CRISTIAN LISANDRU

Jurnalistul şi-a luat rămas bun de la toate redacţiile lumii, fiindcă dorise să descrie lumea văzută prin ochii lui şi nu fusese lăsat. Punea de fiecare dată suflet în ceea ce scria, or această cumplită ieşire din decorul cotidian controlat de patronii ziarelor nu fusese tolerată. În consecinţă, jurnalistul demisionase cu zâmbetul pe buze, îşi pusese laptopul în geantă şi dispăruse din presa scrisă pentru a continua să îşi redacteze visele doar în mintea lui în care imaginaţia mergea braţ la braţ cu metafora pe stradă pavată cu iluzii. După o vreme, sătul să se citească singur, jurnalistul şi-a construit un ziar numai al lui. L-a cultivat, l-a îngrijit, l-a hrănit cu trecutele deziluzii, l-a udat cu lacrimi scrise în Georgia, mărimea 14 şi, într-o bună zi, a observat că din ce în ce mai multe priviri poposeau peste paginile sale pentru a lua o doză de vis scris cu sufletul… S-a bucurat. Într-o altă zi, mai mulţi patroni de ziare l-au dat în judecată pentru că – spuneau avocaţii lor, îmbrăcaţi la patru ace – este inadmisibil să oferi oamenilor, gratuit, vise din care să tragă concluzia că viaţa este frumoasă. Nu, strigau cu toţii în timpul procesului, viaţa nu este frumoasă, doamnelor şi domnilor, viaţa este dură, este o junglă în care lianele mondene şi mlaştinile ideilor derizorii au cea mai mare căutare. Pâinea şi circul sunt vandabile, nu visul, iar acest jurnalist îşi permite să concureze tabloide de mare succes scriind în metafore despre iubire, nostalgii trăite la margine de univers şi, culmea, despre oameni care au curajul să se privescă în ochi. Fiindcă judecătorul scria poezie în timpul liber, jurnalistul nu a fost condamnat. A fost lăsat să-şi pună în continuare visele pe hârtie, să facă nopţi albe sprijinit cu capul în palme şi să îşi dea în continuare întâlnire cu imaginaţia pe strada pavată cu iluzii… Aceea a fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui şi atunci a scris, târziu în noapte, că drama patronilor de ziare este indusă în primul şi în primul rând de obsesia nocivă că ziariştii trebuie să scrie la comandă…

Sursa FOTO - www.speckletonedesign.com

This entry was posted on Sunday, February 22nd, 2009 at 6:31 pm and is filed under B. GÂNDURI. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.