MĂ GĂSIŢI AICI (http://lisandrulisandru.wordpress.com/).
MULŢUMESC ANTICIPAT TUTUROR CELOR CARE VOR EFECTUA SCHIMBAREA NECESARĂ ÎN BLOGROLLUL LOR. DACĂ - numai din cauza vitezei - AM UITAT SĂ TREC PE CINEVA ÎN BLOGROLL, VĂ ROG SĂ-MI ATRAGEŢI ATENŢIA.
DACĂ DORIŢI, PUTEŢI SĂ PĂSTRAŢI ŞI ADRESA VECHE, FIINDCĂ CELE PESTE 400 DE MATERIALE PUBLICATE AICI VOR RĂMÂNE LA LOCUL LOR.

VĂ AŞTEPT CU MARE DRAG! LA BUNĂ RECITIRE!!!

Comments 37 Comments »

Îţi cânt iubirea în fiecare oră a zilelor
Care aştern peste noi
Bucuria percepută
Printr-o creştere constantă a pulsului…
Există un miracol evident
Al sentimentelor intersectate
Şi îmbrăţişate permanent,
nullIar transformarea mea în menestrel modern
Hrănit cotidian
De apa vie a buzelor tale
Este o rezultantă firească
A dorului nestins
Înfipt în trupul înfometat,
Niciodată sătul de dragoste…
Noi ne-am regăsit în această viaţă
După ce ne iubisem constant
În universuri paralele
Şi ne pierdusem temporar
Fiindcă soarta ingrată a ţinut morţiş
Să devină ironică
Un oarecare interval de timp…
Recuperăm cu aviditate anii
În care ne iubeam
Fără să ne atingem,
Conştienţi că reîntâlnirea prezisă
Pe o frunză verde a destinului
Nu mai poate fi contestată de nimeni…
Îţi cânt iubirea în fiecare oră,
Iar universurile paralele
În care ne-am îmbrăţişat de-a lungul vremurilor
Devin treptele de lumină
Aşezate sub paşii noştri
Ce şi-au căutat drumul către
Un orizont comun…

SURSA FOTO - fineartamerica.com


Zucchero - My Love

Comments 32 Comments »

