CRISTIAN LISANDRU

Albă ca Zăpada s-a certat cu cei şapte pitici… Motivul? Mina de cărbune în care lucraseră atâta amar de vreme s-a închis din cauza crizei mondiale, ceea ce a dus la trecerea celor şapte pitici în şomaj… Albă ca Zăpada, de meserie „casnică”, vindecată de ceva vreme de naivitate (doar vă aduceţi aminte cum a muşcat ea ca o gâsculiţă dintr-un măr otrăvit…), i-a convocat pe pitici la o şedinţă fulger în urma căreia a luat hotărârea, dictatorial, ca fiecare dintre cei şapte să caute de lucru în Pădurea Mare. Cum Somnorilă… dormea, iar Mutulică nu putea să ia cuvîntul, din principiu, hotărârea suspect de rapidă a Albei ca Zăpada a fost acceptată de cei şapte pitici. Planul stabilit în şedinţă şi înscris în procesul verbal redactat de Morocănosul nu a putut fi pus în practică, şi asta deoarece piticii din poveste cunoşteau o singură meserie, mineritul, recalificarea lor la o vârstă înaintată fiind sortită eşecului. Chiar şi Mutulică, tânăr pe vremea noastră, este acum la vârsta senectuţii şi regretă absenţa unei pensii private… Suplimentar, nici un angajator nu a dorit să îşi asume responsabilitatea încheierii unui contract de muncă pe termen limitat sau nelimitat cu personaje care aveau înălţime de copii şi minte de adulţi… Această făţişă discriminare nu ar fi fost trecută cu vederea de forurile abilitate dacă presa pădurii nu ar fi fost aservită unor interese de clan despre care vom discuta cu altă ocazie… Când facturile s-au înmulţit alarmant pe biroul Albei ca Zăpada, ea a fost obligată să obţină un împrumut de la bancă, în condiţii de creditare cel puţin periculoase, ipotecând căsuţa celor şapte pitici pentru o perioadă de cincizeci de ani şi partea de moştenire – o aripă de castel în ruină – care îi revenise de pe urma defunctului tată… Din nefericire, cei şapte pitici nu au reuşit să găsească slujbele dorite, în pofida eforturilor şi şpăgilor depuse în buzunarelor personajelor sus-puse din pădure, întreaga lor agoniseală transformată în valută forte ducându-se pe apa sâmbetei… Albă ca Zăpada s-a trezit în imposibilitate de plată, ceea ce a dus la preluarea de către bancă a căsuţei piticilor, precum şi a moştenirii fetei, respectiv aripa de castel… Rămaşi pe drumuri, cei şapte pitici s-au revoltat şi au trimis-o pe Albă ca Zăpada la muncă, un domeniu necunoscut pentru ea până în acea zi… Totodată, intervievaţi fiind, piticii au denunţat într-un tabloid de mare tiraj şi prestaţia lamentabilă a Fraţilor Grimm („nişte pretinşi scriitori de poveşti”), care au lansat o poveste siropoasă din care reieşea surprinzător că şapte pitici sănătoşi şi buni de muncă aveau nevoie – („ha, ha, ha, ce glumă!”) – de o prinţesă răsfăţată, fugită de acasă, pentru a-şi pune ordine în propria căsuţă şi în propriile vieţi… Piticii au negat cu vehemenţă şi eventualele relaţii intime cu respectiva, anumite zvonuri lansate prin pădure nefiind decât „bârfe ordinare”… Autorul articolului a concluzionat că drama celor şapte pitici s-a datorat în exclusivitate Albei ca Zăpada, personaj de bani gata care a fugit de-acasă nerespectând sfaturile mamei vitrege bine intenţionate… Aceeaşi fiinţă lamentabilă s-a încurcat sub ochii cititorilor de toate vârstele – „mai ales copii” - cu un escroc care se pretindea prinţ fără să aibă sânge albastru, divorţând de el ulterior şi revenind, cu pretenţii de crăiasă în mizerie, pe capul a şapte pitici amărâţi, cu suflete nobile…

This entry was posted on Saturday, February 21st, 2009 at 12:58 am and is filed under C. POVEŞTI RESCRISE. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.