au puterea dea o gusta, nu se bucură atunci când alţii reuşesc… Dar trebuie trataţi cu indiferenţă!
@Mikka – o zi bună îţi doresc, printre picături care reuşesc să fac drum prin stâncile vorbelor grele aruncate de alţii… Tot iubirea rămâne întotdeauna, în ciuda pronosticurilor sumbre…
@Dielda – mulţumesc mult, chiar dacă „operă” este mult prea mult spus…
@Bianca Dan – şi eu cred acelaşi lucru, aşa cum – în furtună – corăbiile se lăsau purtate de valuri, fără să lupte îmotriva lor, tot aşa ar trebui să facă şi perechile de îndrăgostiţi. Orice furtună este urmată de un soare strălucitor…
@Geanina – trezireeeeeee! Acum m-am trezit şi am simţit mirosul de cafea… O să trec şi eu pe la tine şi pe la Mikka pentru a savura lichidul cotidian, cu sau fără caimac…
@Paul – ce vină au feliile de timp cunoscute şi sub numele de epoci pentru că oamenii au uitat ce înseamnă răbdarea?
@Orianda – mulţumesc pentru comentariu. Răbdarea ne ajută de fiecare dată să trecem peste toate. Putem să strângem şi din dinţi, dacă este nevoie…
June 24th, 2009 at 10:20 am - Edit
“Iubirea vegheaza si dormind nu adoarme , inficosata nu se teme ci k o flacara vie si ca o faclie aprinsa , se arunca in sus si-si deschide drum nezdruncinat.
Cine are iubire intelege ce inseamna acest cuvant. ” ( Thomas Kempis )
Fiecare cuvant scris e superb , divin , special, la fel k si iubirea adevarata care indiferent de intemperiile care o lovesc zi de zi, creste si infloreste asemeni unui crin imaculat.
Rabdarea e totul…poate chiar cheia .
June 24th, 2009 at 10:22 am - Edit
Probabil, rabdarea … este singura speranta?
Imi mult cum scrii, ai un mare dar in a-ti transpune gandurile si sentimentele.
June 24th, 2009 at 10:58 am - Edit
Cu tot diletantismul de rigoare trebuie sa-ti spun ca pana la urma tot singuri ramanem. Nu zic eu, zicea cineva… Nu-l cred dar poate tu il vei crede…
Musca nepasarea si inca musca rau… Iar cioburile stirilor se infig in carnea vie… Noi? Tot noi… Ferice de voi!
June 24th, 2009 at 10:59 am - Edit
@lecsyaro - bine ai venit pe blog, mulţumesc pentru comentariu, sper să ne recitim şi de acum încolo cu mare plăcere…
@Jacqueline Maru - la fel, bine ai venit, sper să reuşesc să te conving să revii…
@Ajnanina - îmi place răbdarea, este o adevărată doamnă. Trebuie să o respectăm şi să avem grijă de ea…
June 24th, 2009 at 11:02 am - Edit
Bine ca inspectorii aia doar v-au amenintat cu amenzi si nu v-au si amendat de-adevaratelea. Isi luau si ei stimulente, daca-o faceau.
June 24th, 2009 at 11:13 am - Edit
@Geocer - ce tare - asta se leagă cu postarea ta!!!
June 24th, 2009 at 11:14 am - Edit
@bl000g - încercăm să ţineam steagul sus… Câteodată îţi vine să înjuri…
June 24th, 2009 at 11:22 am - Edit
Oare rabdarea este un leac, este solutia, este raspunsul la toti si toate? Posibil!
June 24th, 2009 at 11:24 am - Edit
@Simon Cristian - este posibil ca răbdarea să fie leacul…
June 24th, 2009 at 11:31 am - Edit
Mai draga Chris… Uite aici o punga mare. Pune tot. Cioburi de stiri, cuvinte grele, nerabdari, neguri. E o punga-sac, folosita cu mare… folos de mult timp. Stie sa stranga si sa tina strans. Turbinca adevarata…
Zi-le “pasol na turbinca!” si da-le la maaamaaa… Dau pe foc la noapte… tot-tot.
Ziua de de minune, azi… Noi, si mai si.