nullÎn cârciumioara din cartier miroase a ţuică fiartă, iar în ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puţin afectaţi de îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din colţ – la o masă mai retrasă, vorba melodiei de demult -, cei trei cheflii, Sandu Şpriţ, Gore şi Gicu, au comandat încă un ibric cu ţuică şi aruncă din când în când ocheade către televizor. Tocmai se anunţă pe surse că alegerile din 6 decembrie nu vor fi repetate, ceea ce înseamnă că Geoană şi pesedeul trebuie să accepte mai cu milă, mai cu dor, ideea unui Băsescu Reloaded. Bă, şi o vor accepta, fiindcă mortul de la groapă nu se mai întoarce, ascultaţi-mă pe mine, sare Gore cu gura cât şura, în vreme ce Gicu desface tacticos o pungă cu seminţe. O vor accepta şi vor chibiţa de pe margine. E mai simplu în opoziţie, poţi să zici ce vrei, nici nu te bagă cineva în seamă, nici nu trebuie să semnezi sub ceea ce zici. Vorbe, măcinăm vorbe… Noi măcar le măcinăm ca beţivii puşi pe taclale, nu vrem să formăm guverne. Sandu Şpriţ e morocănos, dar nu pentru că se simte lezat de oarecum fireasca atitudine a celor de la Curtea Constituţională, ci pentru că îl macină o mare supărare interioară. Genul acela de supărare care te determină să înghiţi şi ţuica fiartă cu noduri, în prag de sărbători. Ce zici, Gore?, întreabă după ce duce la buze o ceşcuţă înflorită… Mortul de la groapă nu se mai întoarce? He, he, trăim vremuri memorabile, unii zic că sunt de tot rahatul sau de tot râsul, dar eu spun că sunt aşa cum le merităm. Că Dumnezeu se uită de sus la noi, le vede, le contabilizează şi ne dă cu pleaşca peste ochi… Nu am căzut în misticism, nu mă priviţi ca pe sfintele moaşte ale Sfântului Şpriţ, dar în perioada asta a anului mi-aş dori altceva, mă, vă spun foarte serios… Eşti cam negru, Sandule, bag de seamă – se insinuează Gicu în discuţie, destul de temător -, ţi-ai dat cu cremă de ghete pe sufleţel şi chiar nu înţelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc şi alea pe apa sâmbetei. O viaţă avem şi un gât care trebuie udat corespunzător... Sandu îl priveşte pieziş. Bă, sunt al dracului de supărat pe socră-miu, pe onoarea mea. N-am crezut că o să-mi facă el mie aşa figură dureroasă, că se va suci el aşa, precum titirezul şi va da cu votul în Băsescu. Ştiţi că eu simpatizez cu pedeleul, nu mă fofilez, nu sunt ipocrit, însă socră-miu se dădea de ceasul morţii acu’ cinci ani şi a zis că el nu freacă puntea pe vaporul marinarului, că el e cetăţean cu simţ de răspundere şi nu suportă matrozii, că merge pe mâna lu’ Patru Case indiferent de situaţie… nullM-am şi certat cu el atunci, ţin minte şi acu’ cum scosese ochii din orbite, bătea cu pumnul în masă şi striga că sunt un ginere nerecunoscător. Mi-a zis el mai multe, da’ pe urmă am dat-o pe vin şi spre dimineaţă ne-am pupat pe obraji. S-a dus la vot şi l-a votat pe Năstase, era fericit de ziceai că una din alea patru case va fi a lui. N-a fost să fie, că marinarul avea şi atunci rezultatele în buzunar, alegerile fuseseră organizate ca să nu spună lumea că nu avem şi noi… Gore şi Gicu au căscat gurile. Niciunul nu mai bea, niciunul nu mai scoate o vorbă, niciunul nu pare interesat şi de ştirile de la televizor. Sandu Şpriţ este în centrul atenţiei, iar ei au devenit sateliţi naturali cu alcoolemie la bord… Da, Gicule, da, Gore, socră-miu mi-a făcut-o, puteam să pun şi pariu că va vota cu ai lu’ Iliescu, conform conservatorismului politic pe care l-a moştenit de pe vremea lu’ Ceauşescu. Ştiţi că a fost secretar de partid şi mă lua cu lupta de clasă de fiecare dată când vroiam să stau şi eu ca bărbatul liniştit şi să beau. Nu vroiam altceva, nu ceream mult de la viaţă, şpriţul îmi era de ajuns. Da’ el mă băga în şedinţă, că Lenin a zis, că partidul e-n tot şi toate, că fac de râs adevăraţii membri ai colectivului comunist. Mă uitam la el şi beam. Când se plictisea, bea şi el cu mine, venea soacră-mea şi ne aducea slănină cu ceapă, era viaţa frumoasă. Şi nevastă-mea era mai frumoasă, da’ lasă că nici eu nu mai sunt alen delon, cam scârţâi… Gore reuşeşte să toarne ţuică, însă mâna îi tremură. Îl ajută Gicu să încheie operaţiunea delicată, apoi îşi fixează din nou privirile asupra lui Sandu. Iar acesta nu se lasă invitat. Băi, băieţi, cine n-are bătrâni trebuie să îi cumpere, da’ unul ca socră-miu s-a prostit de-a binelea. Ştiţi că a fost şi la Ştefan Gheorghiu, v-am mai spus… Nu că dau cu noroi în instituţiile regimului trecut, erau bune şi ele. Şi socră-miu a fost respectat în cartier şi în viaţă. Da’ acu’ m-a lăsat fără cuvinte. I-am zis lu’ a mea măi, nevastă, tac’tu a plecat fără să spună la nimeni la secţia de votare? Chiar aşa am ajuns, să nu ne mai sfătuim în propria familie, fiecare face tot ce vrea pentru că e democraţie? Of, Gore, cu democraţia asta uite unde s-a ajuns, nici Dumnezeu nu te ajută, degeaba pupi icoana pe scenă, dimineaţa vine Băsescu şi te face praf. Nu că aş fi supărat, ba chiar mă bucur, dar gestul lu’ socră-miu mi-a tăiat şi apetitul bahic… Îl credeam ferm şi n-a fost. Gore comandă încă un ibric, apoi duce degetul arătător la tâmplă, se uită şi la Gicu şi îndrăzneşte să întrebe: Măi, Sănducule, noi ştim că şi atunci când bei exagerat de mult, că mult bei tot timpul, rămâi la fel de lucid. Te cunoaştem de ani de zile, acu’ ne surprinzi. Nu cumva ai febră? Or fi pus ăştia ceva în ţuică? Sandu dă din mână. N-am febră, am draci pe socră-miu… nullPăi n-a murit socră-tu acu’ cinci ani după votare, de ziseşi tu că a fost vorba despre infarct electoral şi politic? Nu merserăm noi la înmormântare, nu gustarăm o măslină şi-o colivă la pomană? La şase săptămâni te-ai îmbătat, ziceai că tare mult l-ai iubit, mai ales după ce te-a decorat într-o noapte cu Steaua Republicii în grad de Mare Machitor… Sandu Şpriţ trânteşte ceaşca pe masă, aproape că sar floricelele de pe ea… Bă, vă spun eu că s-a ţicnit, socă-miu s-a ţicnit, s-a dus şi l-a votat pe Băsescu, am şi eu sursele mele credibile. El era, mort şi îngropat, da’ cu drept de vot! L-am regăsit pe listă. Cum de-am dat peste el, nu vă spui, e secret… Ţin şi eu cu ai mei, chiar dacă dezamăgirea e mare. Da’ decât Geoană…Cu moartea pre urne călcând… Îţi dai seama ce campanie electorală au făcut ăştia pe lumea ailaltă de l-au convins pe socră-miu să-şi schimbe simpatiile politice? Nici să beau nu mai am chef… Gore şi Gicu râd strâmb. Cade şi cablul în cârciumă. Sandu cere ţuică în ceaşcă. De, tată socrule, vezi că te dăduşi cu ai mei până la urmă???

