CRISTIAN LISANDRU

Căldură mare, numai bună de stins cu bere rece. Sub umbreluţele inscripţionate cu Ursus – Regele berii în România sau Bergenbier – Prietenii ştiu de ce, Şpriţ, Gore şi Gicu au ajuns la concluzia că şi vizitele la cârciumă vor cunoaşte o schimbare radicală. Nedorită de niciunul dintre ei dar impusă de situaţia generală. În sensul că ori vor veni mai rar, ca să bea aceeaşi cantitate de dinainte de criză, ori vor veni mai des, dar vor reduce raţia de alcool aferentă fiecărei şedinţe. Din boxe cântă preferatul chefliilor, Ploieşteanu – mare boier, mare caracter, când îţi zice una la ureche te matoleşte vocal, vorba lui Gore -, iar Şpriţ a propus ca şi cinstea să fie desfiinţată. Motiv pentru care Gicu a ciulit rapid urechile, precum iepurele precaut. Adică vrei să fim necinstiţi, ne-apucăm de afaceri cu borduri? Îl priveşte pe Gore, aşteptând lămuriri suplimentare, fiindcă Şpriţ este concentrat asupra paharului în care toarnă vin. Lasă paharul umplut pe jumătate şi adaugă apă minerală, adusă chiar atunci din congelator. Apoi gustă şi fluieră a satisfacţie… Spune, spune moş bătrân, spune caii când se fură, noaptea pe fulgerătură – vocea spartă a lui Gore face mesenii să râdă. Şpriţ, ridicând paharul, explică situaţia. Gicule, nu cerceta aceste legi dacă nu poţi să le-nţelegi. Nu la cinste mă refeream eu, ci la… cinste – Gicu măreşte ochii, nu-nţelege nimic -, la băutura pe moca… Nu mai merge, trebuie să plătim toţi nemţeşte. Româneşte am plătit destul, acu’ apelăm şi la spiritul germanic, că aţi văzut unde i-a dus… Frate, frate, brânza este pe bani, zic şi eu ca Voronin, când cu demonstraţiile de la Chişinău… Făcea şi ăla pe interesantul în relaţia cu România, fac şi eu pe interesantul în relaţia cu Gore… Sandu Şpriţ s-a tras cu scaunul mai la umbră, fiindcă l-a perpelit soarele de vreo oră şi jumătate şi simte iz de moleşeală. A vrut neapărat să stea în afara umbrelei, ca să prindă culoare şi acum suportă consecinţele, motiv pentru care Gore l-a sfătuit să cumpere şi iaurt în drum. Ca să-ţi dea doamna pe spate, Sandule, masaj erotic cu iaurt… Şpriţ nu dă replica, dar îşi continuă ideile referitoare la cinste. Parcă mi-au căzut grăunţele-n picioare, Gore, aşa mă simt. Da’ tot zic că brânza este pe bani… Nu se poate, mă, să fie ceva gratis, nu ştii că e criză? Şi criza ne afectează la toţi buzunarele, portofelele se află în pragul leşinului, fiecare bea cât are, se-ntinde cât îi este plapuma de azi încolo. Gata cu zaiafeturile, cu dai tu azi, că dau şi eu peste un cincinal sau peste o zi, nu mai mer-ge! Aaaa, o palmă gratis îţi dau, dacă vrei, cu toată plăcerea şi sunt darnic: chiar două, dacă doreşti… Gore fumează o ţigară mentolată – i le-a adus fi-su din cursă, e şofer pe tir, nu prea-i plac, dar zice că aşa face economie vreo trei săptămâni -, trage din ea, o apucă între două degete, o priveşte de parcă ar descoperi acolo cine ştie ce răspunsuri la întrebări existenţiale, apoi o introduce din nou între buze şi trage fum în piept. Oftează, eliberând fumul, apucă halba cu bere, pe trei sferturi golită, şi o dă peste cap. Patroane, încă două aici, la noi, că şi la Gicu a fost halba spartă, iar lu’ Şpriţ nu-i mai da tămâioasa lui că face urât la băutură, cică e brânza pe bani şi nu mai face la nimeni cinste. Aş vrea s-o văd şi pe-asta! Gicu râde cu gura până la urechi. Las’ că dă el un rând, două, că trebuie să facă şi cinste. Nu facem toţi aşa? Doar n-o să ne schimbăm obiceiurile, trebuie să fim conservatori. Criza vine, trece, se fandoseşte un pic şi gata, viaţa merge înainte, berea tot bere va fi. Da, da’ mai scumpă, murmură Şpriţ. Nu vedeţi, bă, că se scarpină lumea în fund, îşi roade lumea de sub unghii şi aşteaptă ziua de mâine cu inima-n chiloţi? Vine Băsescu şi zice că e de vină Tăriceanu. Vine Tăriceanu şi îi sare la gât lu’ Crin. Crin – zici că e domnişoară! – vrea preşedinţie şi se lasă băgat la colţ de Popescu şi de Ursu fără coadă, la realitatea Vântului. Geoană strigă la romexpo că România s-a tot legănat, în derivă, iar Bombonel a devenit doctor de politică, stetoscopul îi mai lipsea, şi este de părere că boala ţării se numeşte Băsescu. Şi ţara? Zi-i, Gore, zi-i Gicule, cum rămâne cu ţara? Gore şi Gicu îşi ciocnesc iar halbele şi ronţăie seminţe. E buget de criză, aşa că au lăsat mizilicurile. Gore pune cojile într-o scrumieră promoţională în interiorul căreia scrie „România – the land of choise”. Varsă cojile-n palmă şi priveşte reclama dând din cap. Sandule, eu când văd ce scrie aici într-o limbă de circulaţie internaţională pe care nici nu o cunosc înţeleg doar partea cu of, pe cuvântul meu. E de of şi de dor, de jale şi de chin… Oooof, ce dor, ce chin, ce jale, pe la poarta dumitale… Gicu bate din palme. Lasă că poate câştigăm în seara asta eurovisionul - la anu’ ne-am scos, ne batem pe burtă ca belferii şi organizăm sindrofia cu Oprescu-n pol pozişăn. Adică-n cap de formaţie, Gore, că ai lipsit la orele de engleză, trăgeai mahoarca în piept prin parcuri! Îi băgăm la polivalentă, că-n altă parte nu văd. Da’ se descurcă Oprescu, e manager bun. Eeee, ză land of ciois.. Cu ciois sau fără ciois, cu of sau fără, eu aş vrea să câştige Elenuca, mânca-i-aş obrăjorii ei de balcanică… Şpriţ se ridică-n picioare şi bagă mâna-n buzunar. Patroane, încă un rând că fac cinste pentru ultima oară! Elenuco, hai peste ruşi să-i cucerim muzical!

ALTE EPISOADE DIN CICLUL “DE-ALE CHEFLIILOR”.

SURSA FOTO - www.banisiafaceri.ro; www.turism.gov.ro; www.dulapiorul.com; alexandraslm.wordpress.com

This entry was posted on Saturday, May 16th, 2009 at 12:09 am and is filed under J. DE-ALE CHEFLIILOR. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.