Din nou imi amintesc, apropos de rabdare:
“Nu mor caii cand vor cainii”…
Vrei sabie? Avem…
Ori matura… Avem si de-aia.
Si inca multe. Plus “si-un ceai si-o cafea”…
June 24th, 2009 at 11:37 am - Edit
@Mikka - aşa este, nu mor caii când vor câiniind vor stăp şi - aşa cum cânta Ploieşteanu - nici câinii când vot stăpânii… Întâi ceaiul şi cafeaua, iar pe urmă curăţenie generală, aruncăm negurile în neant…
June 24th, 2009 at 11:39 am - Edit
Fără înjurii domnilor, vă rog răbdare… în toate. detest să aud astfel de lucruri mai ales într-o astfel de zi, alături de astfel de postări.
Gata, le-am încuiat
şi le arunc în mare,
Şuier luna şi o răsar
Cu RĂBDARE mareeeee…
June 24th, 2009 at 11:45 am - Edit
@Geanina - ziua se anunţă oricum minunată, cu sau fără cârcotaşii de serviciu… RĂBDARE…
June 24th, 2009 at 11:47 am - Edit
Asa!
Am avut asa, un “miros” ca e pe-acolo ceva, un soi de pregatire de “bairam”… Am avut si eu unul, acu’ o saptamana. Baga aspiratoare de-alea, cu motoare de cvadrimotor…
Vin cu… armata si cu UTC-ul (banc de “pe vremea noastra”).
Yo nu ma las, mor cand vreau eu, chiar daca o sa fiu martoaga (Apropos… “Omul cu martoaga” - buuuna si aia, nu?)
Ceai cu rom si cafea cu caimac gros de doua deste… Tot apropos: mi-e dor de “La capat de linie…” Ce mai face Speranta?
O zi de sa dai cu ea de cer, de stralucitoare!
June 24th, 2009 at 11:53 am - Edit
Asta vreau să aud dragilor, cât mai pot şi n-oi pica pe baricadele iubirii răbdătoare, pierdută voi fi şi am să cer să nu fiu găsită cu niciun chip, iar dacă se va oferi recompensă pierduţi sunteţi şi voi…
Aşadar RĂBDARE…
June 24th, 2009 at 12:07 pm - Edit
Cristian,o imbratisare stransa..stransa aducatoare de rabdare…!
Cât de importantă este o îmbrăţişare? Poţi da un răspuns aici http://psalmdedor.blogspot.com/2009/06/cat-de-importanta-este-o-imbratisare.html.
June 24th, 2009 at 12:07 pm - Edit
Vreau si eu o parere de a ta despre o “poezie” pe care am publicat-o pe blog la mine:).Chiar am nevoie de parerea ta si a celorlalti care se pricep la asa ceva.Te astept..
June 24th, 2009 at 12:10 pm - Edit
@Mikka - şi mie mi-e un pic dor de Alexandru şi de coana Măndica, sper să aduc un nou episod cât de curând…
June 24th, 2009 at 12:11 pm - Edit
@Geanina - de pe astfel de baricade nu picăm niciodată, tragem cu ghearele şi cu dinţii…
June 24th, 2009 at 12:11 pm - Edit
@Mariana - întoarcem îmbrăţişarea cât ai clipi!
June 24th, 2009 at 12:12 pm - Edit
@G0oDBoY - acum venim şi studiem problema…
June 24th, 2009 at 12:27 pm - Edit
Am pus piciorul sufletului pe acestă baricadă şi nimic nu-l mai clinteşte
Am pus braţul fericirii dincolo de baricadă
şi nimic nu-l oboseşte
Am pus RĂBDAREA la-ncercare şi-acum totul străluceşte…
June 24th, 2009 at 12:33 pm - Edit
@Geanina - da, da, totul este strălucitor şi asta este bine. Uite, domnule, şi răbdarea poate să strălucească!
June 24th, 2009 at 12:41 pm - Edit
Rabdaaaareeeee si tutuuuun!
Desi yo nu fumez, am rabdare cu toti prietenii mei fumatori. Ii las sa-si traga si ei seva de pe unde pot. Pe urma bag doua tuburi de gel de dus… Cu rabdare…
Apropos, noi rabadam asa, pe uscat?