DE-ALE CHEFLIILOR - ALTE EPISOADE

SURSA FOTO - 7deadlysinners…; mahalo.com; redpox1st.wordpress.com


Azur - La o masa mai retrasa


SORIN PEPA =Merg acasa mort de beat


Constantin Enceanu - Bautura, bautura

Comments 49 Comments »

UPDATE MUZICAL - 15.15 - Să ne reamintim melodii de primă mână… Still Loving You ( cu Filarmonica din Berlin) - Scorpions

AM FOST ODATĂ NO MAN’S LAND


Îţi înfloresc gândurile în interiorul meu,
Sfidând temperaturile scăzute
Ale anotimpului,
nullIar eu trăiesc explozia de culoare
La intensitate maximală
Şi mângâi petalele catifelate
Ce murmură cromatic o dragoste ferită
De cenuşiul realităţii
Care ne atârnă bile metalice la picioare…
Grădina sufletului
Se transformă sub ochii tăi verzi
Într-un tărâm de poveste modernă,
Uitând suferinţele trecute
Ce produceau pe bandă rulantă
Buruieni ameninţătoare
Şi înţepăturile insistente ale unor ciulini
Insensibili.
Evitam plimbările prin grădina din mine,
Întorcând capul în partea cealaltă,
Gândindu-mă să părăsesc eul nemulţumit
Pentru a-mi da întâlnire cu tristeţea
La fiecare colţ de stradă…
A fost de ajuns să sădeşti în interiorul meu
Speranţa
Şi să o speli cotidian
Cu apă de dor
Pentru a-mi descoperi extaziat
Fertilitatea nebănuită
A sufletului revenit la viaţă…

SURSA FOTO - gabysilvabavio…


Whitesnake-Only my soul

Comments 70 Comments »

UPDATE MUZICAL - Angels (Black Symphony) - Within Temptation…

Vă propun azi SUPRAVIEŢUITORUL, un film în regia lui Sergiu Nicolaescu. Filmul a apărut în 2008, în aprilie, şi a primit Premiul Publicului pentru cele mai multe bilete vândute în anul respectiv. Este continuată - cu mai mult sau mai puţin succes? - povestea celebrului comisar Moldovan.

Comments 9 Comments »

UPDATE MUZICAL - 19.40 - SHAKIN STEVENS - “Yes, I do”… Ce vremuri!

ŢARA CONTESTAŢIILOR


nullSuntem ţara contestaţiilor. Contestăm anotimpul, guvernul, alegerile, părerea nevestei, criza mondială, gripa aviară sau porcină, speranţa care moare ultima şi tânjeşte după parastasul inexistent, legea gravitaţiei, istoria ultimilor douăzeci de ani… În general, există o contestaţie pentru orice, pe considerentul că tot ceea ce fac alţii poate fi identificat foarte uşor cu suprema greşeală. Dacă ne enervăm contestăm rapid şi dreptul ploii de a ploua de sus în jos sau gramatica dură care ne obligă să nu punem virgulă între subiect şi predicat. Ce tupeu şi câtă perversitate! Contestăm mersul trenurilor dacă este nevoie, plăcerea cocorilor de a zbura în „v”, înşiruirea plictisitoare a anotimpurilor, dansul zi-noapte sau rezultatul 2 obţinut atunci când aduni 1 cu 1. Vom contesta ora de vară, ora de iarnă, metafora care dă o spoială temporară peste viaţa sumbră, rezultatul unui meci deja jucat şi talentul indiscutabil al marilor scriitori ai lumii. A contesta este ultima plăcere naţională, una care scoate capul din mocirlă şi se bate cu pumnul în piept. Contestăm dreptul la viaţă al caprei vecinului, fericirea de a fi fericit printre nefericirile cotidiene, mulţumirea sufletească a omului care cere puţin de la viaţă şi trăieşte frumos în blocuri urâte. Suntem ţara contestaţiilor… Vom contesta şi această idee oarecum periculoasă, însă ce mai contează?

SURSA FOTO - cotidianul.ro


BUG Mafia - ROMANIA

Comments 36 Comments »

UPDATE MUZICAL - 17.55 - Viaţa este totuşi frumoasă, chiar dacă se străduiesc unii (la politicieni mă refer, evident) să ne convingă de contrariu… Black - Wonderful Life.


OM DE ZĂPADĂ

Mă visez Om de Zăpadă, ignorat de trecători,
Ridicat la colţ de stradă şi păzit de-un stol de ciori,
Supărat pe primăvară, pe ghiocei, pe dezgheţ,
Dornic de noapte polară, de-ntuneric şi îngheţ…
Draga mea amară-dulce, nu-i şedinţă de partid,
nullNu îmi iau angajamente ca să nu îţi par perfid,
Dar declar cu gheaţă-n suflet că scot aburi pentru tine
Şi la ora asta, treaz, numai frigul mă mai ţine.
Îţi ofer în dar zăpadă şi un pinguin regal,
Este cald în cartiere, ninge-n mine infernal…
Am să scriu o telegramă şi-o trimit prin curier:
„Bate vântul. Stop. E noapte. Stop. În trupul meu e ger”.
Am deja nămeţi în trup, eu sunt Omul de Zăpadă,
Asta nu este prostie, n-o percepe ca bravadă,
Vin copii trăgând de sănii ca să vadă o minune,
Omul Viu, Om de Zăpadă, plânge şi le spune glume…
Unii mai descurcăreţi vând chiar ţurţuri smulşi din mine,
E-o afacere, probabil, observ că le merge bine,
Eu am să plătesc amenzi pentru actul de prezenţă,
„Cum să fiţi Om de Zăpadă dacă nu aveţi licenţă?!”
Am fost preluat de Fisc, am dat lămuriri totale
Fiindcă n-am plătit impozit pentru lacrimile tale,
M-au lăsat să-aştept la coadă chiar lângă calorifere,
Eu visam râuri de gheaţă şi păduri de conifere,
M-a-ntrebat un domn inspector dacă am asigurare,
Dacă am depus în conturi cotizaţii necesare,
Dacă-am înşelat sistemul, ce scrie în cazier,
Şi care ar fi motivul pentru care stau în ger…
„Dumneata, Om de Zăpadă, eşti financiar suspect,
Eşti pasibil de pedeapsă, ţi-o declar în mod direct,
Tu faci notă discordantă în societatea dură
Fiindcă vrei munţi de zăpadă când poporul vrea căldură!
Îţi vom pune sub sechestru toată gheaţa deţinută
Şi să nu mai vii la noi cu asemenea ţinută,
Pune un palton pe tine, cumpără-ţi şi tu cravată,
Ne-a informat şi ministrul că zăpada-i demodată!”
Eu îmi umplu iar paharul, Omul de Zăpadă Beat,
Te anunţ că toţi copiii pe la case au plecat,
Întrebându-şi, doar, părinţii, spre marea uimire-a mea:
„Tati, mami, nu se poate, Omul de Zăpadă bea?!”
Bea şi Omul de Zăpadă, bea şi se topeşte-ncet,
Ascultând în miez de noapte numai rock, nu menuet,
nullEpica, After Forever, poate chiar şi Kamelot,
E atâta iarnă-n mine încât doar să ning mai pot…
Fulguiesc gândind la noi, emigrant aş deveni,
Şi te-aş duce printre gheţuri chiar şi o singură zi,
Să-ţi fiu sanie şi haină, să-ţi fiu pârtie aş vrea,
Iarna ta pentru vecie, tu, mereu, zăpada mea…
Posturi fără-audienţă instalează reflectoare,
Nimeni nu îmi cere voie şi căldura lor mă doare,
E un show nocturn pe stradă, artificii şi petarde,
Întind mâna către tine, depărtarea doare, arde…
Se transmite live topirea Omului Beat de Zăpadă,
Poate că şi eschimoşii se vor bate să mă vadă,
Pentru emisiune, urşii vor ieşi din hibernare
Şi vor consuma popcorn lângă vulpile polare,
Două foci şi patru morse îmi vor face galerie,
Poate ajung şi eu vedetă şi nu mai plătesc chirie
Pentru locul meu din stradă, pentru colţul de trotuar,
Pentru cratiţa din creştet şi un morcov necesar…
Pinguini vor face semne, invitându-mă la pol,
Monştrii sacri ai regiei îmi vor oferi un rol,
S-ar putea să ţin o vreme chiar şi capul de afiş,
S-ar putea să urlu versuri, sus, pe un acoperiş.
Am să înfiinţez o firmă şi omăt am să import,
Însă până-atunci dezgheţul nu mai pot să îl suport.
Au venit alegătorii să voteze candidatul
Nopţilor profund polare, nopţilor cu-ngheţ deplin,
Adversarii vin cu torţe şi scandează „Vinovatul!
El e Omul de Zăpadă, hai să-l dezgheţăm puţin!”
Mă topesc la colţ de stradă printre oameni furioşi,
Tu visezi că eşti departe, poate în Munţii Stâncoşi,
Au trimis şi ambulanţe, dar cum să mă mai îngheţe?
Mie-mi trebuie un aisberg ca să-ajung la bătrâneţe…
Mie-mi trebuie, iubito, o calotă glaciară
Vindecată de topire, care să nu mai dispară,
N-am măcar un cub de gheaţă,
Plâng copiii.
În zadar…
Fostul Om Beat al Zăpezii zace baltă pe trotuar…