June 24th, 2009 at 12:46 pm - Edit
Păi oameni asta se învată la şcoala … vieţii. E primul lucru pe care-l învăţăm ca apoi să strălucim. Acum, în clipa asta mi-am amintit un episod legat de RĂBDARE şi GABRIEL, copilul care …
Toată noaptea m-am gândit la el, mi se pare incredibil că lucrurile stau aşa , în urmă cu un an făceam planuri unde să mergem pe litoral.. în sfârsit…
Când mergeam la el acasă pentru a pregăti lucrările ce urmau prezentate în competiţii , eu îi mai spuneam”GABRIEL, sau ZUZU aşa îl alintam toţi, să stii că aici …
nu mă lasa să termin şi îmi spunea RĂBDARE, vă rog doamna, puţină RĂBDARE. Aşa de drag îmi devenise cuvântul acesta încât aproape provocam situaţii ca să aud cum spune RĂBDARE, puţină RĂBDARE…
Amintiri mult prea frumoase, ce nu le voi uita nicicând…
June 24th, 2009 at 12:47 pm - Edit
@Mikka - pe uscat nu prea merge, eu mă pregătesc de plecare pe la birou, aşa că vreau să am capul limpede… Revenirea de la birou va fi cu şpriţ… Mai ales că mă pregătesc de concediu şi am o stare în care mă visez matol cotidian…
June 24th, 2009 at 12:49 pm - Edit
@Geanina - sunt amintiri care nu pot fi şterse niciodată, indiferent dacă încercăm să facem asta… Şi mie mi-e dragă răbdarea, chiar mult de tot.
June 24th, 2009 at 12:54 pm - Edit
Oaaaa! Ok, cap limpede sa ai.. Retrag ideea lichida si las rabdarea…
Concediu! Minune! Asta da veste buna! Pregatire usoara - sa se faca singure.
“Matol cotidian”… asta mi-a facut ziua elice… Yessssss!
June 24th, 2009 at 12:56 pm - Edit
@Mikka - ziua elice? Hai că la asta nu mă gândeam… Oricum, săptămâna viitoare, când plec către munte, voi avea cu mine “uzina de vise” - laptopul - şi modemul zapp, sper ca postările să meargă în acelaşi ritm…
June 24th, 2009 at 1:20 pm - Edit
La munte… Minunat! Sa iei aer curat, sa trimiti si la Paul, in Portocalia aia…
Musai sa mearga “uzina de vise”. Alfel ce ne facem noi? Astia, ramasi intinsi pe asfalt…
June 24th, 2009 at 1:21 pm - Edit
prea frumos, sa fie spus,
prea din vreme, sa se-arate,
prea curand, pentru apus,
prea de tot si prea de toate….
Superba, postarea ta! Prea frumos la tine-n suflet!
June 24th, 2009 at 1:33 pm - Edit
@Mikka - sper să meargă, oricum cred că zappul are acoperire la Cheia… Dacă nu are atunci le sar la beregată…
@Mistique - mulţumesc din suflet!
June 24th, 2009 at 5:02 pm - Edit
rabdarea ne poate salva deseori … asa um ziceai tu Cristian mai sus este o mare doamna !
Nu stiu cine zicea ” din rabdare nasc flori ” dar ii dau dreptate !
June 24th, 2009 at 7:31 pm - Edit
Iubirea adevărată nu se trece niciodată. De unde îndoiala?
June 24th, 2009 at 9:47 pm - Edit
@Hime - nici eu nu ştiu cine a avut atâta inspiraţie, dar tare bine a mai spus…
@Ioan - există şi în dragoste chibiţi care nu fac altceva decât să îşi dea cu presupusul şi să se creadă Casandre…
June 25th, 2009 at 11:06 pm - Edit
Suntem nascuti pentru a iubi,de ce nu vor sa inteleagaunii?
June 25th, 2009 at 11:08 pm - Edit
@Gabi - aşa este, născuţi pentru a iubi… Probabil că nu înţeleg aceia care tratează sentimentele cu indiferenţă maximă…