SURSA FOTO - ymess.ro


Antiprimavara…

Comments 64 Comments »

UPDATE MUZICAL - 15.30 - DEDICAŢIE PENTRU TOŢI MUSAFIRII DRAGI DIN PARTEA LUI SANDU ŞPRIŢZice că merge la cârciumă cu scopul de a se face cui/mangă/praf şi pulbere pentru că Patapievici Horia vorbeşte despre o casetă compromiţătoare în care viaţa intimă a lui… Geoană este actor principal. Iată cum vin informaţii “culturale” din partea directorului Institutului Cultural Român. Bravos, nea Băse, nu cumva matale îl puseşi şi pe acest Papion cu Cămaşă Cadrilată în funcţie??? Mai sunteţi mulţi, fraţilor??? Prezentăm mai jos şi un citat din acelaşi Patapievici, pseudo-guru, pseudo-multe…

null

ŞI, CA SĂ RĂMÂNEM ÎN ATMOSFERA LUI SANDU ŞPRIŢ, O ALTĂ MELODIE DE PAHAR… SĂ FIE MATOLEALA NAŢIONALĂ ULTIMA SOLUŢIE? DECÂT SĂ NE DOARĂ CAPUL DE LA POLITICĂ, MAI BINE SĂ NE DOARĂ DE LA MAHMUREALĂ - tot vorba lui Sandu Şpriţ. Să curgăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă!!!

Gicule, n-am dormit toată noaptea, am efectuat revelionul anticipat, cu sarmale de post în faţă da’ cu vin prima-ntâi! Am stat şi m-am benoclat la ţopăiala lui Geoană. Turnau şampanie la pesede de ziceai că matoleala era cea mai bună soluţie dintre toate. Pe principiul acu’ să bem că mâine vedem noi pe unde scoatem cămaşa şi ţara din criză. Aţi văzut ce şampanie aveau, de-aia mare, poate au furat-o de la formula unu. nullLiberalii lui Crin veneau în vizită de curtoazie, îngălbeniţi de emoţie, pesediştii mergeau la liberali cu obraji şi geci roşii, era dragoste cu năbădăi, toată lumea striga la Geoană dom’ preşedinte, iar pe din dos făcea Băselu jocurile şi apărea Videanu cu date proaspete. Din juma în juma de oră, că ăştia sunt tari la numărătoarea care le convine… Cum zicea Caragiale, inculţilor? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăştia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau şi un citat din el… Te pui cu marinaru’, e hârşâit… În ţară şi-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-şi mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieşit preşedinte după ce ieşise prematur şi acum bea de supărare. Gicu îl priveşte trist din când în când şi recunoaşte în forul interior că o asemenea supărare n-a mai văzut de multă vreme. Iar Sandu Şpriţ – care ţinea cu Băsescu dar nu vroia să recunoască – îşi freacă mâinile şi pune în pahare. Să curgă, hă, hă, hă, să curgă şpriţul şi mandatul de cinci ani, marinarul nu mai are nicio grijă. Alături de el, strâns uniţi în jurul conducătorului iubit, Udrea, Boc, Berceanu, Flutur, Blaga, Videanu, Cezar al lu’ Preda şi compania jubilează. Mă, şi ce mai jubilează! Mă uit la Hrebenciuc, e foarte trist. Geoană nu-şi mai revine, nevastă-sa era deja primă doamnă şi acu’ a rămas doar doamnă, Guşe – consigliere, nu? – nu mai poate înghiţi găluşca, e jale mare. Gicu se bate cu degetul arătător în tâmplă. S-a furat pe rupte, Sandule, s-a furat în draci, au votat şi morţii din morminte, cu votul pre voturi călcând. Cică unii, vreo 400, aveau aceeaşi adresă, îţi dai seama ce înghesuială era la ei acolo, nu se mai cunoştea om cu persoană, dormeau suprapuşi şi mâncau ca la expres… Ăştia cu portocaliu în suflet şi privire au produs buletine false precum scoteau comuniştii manifeste ca să le lipească pe ziduri. Sandu se face că nu îl bagă în seamă. Io, sincer să fiu, mi-am zis că e ceva în neregulă de când sărea Mirciulică precum mingea, pe scena aia, şi pupa icoana. Cum să sari pârleazul dacă nu ai siguranţa datelor certe? S-a lansat, a zis şi Iliescu – şi Iliescu e cutră bătrână, e matroană politică – că ar fi fost nevoie de răbdare… S-a lansat şi aş spune că s-a cam făcut de cacao. Păi bine, mă, ai o alianţă de-asta în spate şi te bate marinaru’? O fi scoru’ strâns, că eu recunosc evidenţele şi nici măcar nu am avut observatori în secţiile de votare, da’ se cheamă că ăla a fost singur. Cu partidul lui de lingăi. Gore îşi aprinde o ţigară. A fost singur la butoane. Asta da. Cu Blaga la interne n-ai cum să pierzi, trebuie să fi prost ca să pierzi. Băsescu al tău n-a vrut să fie prost, că e orgolios, şi atunci a trecut la represalii electorale. Ştia de la nouă seara şi procentele cu care va câştiga. Iar Geoană făcea vizite de curtoazie. Se împăuna de ziceai că e cocoş. În loc să ţină ochii larg deschişi. Acu’, dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă la un pahar cu vin de buturugă, nici eu nu mă simţeam prea bine ştiind că alde Vântu, Patriciu şi Voiculescu vor avea liber la caşcaval. nullDa’ ideea de furt îmi repugnă. Ce-ţi face ideea de furt? Gicu cască ochii, aproape că se teme pentru sănătatea lui Gore. Îmi repugnă, e un termen elevat care nu vine de la elevator. Aşa să ştii… Pesedeul face contestaţie, ca să mai trăiască nişte drame la sediul partidului. S-a dus Dragnea cu camionul, are probe. Dar n-are oameni care să se uite bine la probele alea. Ăia sunt ai lu’ Băse. Aşa că demersul este ratat din start. Sandu Şpriţ bea cu setea beţivului de cursă lungă, însă este atent şi la discuţiile de la masă. Gore, te exclud din mica noastră comunitate bahică. Tu chiar crezi că pedeleul se pretează la furt? Mă întristezi. Şi acolo unde este întristare se lasă cu lacrimi şi bocete. Ce, pesedeul n-a furat? N-a zis Ponta – Titulescu ăl mititel şi fără forţă pe el – că sistemul adversarilor a funcţionat mai bine decât al lor? A zis, s-a scăpat în faţa camerelor de luat vederi. Toţi fură, bă, toţi fură… În ţara asta, cine nu fură ori e prost, ori a plecat în altă ţară. Hai să fim serioşi, că beţia mă face mai lucid. Am observat asta din fragedă pruncie. Se fură la patru mâini. Vadim a zis-o pe asta, nu-l agreez în toate momentele, dar a zis-o. Furtul, dragii mei, devine comoară naţională, interes naţional, scop final al întregii naţiuni. Gicu şi Gore bat palmele şi varsă paharele pe gât. Da! Aici ai dat cu punctul în i, pe onoarea noastră. Se fură! Lenin o băga pe aia cu învăţaţi de trei ori, da’ la noi ar trebui să fie furaţi, furaţi, furaţi… Ai aprobarea şi respectul nostru… Sandu dă din cap a mulţumire. Şi acu’ începe balul, că Băselu’ l-a sunat pe Tăriceanu. Gata cu iubirea, să vezi bătaie pe rupte. Că nici Crin nu suportă. Da’ să vezi că uită de Geoană şi de Johannis şi trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim-ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii şi o să urle precum lupul la lună… Hă, hă!!! Un fleac, v-am îmbătat!!!

SURSA FOTO - sictireli.wordpress.com; gserban.wordpress.com


sarmalele reci - tara te vrea prost!

Comments 41 Comments »

UPDATE MUZICAL - 14.20 - O altă melodie a olandezilor de la DELAIN - “Frozen”… O după-amiază cât mai plăcută tuturor!

FERICIREA COTIDIANĂ A OMULUI DE LUT


Atinge-mi dorinţa de dragoste
Cu degete lungi şi catifelate,
Abandonează-te
nullPreludiului intens ce tinde către veşnicie
Şi gustă împlinirea secundelor de graţie
În care lumea dispare
Pentru a face loc
Incomparabilei descătuşări
A două trupuri
Înlănţuite de metamorfoza simţurilor…
Îţi picură ploaie de stele pe fruntea umedă
Şi strângi lună plină la piept,
Iar sfârşitul de an ţi se strecoară sub gene
Pentru a clipi către mine
Cu verde de brad…
Mi-e dor de trupul tău când eşti departe,
Dar trăiesc paradoxala apropiere dureroasă
Prin furnicături dulci
Şi mă las pradă şuvoiului de patimă
Ce curge printre noi
Răcorindu-ne fierbinte…
Sub mângâierile tale
Devin un om de lut
Ce trăieşte fericirea de a fi modelat cotidian
Şi îmi înghit cuvintele
Spre a lăsa tăcerea să recite
Versuri albe…

SURSA FOTO - lenikaedesigns.bounce…


LOVE…ROMANTIC NIGHT…

AM PRIMIT UN PREMIU DE LA LECSYA - MULŢUMESC FOARTE, FOARTE MULT. PREMIUL MERGE MAI DEPARTE LA TOT BLOGROLLUL…

null

Comments 36 Comments »

UPDATE MUZICAL - 18.16 - “Mother Earth (Black Symphony)” - Within Temptation. Vizionare plăcută, audiţie plăcută şi seară plină de iubire!!!

APE TULBURI - GEAMANTANUL CU BANI (1)


Creedence Clearwater - Long As I Can See The Rain

Ploua. Mocăneşte. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îţi lasă mintea murată şi induce frisoane. Nici nu mai ştia de câte zile ploua, se plictisise să asculte buletinul meteo redundant şi se mulţumea să tragă din când în când draperia pentru a privi cum mustea pământul de apă. Îşi imagina că iese pe verandă, strângând din dinţi şi coborând cele patru trepte – una dintre ele scârţâia îngrozitor, a bătrâneţe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca şi cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minţii cum era înşfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi… Curios lucru, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simţea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoşat. O să devin rădăcină, îşi spunea, dar nu o rădăcină de copac, ar fi mult prea banal, ci rădăcină… de om. S-a mai pomenit aşa ceva? Tot el îşi dădea răspunsul. Nu, nu s-a mai pomenit, dar de ce trebuie să fie totul normal când anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de a dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc şi acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se aşeza la birou, în faţa laptopului, şi lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea – aşa cum fac scriitorii rataţi – romanul vieţii mele… Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani şi sfârşea prin a se sinucide fiindcă nu reuşea să învingă MAREA DILEMĂ – să declare banii la poliţie sau să-i folosească? Cam asta era ideea viitorului roman din care nu scrisese însă decât primele şase capitole, fără a fi pe deplin mulţumit de ele… Creionase şi portretele superficiale ale altor personaje - un poliţist corupt, o amantă (inevitabila amantă senzuală şi pretenţioasă), un interlop care avea pe umăr un tatuaj cu Celine Dion şi obişnuia să-şi elimine adversarii prin mărunţirea lor deplină într-un tocător de mare capacitate, plus nişte vecini extrem de curioşi care urmăreau desfăşurarea evenimentelor din spatele perdelelor întredeschise… Lucia – blondă, bine proporţionată, cu o gură care îndemna la păcat continuu, trăiau împreună de vreo şase luni – declarase că o aiureală mai mare nu poate exista la nivel literar, însă ridicase din umeri şi citea în fiecare seară ultimele pagini. Uneori, încerca să demareze şi discuţii pe marginea acţiunii – în sinea ei le considera constructive – dar n-o lua niciodată în seamă fiindcă nu-i rezervase totuşi, decât statutul de parteneră în pat. Acolo unde, trebuia să recunoască, îşi făcea treaba cu pasiune constantă şi energie inepuizabilă… Merse la frigiderul a cărui uşă era plină de bileţele cu mesaje lăsate de Lucia – nu le citea niciodată, iar ea părea că nu bagă de seamă indiferenţa lui – şi scoase o bere la cutie. Prima dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când îşi turna şi două-trei pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă – tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce îşi vopsea unghiile de la picioare cu un roşu strident… Pe unul dintre bileţele, îi căzuse sub ochi când deschisese uşa frigiderului, scria „Dacă ieşi, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul – „Ştiu că nu vei ieşi, aşa că voi cumpăra eu”. Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza în amănunt fiecare cuvinţel saturat de semnificaţii ascunse… He, he! Se îndreptă din nou către fereastră şi trase draperia. Ploua în neştire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsuceşte nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva guri din cutie şi lovi cu degetul arătător în geam. Alo, mulţumim frumos pentru ploaie, apreciem amabilitatea, dar am intrat destul la apă, e de ajuns… Ceva vreme bună nu există pe stoc? Privirea îndreptată către cerul plumburiu lăsa să se înţeleagă că fusese vorba despre un mesaj destinat Marelui Coordonator, însă nu-i semnaliză nimeni dintre nori că mulţumirile sale au ajuns la destinaţie. Da, lipsa de comunicare o să ne omoare, la un moment dat, asta este situaţia, iar dacă doreşti să depui o reclamaţie nu găseşti nici un ghişeu, nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest… Râse în barbă. Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îţi umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi să te tâmpeşti. Ca ăla din roman, care se uită la grămada  foşnitoare cu priviri pofticioase şi nu are curaj să se atingă de bani pentru a-şi îndeplini toate dorinţele perverse. Aşa îşi propusese, să-l prezinte pe ăla drept un individ cu dorinţe perverse, pe cale de a se îndeplini, datorită geamantanului cu bani găsit absolut întâmplător, însă neîndeplinite din motive de sinucidere… Nu se hotărâse încă asupra felului în care individul avea să-şi pună capăt zilelor, poate o frânghie aruncată peste bara pentru bătutul covoarelor, poate o supradoză – îl fac dependent de vreun drog, trebuie să mă documentez neapărat – sau, de ce nu?, nişte vene tăiate cu un cuţit bine ascuţit… Din acelea de la teleshopping, cumperi setul la preţ redus şi mai primeşti şi o foarfecă sau un briceag care ştie să prepare şi cafea… Se aşeză din nou în faţa laptopului şi şterse ultimul paragraf. Era prost. Gândit prost, scris prost. Apoi auzi soneria de la intrare. Pe vremea asta numai un nebun umblă din uşă în uşă, îşi spuse, dă buzna peste tine, îţi invadează intimitatea şi te scoate din procesul de creaţie pentru a-ţi băga pe gât miraculoasele şampoane împotriva mătreţii de care oricum nu scapi niciodată… Ţârâitul devenea supărător. Vin acum, strigă enervat, nu-mi înfige butonul ăla în perete! Nu te doare degetul???

(va urma)

SURSA FOTO - andreea02.wordpress.com; neogen.ro; culinar.ro

ALTE APE TULBURI

Comments 42 Comments »

www.Bloggerul.ro Hosted by powerhost.ro | regim hotelier bucuresti | Hi5 Email Finder | Reclamatii pe blogul consumatorului